3 aprilie

Ora 8.00. Centrul Chisinaului este blocat. Chiar daca nu as fi stiut ca la noi se afla intr–o vizita oficiala de trei zile presedinta Letoniei, oricum as fi inteles ca avem inalti oaspeti. Vaira Vike–Freiberga este presedinta Republicii Letone din iulie 1999. Timp de mai multi ani ea a fost un distins profesor in Canada. S–a reintors acasa in 1998 pentru a prelua conducerea Institutului leton. In calitate de sefa a acestei institutii, dar si in calitate de presedinta a Letoniei, Vike–Freiberga a actionat pentru a repune Letonia pe harta Europei si a reusit. Astazi Letonia, chiar daca e macinata inca de nemultumiri, nu se deosebeste prea mult de alte tari ale UE care au acest statut de mai multi ani.

Nu inteleg, nici dupa atatia ani de gazetarie, de ce, totusi, centrul orasului nostru se baricadeaza atunci cand ne vine in vizita vreun oficial strain. Cine de cine are frica?

Ieri, duminica, un grup de functionari publici si reprezentanti ai sectorului neguvernamental din Moldova s–a intors dintr–o vizita de studiu de la Riga. Vizita a avut loc in cadrul unui program initiat de Fundatia "Soros" din Letonia, in colaborare cu cea din R. Moldova. Timp de o saptamana — nici o strada blocata. In nici o institutie de stat, dar absolut nicaieri, nu am vazut portretul presedintelui.

26 martie

Dupa o calatorie socanta pe ruta Chisinau–Moscova–Riga, aterizam in Aeroportul mic, dar modern, al orasului Riga. Suntem in Uniunea Europeana. O stampila aplicata pe viza si accesul in Letonia este liber. Dupa zeci de controale excesive in Aeroportul din Chisinau si in cele doua aeroporturi din Moscova, la Riga, politia de frontiera e nevazuta, de parca ar fi lipsit cu desavarsire. Sa nu se teama balticii de teroristi, de traficanti de droguri sau de arme?

In holul aeroportului, la podele, patru domnisoare imbracate sumar, in rochii subtiri, de vara, sunt ocupate intr–un ritual bahaic. Imi amintesc cum, in ajun, crestinii din Floresti au avut o noapte de nesomn si violenta la Biserica din localitate, asediata de politisti. Un adevarat razboi interconfesional. In Aeroportul din Riga, patru tinere erau libere sa–si consume in liniste ritualul.

Astfel, chiar in aeroport devine clar ca, din 1991, Letonia, alaturi de celelalte doua tari baltice, Lituania si Estonia, a pornit pe o cale ireversibila catre libertatea de convingeri, adica spre independenta sa de dominatia sovietica.

27 martie

La Fundatia "Soros", directorul Andris Aukmanis, ne explica de ce s–a decis demararea acestui program care include 4 vizite de studiu, a 4 echipe diferite, din R. Moldova. "De la 2004 incoace, Letonia s–a transformat dintr–o tara recipient intr–o tara donatoare", argumenteaza Aukmanis temeiul acestui proiect. Fundatia "Soros" este situata intr–un edificiu cu aspect bijuteric din Riga veche. Pe timpuri, blocul a fost cumparat de Fundatie. In ultimii ani, legata de comprimarea activitatii Fundatiei "Soros" in Letonia, a fost decizia de a dona un impunator spatiu al acestui edificiu unei institutii de invatamant — Inaltei Scoli de Studii Juridice. Aukmanis aminteste de eficienta unui program similar, desfasurat toamna trecuta in Georgia.

28 martie

Cancelaria de Stat este intr–un sediu cu patru intrari oficiale. Sobru, compact, dar, totodata, suficienta deschidere. Chiar la prima intalnire oficiala constatam ca aceasta importanta institutie a Guvernului Letoniei este administrata, aproape in exclusivitate, de tineri. Sefa directiei... are vreo 24 de ani. Aspect de studenta, dar tinuta de profesor. De cat timp o fi avut nevoie Letonia ca sa–i admita pe tineri in administrarea treburilor statului?

