Victor are 18 ani, dar a inteles deja ca in viata nu poti avea totul. Stie ca fiecare dintre noi are o cruce pe care trebuie sa o duca pana la sfarsit. Crucea sa, adica ceea ce i–a harazit soarta, poarta denumirea de hipoterioza congenitala. Chiar de la nastere, boala i–a rapit bucuria de a se deplasa pe propriile picioare. Desi comuna Chiscareni, Sangerei, unde traieste Victor, se afla la o distanta de 160 km de Chisinau si sansele de a duce un trai decent sunt minime, el nu isi piedre speranta ca intr–o buna zi va scapa de probleme.

"Am incredere in mine", a continuat Victor. "Stiu ca intr–o zi am sa merg la facultate. Vreau sa invat pentru a–i ajuta pe cei nevoiasi. Poate am sa studiez dreptul pentru a apara oamenii care incearca sa–si faca dreptate, la fel ca mama mea."

«Este sange din sangele nostru»

"Suntem niste parinti batuti de soarta", spune, cu lacrimi in ochi, Nadejda Solomeanii, mama lui Victor. "Crucea pe care o ducem este foarte grea. Crestem si educam un copil invalid. In pofida tuturor greutatilor, ca parinti incercam sa–l ajutam si sa–l sustinem moral si material, aici, in Moldova. Nu vrem sa plecam peste hotare si sa lasam copilul pe drumuri. Sufletul nu ne lasa sa–l parasim. E sange din sangele nostru. La nastere medicii m–au intrebat: "Ce vei face cu copilul?" Nici nu mi–a trecut prin minte sa–l abandonez. Daca Dumnezeu ni l–a trimis, inseamna ca trebuie sa–l crestem si sa avem grija de el. S–a nascut cu hipoterioza congenitala. Medicul care m–a ingrijit mi–a spus: "Il veti putea tine in viata numai daca ii asigurati o alimentatie sanatoasa si un tratament special. Un copil invalid nu poate fi crescut din morcovi si cartofi fierti. Are nevoie de carne proaspata, de fructe, legume, produse lactate, oua, peste." Cheltuielile care le suportam in fiecare luna, depasesc suma de 2 000 de lei. Acesti bani, insa, sunt folositi numai pentru a procura produsele alimentare de care are nevoie Victor. In plus, are nevoie si de medicamente. El nu este singurul nostru copil. Mai are o sora, Maria, isi face studiile in acelasi liceu, in clasa a opta. De unde sa luam bani, pentru a intretine copii, in conditiile in care locuim la sat? Sa plecam peste hotare? Dar de ei cine va avea grija?"

De la profesorii din liceu am aflat ca Victor are reusite foarte bune la invatatura si ca, spre deosebire de ceilalti elevi, chiar de–i ploaie sau vant, nu lipseste niciodata de la ore, desi, liceul in care isi face studiile se afla la 1 km departare de casa lui.

"In fiecare zi il duc la scoala cu bicicleta", imi spune Oleg, tatal lui Victor. "Cel mai greu imi este atunci cand ploua si cand, din cauza noroiului, nu pot folosi bicicleta. Atunci il duc in spate sau in brate. Acest lucru se intampla foarte des, deoarece drumurile la noi sunt de tara, iar primavara si toamna ploua destul de des. Nu accepta niciodata caruciorul, pentru ca se considera un copil sanatos si stie ca nu este cu nimic mai prejos decat ceilalti copii de seama sa."

Pentru a avea grija de Victor si a fi in permanenta alaturi de el, mama acestuia, Nadejda Solomeanii, in urma cu patru ani, a deschis in holul Liceului "Nicolae Cosoi" din sat, o vitrina la care comercializa rechizite scolare si dulciuri pentru elevi.

"M–am bucurat foarte mult atunci cand am vazut ca imi pot sustine familia si copilul. Afacerea din liceu imi permite sa fac un ban pentru a–l intretine. Si nu doar atat. In primul rand, este alaturi de mine, la fiecare pauza il am in fata ochilor si pot avea grija de el, in caz ca are nevoie de ceva. Un copil invalid are nevoie in permanenta ca cineva sa–i fie alaturi. Bunaoara, la cantina, in fiecare zi i se ofera mancare gratis. Cine, insa, sa i–o dea? Colegii il mai ajuta, dar fiecare are problemele sale. De multe ori vine in timpul orelor si ma roaga sa–l ajut pentru ca se simte rau. Cum ma descurc cu aceasta mica afacere? Am niste cunostinte la Balti care imi ofera marfa pe imprumut in suma de 500 lei in fiecare luna, pentru a le vinde si a–i cumpara copilului cele necesare. Nu am avut nici o piedica in activitate. De curand, insa, directorul liceului a hotarat sa deschida o cafenea in stil european in liceu, iar eu cu afacerea mea "ii stric" toate planurile."

