Evenimentul politic din 4 aprilie 2005 devine din nou un subiect fierbinte, readus de mass–media pe ordinea zilei. Este perioada in care acum un an la Chisinau partidele politice, intrate in Parlament, se dedau celor mai neasteptate combinatii si aranjamente vizavi de noul act al guvernarii. Electoratul intrase in deruta, mass–media de dreapta trecuse "in opozitie" fata de noua coalitie si, de fapt, ramane tot pe aceeasi faza si azi. De ce? De ce cu aceleasi argumente si mereu pe contrasens? Probabil, pentru ca lucrurile raman sa fie judecate in afara contextului politic aprilie 2005 si de aici mai multe intrebari, decat raspunsuri. Aceasta problema, insa, ramane pentru o alta editie. Azi mi se pare mai important sa vedem cum a influentat noua coalitie vechiul presedinte si daca modul de gandire si viziune, inclusiv politica, a acestuia a avut cumva de suferit modificari? Concluzia, in linii mari, ar fi una: o erodare a spiritului comunist pe parcursul acestui an nu s–a produs, reeducarea comunistilor ramane o problema, iar imblanzirea lor se face tot mai imposibila. Asta este, probabil, destinul oamenilor care se nasc pionieri si trebuie sa moara comunisti.

In timp ce balticii cer Rusiei "sa compenseze prejudiciul adus in timpul ocupatiei sovietice", "noi, presedintele Voronin", perpetuam acest spirit prin crearea de noi modele omagiale ocupatiei sovietice. Dupa "precedentul Serpeni", care l–a incurajat si ca spirit, si ca venit, Voronin lanseaza pentru 2006 un nou proiect politic — reconstructia memorialului gloriei militare sovietice "Eternitate" la Chisinau. Pentru ce, daca pana la urma acest memorial, ca si multe altele vor avea de repetat soarta Zidului de la Berlin? In loc sa facem curatenie generala, asa cum a facut toata Europa si sa dam militarilor ucisi in razboi drumul pe–acasa, noi incercam sa–i tinem in continuare in prizonierat, ba si sa ni–i atribuim, sa facem din ei "eroii nostri" si sa ni–i punem in obligatia morala de a–i tine minte, pomeni, onora si invesnici. Si tot "onorul" — pe bani publici. 30 de milioane lei — doar bani protocolati. Si asta, in timp ce prim–ministrul anunta ca nu are "bani la buget pentru a plati compensatiile lunare cavalerilor Ordinului "Stefan cel Mare"", in timp ce taranii nu au cu ce–si ara si semana pamanturile, in timp ce de la an la an creste numarul copiilor care nu pot frecventa scoala, iar cei ce–o frecventeaza stau fara mese calde in scoli, in timp ce Chisinaul e plin de cersetori si boschetari care se hranesc deopotriva cu matele si cainii pe la lazile de gunoi, in timp ce femeile se vand prin strainatati pentru a–si putea hrani copiii, in timp ce cresc taxele de inscriere in universitati, cotizatiile parintesti pentru intretinera copiilor in gradinite si scoli, in timp ce... In timp ce Europa condamna comunismul, la Chisinau continua rezidirea lui. "Noi, presedintele Voronin" facem si refacem monumentele "eroilor marelui razboi pentru apararea patriei"? Carei Patrii? Care eroi, tovarase presedinte? Pe cine ati intrebat, de ce furati banii publici, fara sa–i consultati pe cei pe care–i pradati pentru a va reconstrui trecutul in loc sa le construiti viitorul? Balticii au facut referendumuri, si–au consultat poporul, voi pe cine si cand ati consultat? Presedintele Seimului Lituaniei, Arturas Paulauskas, declara acum o luna presei de la Chisinau, cu demnitate pentru conducerea statului sau, ca "poporul lituanian si–a declarat univoc pozitia in aceasta problema (compensarea prejudiciului adus in timpul ocupatiei sovietice, n.r.) si nu ramane nimic altceva decat sa fie adusa la indeplinire decizia". Asta este si asta e normal sa fie pozitia unui oficial in stat. Si, de fapt, asa si este acolo unde conducerile statelor, alaturi de popoarele lor, se rup benevol spre o Europa Noua. Noi, spre regret, avem parte de conduceri de stat, manate de imprejurari spre Europa. Si perioada de la 4 aprilie 2005 incoace ne–a convins de mai multe ori de asta. Recent, cu ocazia celor 5 ani de la intrarea la guvernare, primul secretar al PCRM V. Voronin, in aceeasi limba rusa de totdeauna a lor, se declara indignat de faptul ca "cineva" le–ar impune conditia "sa renunte la denumirea partidului". Voronin a zis iarasi "nu", desi de mai multe ori, in cei 5 ani, a promis "da". Este si asta un semn. De fapt, viata continua sa ne convinga si dupa 4 aprilie 2005 ca reeducarea comunistilor se poate produce doar prin disparitia lor.

Petru Amariei