29 martie

Aiga Nebare, insotitoarea noastra, tot ea coordonatoare de proiect la LAPAS.LV ne spune cu multa satisfactie ca vom avea o intalnire cu Edvards Kusners, ex–director al Biroului National de Integrare Europeana. De la el aflam ca a condus acest birou incepand cu anul 1998. Avea pe atunci 24 de ani. Din 2004, cand Letonia a intrat in UE, iar misiunea biroului s–a incheiat, este consilier al guvernatorului Bancii Nationale. Apropo, valuta nationala a letonilor este Lat–ul. O moneda metalica de doua ori mai "grea" decat dolarul. Adica, pentru a cumpara un lat turistii platesc circa doi dolari. Kusners explica aceasta stare de lucruri prin ponderea economiei letone. Cu prima ocazia, oricine il vede pe Kusners, vrea sa afle cum de i–a fost incredintata aceasta importanta misiune la doar 24 de ani. Fiind intrebat, acesta raspunde simplu: dupa destramarea URSS, in mare parte, esalonul vechi s–a retras din viata publica, cedand locurile tinerilor. El recunoaste ca nu a acceptat din prima. Ca a avut indoieli, nefiind sigur de fortele proprii. A incercat si a reusit. De ce nu a ramas in viata politica? "Politica este murdara", spune Kusners, precizand ca nu vrea sa piarda timpul cu activitati nedemne.

30 martie

Riga este administrata de Duma orasului. Igors Graurs este director executiv al Departamentului Dezvoltarii. De fapt, daca ar fi ramas in Moldova, numele lui ar fi fost Igor Graur. Taica–sau e de prin Leova. In perioada sovietica a ajuns in Letonia fiind inrolat in armata. Acolo a si ramas. Primarul de Leova, membru al grupului din R. Moldova, are cea mai calda intalnire cu pamanteanul sau. Dl Graurs vorbeste la fel de cald despre Moldova si despre Letonia. Face o prezentare exceptionala a orasului Riga, in special a proiectelor de viitor. Este sobru, energic, bine organizat, vorbeste cateva limbi, are o functie importanta. Cine ar fi fost daca ramanea in Moldova?

31 martie

In drum spre Ministerul de Externe, pe una dintre cele mai speciale strazi din Riga, Zinta Miezaine, expert pentru relatiile sectorului neguvernamental cu institutiile de stat, ne atrage atentia la un geam cochet al unei cladiri vechi. Pe pervazul acelui geam fusese asezat un ghiveci cu flori pe care trebuia sa–l observe eroina filmului "17 clipe de primavara", mergand la intalnirea cu Stirlit. Acea stradela este considerata "vedeta" de cinema, deoarece acolo s–au filmat mai multe pelicule celebre. Filmul despre Charly Chaplin tot pe aici a fost jucat. Pana in anul 1991, Riga a fost un oras inchis turismului international din cauza perioadei sovietice, iar astazi numarul turistilor este tot mai mare de la an la an. Capitala isi prezinta cu mandrie cladirile medievale, renovate in ultimii ani. Este un oras port, construit pe malurile raului Daugava, care se varsa in Marea Baltica. Riga a devenit o destinatie exotica pentru turistii pasionati de arhitectura, or, aici, ambianta de cladiri cu influente letone, ruse si germane ii da o nota aparte, acestui oras nordic. Pentru arhitectura sa, in 1997, orasul a fost introdus pe lista patrimoniului UNESCO. La Externe, Andris Sekacis, director al Departamentului de dezvoltare si cooperare politica, si el de vreo 25 de ani, reconfirma responsabilitatea, dar si disponibilitatea tarii sale de a ajuta R. Moldova in cazul in care aceasta isi va reconfirma cursul european. Sekacis anunta ca Ministerul leton de Externe va aloca, in 2006, circa 100 de mii de dolari pentru dezvoltarea democratiei in Moldova. Fondurile vor fi repartizate in baza proiectelor care urmeaza a fi realizate in colaborare cu parteneri letoni.

1 aprilie

Riga este orasul cunoscut sub numele de Paris al Estului. In 2006, cand letonii au consemnat 15 ani de independenta, pe fundalul sonor al unui imens cor, inainte de rasaritul soarelui, in piata centrala din Riga, primarul orasului a aprins un foc imens in amintirea evenimentelor din ianuarie 1991 — zilele baricadelor de la Riga, cand 700 de mii de oameni, aproape un sfert din populatia tarii, s–a adunat pe strazile capitalei, opunandu–se trupelor sovietice care sprijineau guvernarea promoscovita in regiune. Cladirile guvernamentale, posturile nationale de radio si de televiziune au fost incercuite de baricade. Timp de o saptamana, demonstrantii s–au confruntat cu militari sovietici. Confruntarile s–au soldat cu cinci victime, in chiar incinta Ministerului de Interne. Atacul din ianuarie 1991 a constituit ultima demonstratie de forta facuta de sovietici in Tarile Baltice. R. Moldova a trecut si ea perioada anilor 1990–91. Detasarea de vechiul regim, insa, a avut loc doar formal, tanarul nostru stat ramanand in continuare ostatic al unui regim contestat si condamnat de tarile democratice.