Cafenea in stil european la Chiscareni

Din pacate, am ajuns s–o vedem si pe asta. Intr–un sat din nordul Moldovei, unde jumatate din numarul locuitorilor sunt plecati peste hotare pentru a scapa de saracia in care se afla, directorul liceulul vrea sa deschida o cafenea, in care elevii ar putea savura o cafea sau un ceai, in timp ce parintii acestora se spetesc din zori pana in noapte muncind pamantul. Ar parea laudabila initiativa, daca pretul acestei intentii nu ar fi sursa de existenta a unui copil invalid.

Pentru "inlaturarea" Nadejdei Solomeanii, s–a recurs la mai multe metode.

Locul de 14 m patrati, unde avea amenajata tejgheaua, a fost scos la licitatie, pe motiv ca a mai aparut un solicitant care isi doreste sa inchirieze acelasi spatiu.

Rezultatul? Nadejda Solomeanii trebuie sa achite anual suma de 10 000 lei pentru inchirierea incaperii. Asta in conditiile cand suma totala a marfii pe care o comercializeaza este de 500 lei.

Cum a fost posibil sa fie scos la licitatie un local public?

Viceprimarul comunei Chiscareni, Vasile Cernavca: "Stiu ca dna Nadejda are un copil invalid. Dumneaei isi doreste sa i se ofere un loc in liceu ca sa comercializeze dulciuri si rechizite. Insa a mai aparut un solicitant al aceluiasi spatiu. Potrivit legislatiei, tot ce apartine primariei trebuie sa fie oferit prin licitatie. Legea nu ne permite sa o scutim de taxa pentru arenda, chiar daca are un copil invalid. Pretul initial al licitatiei pentru o incapere de 14 m patrati a fost de 364 lei, in 30 de minute suma a crescut la 10 000 lei. Orice om treaz la minte isi da seama ca acest pret este ireal. Oare ce profit poti obtine din comercializarea rechizitelor scolare si a dulciurilor. Sincer, situatia este foarte dificila."

Opinia consilierilor locali

Directorul scolii, Nicolae Spanu, are planurile sale. De fapt, dumnealui ne–a spus ca nu are nimic impotriva afacerii Nadejdei Solomeanii, doar ca nu ii va mai permite sa vanda dulciuri, ci doar rechizite scolare, ne–a declarat unul dintre consilieri, care a acceptat sa–mi vorbeasca doar sub acoperirea anonimatului: "Dar oare ce profit poti avea cand vinzi un caiet sau doua pe zi? Cum sa–si intretina familia si copilul invalid? Noi, consilierii primariei Chiscareni, nu avem nimic impotriva activitatii dumneaei. Are patenta, are actele intocmite. De ce am fi impotriva? Imi pare foarte rau ca directorul isi face legile lui in scoala."

Svetlana Popovici, presedinta Consiliului primariei Chiscareni:

"Nadejda Solomeanii s–a adresat la noi cu o cerere ca sa–i permitem sa activeze in cadrul scolii. La o sesiune s–a discutat despre scoaterea la licitatie a locului la care pretinde femeia. Tot atunci s–a mai pus problema sa i se permita sa ramana acolo pana la desfasurarea licitatiei. Decizia conslierilor nu a fost executata. Interesant ca procesul–verbal din acea zi nu mi–a fost prezentat nici pana astazi la semnare. Nu inteleg acest comportament in raport cu familia Solomeanii. Sau nu i se ofera nici un act sau i se ofera unul fals. Femeia asta nu trebuie data afara, pentru ca are un copil invalid care trebuie ingrijit."

In urma discutiei cu directorul liceului am inteles ca motivele pentru care Nadejda Solomeanii este fortata sa–si suspende afacerea sunt lipsa unor conditii sanitare pentru comercializarea biscuitilor si a dulciurilor.

Mare mi–a fost uimirea cand, la una din recreatii, o localnica vindea pateuri pregatite in conditii de casa, chiar sub peretii liceului. Sapte copii faceau coada pentru a cumpara pateuri.

Vanzatoarea: "Nu sunt singura care vinde aici. Mai sunt femei ca mine, care vin cu pateuri. Pe zi vand vreo 25–30 de bucati. Inainte le comercializam chiar in scoala, insa acum directorul nu ne mai permite. Vin la pauze, vand pateurile si plec acasa, deoarece am pamant si trebuie sa–l muncesc. Banii care ii fac din vinderea pateurilor, abia imi ajung sa achit serviciile pentru lumina si telefon. Despre care conditii sanitare poate fi vorba?"

De la asistenta medicala din liceu am aflat ca, pana acum, nu a fost inregistrata nici o plangere in privinta afacerii Nadejdei Solomeanai.

Lenuta Trinca: "Nu am avut cazuri in care vreun elev s–ar fi plans de calitatea marfii. Directorul liceului are anumite pretentii la dumneaei, insa mie, nimeni nu mi–a prezentat vreo plangere. Au existat niste zvonuri prin scoala precum ca cineva a cumparat un suc vechi, insa nimeni nu mi s–a plans mie. De cateva ori directorul m–a trimis sa controlez produsele si documentele Nadejdei Solomeanii, insa nu am depistat nici o neregula si nici un produs expirat."

