Printre cartile editate in R. Moldova, este una care ii deranjeaza serios pe comunisti, si anume «Petele negre ale guvernarii comuniste», de Veaceslav Untila

Evident ca aceasta carte, aparuta in preajma alegerilor din 2005, poarta o puternica pondere electorala. Dar ea are si alta valoare, cea de a pune in arhiva timpului, pas cu pas, incalcarile grave ale Constitutiei si ale legislatiei de la noi, "realizate" de catre comunisti din 2001 incoace. Sunt contabilizate gafele, erorile, prostiile, cadrele, aliatii de guvernare. Prima, si cea mai grava eroare, este hotia constitutionala, "plasarea, doar pe hartie" a republicii noastre parlamentare, transformata de comunisti, cum se stie bine si de Curtea Constitutionala, intr–o republica prezidentiala cu un pronuntat caracter dictatorial. Le place acest accent din cartea lui Veaceslav Untila? Nu. Dar cel de la 7 aprilie 2001, ziua in care Vladimir Voronin este ales presedinte si cand are loc un atac masiv impotriva ziarelor "Flux" si "Tara", chiar "la ceremonia de investire a lui Vladimir Voronin". "Din acel moment, devine clar ca nu poate exista libertatea presei sub un regim comunist si ca presa pentru guvernanti este doar un instrument propagandistic" (pag. 17). S–a schimbat ceva sub acest aspect, catre 4–7 aprilie 2006, mai ales dupa ce anume Voronin a impanzit R. Moldova cu posturi de radio si de televiziune rusesti? Absolut nimic. Urmeaza, in cartea lui Untila, "inceputul nationalizarii" si "parteneriatul strategic cu Rusia", bagat cu forta, de catre PCRM, pe gatul moldovenilor. Ce a dat statului R. Moldova nationalizarea comunista de dupa 2001? Ruperea aproape totala a relatiilor cu FMI si BM si nejustificata (pentru harnicia moldovenilor) amaraciune si saracie. Ce a dat parteneriatul strategic cu Rusia? Aprinderea si mai nemiloasa a conflictului transnistrean, rasismul clicii de la Tiraspol contra moldovenilor de peste Nistru, aparitia, la noi, a unui focar global de instabilitate. Cum sa placa lui Victor Stepaniuc o carte ce descrie aceste realitati si realizari comuniste?

Ce s–a schimbat de la 7 aprilie 2001 incoace?

Nimic. In pofida unor asa–zise hotarari, ramase doar pe hartie, de ascensiune spre Europa (fara unificarea infrastructurilor proprii, rudimentare, comuniste, macar cu cele ale Romaniei), Voronin declara la televiziunea publica, pe 11 martie 2006 (in emisiunea "Rezonans") ca "Rusia este partenerul strategic cel mai important al R. Moldova". Nici SUA, nici UE, nici Romania nu au parte, de la 2001 incoace, de un asemenea parteneriat. Ce s–a schimbat, asadar, in atata amar de ani de sub comunisti? Nimic. Cum sa placa, mai repetam, lui Stepaniuc, modelul lui Untila de a alege presedintii partidelor politice, si cartea lui, in care pune pe polite, fila cu fila, toate iresponsabilitatile politice si morale ale guvernarii comuniste? Sau, sa luam, "oficializarea limbii ruse", "reconstruirea monumentelor armatei ocupante" (pentru sutele de mii de victime ale regimului comunist partidul lui Stepaniuc nu a pus nici o piatra de mormant), care ne–a si aruncat in urgia actuala a saraciei. Sau "rafuiala cu persoanele incomode" ("la 27 aprilie 2001 Anatol Barbei este eliberat din functia de director general al Televiziunii de Stat", scrie statistic Veaceslav Untila) care continua pana azi si pe domeniul interesului public (vezi distrugerea audiovizualului in vara–toamna, 2004), cat si pe cel profesional (numirea in functii de ministri sau ambasadori a unor oameni slugarnici si incompetenti). A urmat "distrugerea judetelor" care a anihilat centrele judetene culturale, educationale si de ocrotire a sanatatii si a bulversat tanara clasa politica regionala a R. Moldova. Cum sa nu atace o carte ce descrie aceste "pete negre" si Stepaniuc, si, la comanda lui, intregul monopol de presa publica care i se supune, deontologic vorbind, amoral? Ce mai descoperim in cartea lui Untila? "La 25 mai 2001, Parlamentul respinge un proiect de lege al opozitiei ce presupunea interzicerea partidelor de orientare fascista, nazista si comunista... avand in vedere gravele crime comise in diferitele perioade istorice de formatiunile de aceasta orientare...". Cu ce mai raspund comunistii la aceasta noua rafuiala cu cei sacrificati in inchisorile si lagarele comuniste? Cu flori la monumentul lui Lenin, refacerea pionieratului, atacurile dure contra NATO, "asasinarea unor oameni incomozi" (p. 33). Apoi, cu inca una dintre cele mai grave crime anticonstitutionale, cedarea teritoriului national unui alt stat (5 iunie 2001), "santajul la adresa deputatilor din opozitie", atacuri dure impotriva limbii de stat, a sarbatorii "limba noastra cea romana", contra monumentelor de pe Aleea Clasicilor, "tocarea banilor din Banca Nationala", atentatul la independenta judecatorilor (a se vedea numarul urias de procese pierdute la CEDO), reinvierea robiei prin refacerea colhozurilor etc.