Riga veche are un aer german, cu biserici protestante, cladiri renovate, cafenele variate, restaurante si magazine turistice. Catedrala centrala, cunoscuta sub numele "Domul Rigai", este cea mai impunatoare. A fost construita prin 1211. In prezent e si sala de concerte de orga. In apropiere, in fata Ambasadei R. Moldova (apropo, ambasada fara ambasador), se afla castelul Rigai, construit in 1330 pentru cavalerii germani. Castelul e si sediul palatului prezidential leton.

Cladirea, chiar daca e un fost castel, are o arhitectura sobra. Tot in centrul orasului — Muzeul Ocupatiei. A fost construit dupa 1991, intr–un stil care aminteste de anii ocupatiei sovietice in Letonia. In muzeu — marturii ale deportarilor, mostre ale baracilor in care si–au pierdut vietile cei mai pretiosi intelectuali letoni. Intr–o vitrina — o bluza cusuta cu un ac slefuit dintr–un os. In alta vitrina este expusa tehnica de interceptare a convorbirilor, utilizata in perioada sovietica in singurul hotel international "Riga"... Cineva face o gluma, spunand ca, la Chisinau, tehnica mai ramane instalata fidel prin hoteluri.

Itinerarul turistic include si o scurta vizita la Jurmala. Oraselul cunoscutelor festivaluri e la 30 de km de Riga, pe malul Golfului Riga. Apa golfului este inghetata inca. Cativa turisti incearca sa spulbere impresia de localitate parasita, pe care o produce Jurmala in aceste zile. Plaja este cea mai lunga din zona baltica.