Directorul Nicolae Spanu: "O cunosc pe Nadejda de cand eram copii. Sa stiti ca, atunci cand s–a nascut copilul sau, medicul a prevenit–o ca micutul trebuie operat, in caz contrar va ramane invalid pe viata. Ea a sustinut ca micutul ei este unul normal si iata rezultatul, baiatul este invalid. Nadejda Solomanii nu face nimic altceva decat sa se ascunda in spatele acestui copil. Baiatul este destept. Chiar azi am avut ora la ei. Mi–a adresat intrebari care demonstreaza ca gandeste bine. Vazand situatia grea pe care o are in familie, i–am permis sa vanda aici, intr–un colt al liceului. Am lasat–o sa vanda pixuri, caiete. Trei ani a fost bine, dar a inceput sa vanda ciocolate, bomboane, prajituri. Si–a instalat chiar si o vitrina in care comercializa mult mai multe produse. Intr–o zi, au venit la mine doua eleve care mi–au prezentat o eticheta de la suc: "Uitati–va ce ne vinde noua Solomeanii!""

Eticheta care mi–a prezentat–o Nicolae Spanu continea, in coltul stang, cifrele 015–2003, care nici pe departe nu insemnau si termenul de valabilitate. Directorul mi–a raspuns evaziv la intrebarea mea, daca a fost sau nu dus la expertiza acel produs.

Spanu a confirmat ca intr–adevar, in viitorul apropiat, isi doreste sa deschida o cafenea in scoala, loc in care elevii ar putea servi un ceai, o cafea, niste biscuiti. Acest lucru urmeaza sa se intample, in conditiile in care in scoala deja exista o cantina, in cadrul careia se vand, in fiecare zi, cate 100 de chifle.

"Intre timp, a aparut o persoana care isi doreste sa deschida aceasta cafenea", a continuat directorul. "Este vorba de profesorul de cultura fizica. El a avut o cafenea in Cimislia. Prin urmare, are tot necesarul pentru deschiderea alteia. Am spus, la Consiliu, ca daca Nadejda Solomeanii isi doreste in continuare sa lucreze, poate sa o faca, insa vanzand, in exclusivitate, rechizite scolare. Daca vrea sa vanda produse alimentare, atunci sa–si faca o cafenea, sa amenjeze totul la nivel european si sa plateasca cei 10 000 de lei pentru chirie. Nu as avea nimic impotriva. Are nevoie de 40 000 de lei pentru amenajare. Jos trebuie sa puna laminat, iar ferestrele ar fi sa le schimbe pe altele, din termopan."

"Stiti ce e caracteristic pentru neamul lor? — a urmat Spanu. Cand eram tanar, tata imi spunea: Colea, ia seama, la femeile astea nu te prea uita, ca ele sunt dragalase, au corpuri frumoase, dar nu prea sunt sanatoase."

Tatiana Guzun, invalid de gradul I, localnica din Chiscareni: "Familia Solomeanii este una exemplara. Foarte putini parinti au grija de copiii lor asa cum o fac ei. Este greu in ziua de azi sa ai grija de un copil invalid. Sunt mandra de asa parinti. Nu cunosc sa se fi plans cineva impotriva lor. Sunt si eu invalida. Traiesc din pensie. Uneori mai primesc ajutor din partea primariei, dar foarte rar. Desi, ma gandesc, invalizii de gradul I nu trebuie pusi alaturi de ceilati oameni care cel putin pot avea grija de ei."

Maria Midrigan, muncitoare, Chiscareni: "Da de ce sa nu fie lasata femeia sa lucreze? Ii este foarte greu, are doi copii dintre care unul este invalid. Are nevoie de foarte multi bani pentru a–i intretine. Dar de unde sa ia bani? Fata mea nu s–a plans niciodata de produsele Nadejdei, din contra, le lauda ca sunt foarte gustoase. In prezent, gasesti numai fleacuri, la orice colt. Ea vrea sa faca un ban cinstit, dar nu i se permite."

Ziarul de Garda a solicitat si opinia Valentinei Serpul, deputata in cadrul Comisiei pentru Protectie Sociala, Sanatate si Familie:

"Situatia copiilor invalizi este foarte dificila. Sansele de integrare a acestora in societate sunt foarte mici. Situatia lor depinde foarte mult de anturajul in care se afla si disponibiltatea celor din jur de a le oferi ajutor. Din pacate, sustinerea statului este una neinsemnata. Indemnizatiile lunare constituie in prezent 179 de lei.

Suma este mult prea mica pentru a acoperi nevoile pe care le are o astfel de categorie de persoane. In repetate randuri am solicitat sa se majoreze indemnizatia unor astfel de persoane. S–a majorat, dar neinsemnat, in raport cu realitatea dura in care traim. Nu vad ca, in timpul apropiat, Guvernul ar putea sa intreprinda pasi cuncreti in sprijinul acestor categorii de persoane. La noi, situatia copiilor invalizi institutionalizati este una prea dificila pentru a insista ca familiile care au decis sa–i ingrijeasca acasa sa–i interneze, cel putin temporar, in case de copii."

Diana Railean