Lista "petelor negre" este cu adevarat uriasa. Dintre toate acestea, ofensiva contra Romaniei este cel mai crud. Tricolorul este denumit "fascist", etnogeneza romaneasca este declarata "tiganeasca", statul roman — "ultimul imperiu al Europei". Comunistii ataca Romania chiar si in institutiile politice internationale, OSCE, APCE, UE, ONU, fabrica dictionarul moldo–roman (pe care nici Stalin nu a indraznit sa–l editeze), rup relatiile pe domeniile culturale si educationale, inchid hotarul pentru afacerile romanesti, mentin un nivel accentuat de distrugere a soselelor ce ne leaga (prin Romania) de Europa. Iata inca o uriasa lista de pete negre pe care doar o singura carte le–a pus onest in arhiva timpului. Si, chiar daca se mai machiaza si lupul, si oile, chiar daca, la noi, comunismul a facut casa buna cu anticomunismul, oricum, ramane volumul, de 282 pagini, al lui Veaceslav Untila, care nu lasa loc pentru interpretari conjuncturale ale istoriei noastre curente.

Ceva timp in urma, cum se stie bine din mass–media, Veaceslav Untila a fost atacat de Victor Stepaniuc si ortacii sai din media publica pentru faptul ca ar fi pretins "scoaterea cartii sale din bibliotecile publice ale R. Moldova". Pe de o parte, chiar nu se vede de ce ar lasa partidul comunistilor ca aceasta carte–document sa intre in bibliotecile noastre publice "depozitand" "petele negre ale guvernarii rosii". Cum, in ce mod, pot comunistii permite ca acest volum, editat intr–un tiraj de doar 1000 de exemplare, si care desfiinteaza pretinsa guvernare infloritoare, sa ajunga in biblioteci? Ei, pur si simplu, nu pot admite asa ceva, iar metoda de a ataca acest studiu, in democratie, cu decizia de a ne integra in UE, votata in Parlament, este de–a dreptul, diabolica si stalinista. Cei care au ucis zeci de milioane de oameni (avem in vedere partidele comuniste), care au maltratat sute de mii de disidenti, au deportat si au ucis aproape un milion de oameni din Basarabia, intre 28 iunie 1940 si 28 iunie 1952, tocmai acestia devin, in cronica din "Nezavisimaia Moldova" (din 6 ianuarie 2006) aparatorii scriitorilor demolati de comunisti (Aksionov, Galici, Voinovici, Nekrasov). Nu a lipsit mult ca Stepaniuc si concernul lui media sa bata toba prin Chisinau ca anume ei au stat in fata trenurilor care duceau milioane de deportati, inclusiv copii, in Siberia, ca anume ei, comunistii moldoveni, au aparat "Arcasii lui Stefan" sau "Frontul National Roman", al lui Soltoianu si Ghimpu, ca anume ei, comunistii, s–au opus chimizarii Basarabiei pana la intoxicarile catastrofale ale resurselor de apa, cu urmari grave asupra sanatatii, inclusiv a celei genetice. Asa cauta nod in papura guvernantii actuali, in ianuarie 2006. Asa, fara a da macar o pilda din cartea lui Veaceslav Untila, ei o pun alaturi de romanele lui Galici si Voinovici. Sa mai amintim oare ca in critica literara profesionala nimeni nu compara un roman din anii trecuti, ai leninism–stalinismului, cu un studiu politic, scris de un om politic pentru un rost politic actual? Nu mai vorbim de faptul ca, daca autorii criticii "Petelor negre ale guvernarii rosii" au avut acest curaj (ca sa se identifice cu Galici si Voinovici), apoi ar fi trebuit sa arate cetatenilor, macar amaratilor de la Costesti, cate carti ale acestor genii ai rezistentei anticomuniste au fost traduse si editate in epoca comunista a lui Voronin si Stepaniuc. Ca si noi nu uitam de "Arhipelagul Gulag", de "Inima de caine", de medicii evrei ucisi de Stalin, de Gumiliov sau de Ana Ahmatova, de Mandelstam. (Va amintiti, domnilor critici? "Vlasti otvratitelna kak ruki bradobreia"), de acel Mandelstam genial, mort in Gulag, pe o gramada de gunoi, recitindu–l in voce pe Dante.

Atacul la persoana si nu la opera, incercarea de a fugi de responsabilitate pentru urgia saraciei instaurata de comunistii de ieri si de azi, dar si de necesitatea condamnarii crimelor lui Lenin, Stalin, Brejnev, a ruperii Basarabiei din trupul Romaniei, demolarea oamenilor politici incomozi, dar, mai ales, incercarea de a aprinde paie de iluzii in ochii propriului electorat, a propriilor organizatii de partid (care le cer socoteala pentru dezastrul umanitar asezat de comunisti in R. Moldova), iata motivele care i–au impus pe comunisti sa atace cartea demna si curajoasa a lui Veaceslav Untila. Volumul "Petele negre ale guvernarii rosii" ramane un important arhivar al nenorocirii politice comuniste, romanofobe, anti–NATO si anti–UE, care s–a abatut dupa 27 august 1991 peste saraca Basarabie.

Andrei Vartic