Anastasia Nani

Sondaj

Ce diferente sunt intre R. Moldova si Tarile Baltice? Dorin Chirtoaca, vicepresedinte PL: «Sunt mai multe cauze, in primul rand radacinile adanci ale clasei politice actuale nomenclaturiste in sistemul sovietic totalitar. Aceasta a insemnat si inseamna aservirea intereselor R. Moldova fata de Federatia Rusa si imposibilitatea unei evolutii spre democratie si dezvoltare economica. Tarile Baltice au rupt–o cu Federatia Rusa la timp, imediat ce a fost posibil. Nu nici pana acum nu am facut–o. Avem oameni cu caracter care constant au cerut si cer acest lucru. Pana in prezent insa acesti oameni nu au reusit sa aiba o pondere suficienta in autoritatile publice pentru a putea schimba situatia. Dezinformarea populatiei prin intermediul mass–media controlata de sistem, mentalitatea veche, decapitarea societatii in perioada postbelica prin deportari si exterminari intarzie schimbarea. In prezent, datorita aliatilor occidentali, timpul curge in favoarea noastra, ei incearca sa ne decupleze de Federatia Rusa. Este important insa ca si in interiorul R. Moldova nomenclatura sovietica sa paraseasca structurile administrative, Parlamentul si Guvernul R. Moldova pentru ca oameni cu viziuni noi sa poata efectua schimbarile necesare care sa duca la evolutii similare celor din Tarile Baltice.» Sergiu Burca: «Cred ca raspunsul trebuie cautat deopotriva in ratiuni de ordin geopolitic si in natura genetica a materialului uman cu care avem de a face in cazul de fata. Vorbind de ratiuni de ordin geopolitic, conteaza, in mod evident, cum esti situat geografic. Daca te intinzi pe suprafete de sute sau mii de km de litoral maritim sau oceanic, esti mai atragator si ai mai multe sanse de a fi luat in calcul de strategii care configureaza viitoarea harta politica si economica a lumii. Noi, ce ferestre ne–am croit spre Europa sau, ca sa ma exprim mai patetic, in ce ape ne botezam viitorul? In apele Prutului? Nu. Din punct de vedere politic, Prutul a fost si inca este, din pacate, mai lat pentru basarabeni decat Marea Baltica pentru letoni, lituanieni sau estonieni. Iar, ca sa ne fie de invatatura, in curand vom avea nevoie si de vize ca sa–l trecem. Poate Nistrul ne ofera perspective geostrategice? Nici atata. La apa asta am ajuns sa nu avem alte treceri decat cele oferite de "milostivii pacificatori" rusi. De sute de ani, nimic nu s–a schimbat la frontierele noastre de est. Cazacii, cum isi adapau cai in Nistru pe vremea lui Suvorov sau Rumeantev, asa ii adapa si azi. Iar noi, pe chestia asta cu "solutionarea diferendului transnistrean", batem neintrerupt moneda calpa, tocmai buna de pus pe pieptul alegatorului basarabean, prostit, tradat, uitat si lesinat de foame, in definitiv. Ca sa mai iesim si noi la o gura de apa, ne ramane doar terminalul Giurgiulesti, dat in gestiune azerilor, dupa ce era cat pe ce sa incapa pe mana rusilor. Si cam aici se inchid orizonturile popusoistii noastre in devenire nationala. Vorbind insa de natura genetica a materialului uman, nu vom putea sa vedem diferenta dintre noi si baltici decat printr–o sincera si profunda introspectie. Nu stiu, poate e de vina bucataria noastra, poate ar trebui sa renuntam pentru o vreme la preferintele noastre culinare traditionale si sa consumam mai mult peste, adica fosfor. Poate ca in felul acesta ne–am reface capacitatea de a discerne binele de rau, adevarul de minciuna, fratii si prietenii de dusmani si de rauvoitori, politica de afacerile personale. Cred ca ceea ce au balticii si nu avem noi este constiinta propriei lor identitati si solidaritatea interumana si nationala. Asta, de fapt, e si cauza principala a intarzierii noastre pe toate liniile. Din cauza asta batem mereu pasul pe loc. Din cauza asta, la noi, fosta elita sovietica nu a facut corp comun cu aspiratiile si nevoile cetatenilor de rand, ca in Tarile Baltice. Din cauza asta am fost bagati in CSI, desi, cu un mic efort supraomenesc, puteam sa ne vedem de nevoile noastre nationale si sa redevenim o singura tara, cu un singur popor (sau cu doua, daca asta ar fi fost voia moldovenilor de la Crihana Veche). Si tot din aceasta cauza, astazi, in plin avant european, spicherul de la Chisinau vrea tratat de baza cu Romania, adica izolare in toiul procesului de integrare. Vede cineva vreo diferenta intre pozitia asta izolationista a Chisinaului oficial fata de Romania si tratamentul "grijuliu" al Rusiei fata de "vecinatatea sa apropiata"? Eu nu o vad. Avem nevoie de o terapie la scara nationala de resuscitare a bunului–simt omenesc, din care se va naste ulterior si cel politic. Poate incepem prin a–i saluta pe vecinii cu care suntem la cutite sau cu amicii nostri, falsi sau adevarati, pe care i–am dori ingropati cat mai adanc in pamant...» Oleg Serebrian, presedintele PSL «Mai multe momente au contribuit la aparitia acestor diferente. In primul rand, Tarile Baltice, in pofida prezentei unei importante minoritati ruse, nu au fost confruntate cu conflicte militare de genul celui din Transnistria, or, prezenta unui dosar conflictual deschis a stirbit din imaginea R. Moldova, a redus atractivitatea ei pentru investitori, a periclitat functionarea economiei dar si stabilitatea politica interna. In plus, in primii ani de independenta a R. Moldova mai exista si alt focar de tensiune, in sud. Noi nu am avut un grup de lobisti in marile capitale occidentale, asa precum au balticii. Nu trebuie sa scoatem din calcul nici factorii de natura interna. Balticii s–au lansat in 1989 intr–o lupta pentru independenta lor nationala, impotriva comunismului. Miscarea noastra de eliberare nationala a fost nu atat anticomunista, cat "renascentista". Noi am luptat pentru limba, alfabet, istorie, ceea ce nu a fost cazul balticilor. Miscarea lor de eliberare a fost una pragmatica, a noastra — romantica. E suficient sa vedem cine s–a aflat in fruntea acestei miscari — istorici, scriitori, poeti, oameni de cultura. Din pacate, dupa colapsul URSS aceasta elita culturala asa si nu a reusit sa devina una politica, fiind inlaturata de vechea elita comunista. In fond, putem spune ca, incepand cu 1993, R. Moldova a revenit la o guvernare comunista (facand exceptie de scurtul repaus democratic din 1998–1999).»