Nu a fost in Basarabia de 65 de ani. Evenimentele istorice l–au indepartat de satul in care s–a nascut, Varzaresti (acum raionul Nisporeni). A intervenit fatidica zi de 28 iunie 1940, cand trupele sovietice au ocupat Basarabia si cand Ovidiu Creanga a ramas fara tata. Vasile Creanga a fost ucis de cativa ferventi simpatizanti ai noii oranduiri. La 28 iunie, odata imbarcat intr–un marfar, impreuna cu mama, tanarul, de 19 ani, a aflat ce inseamna exilul. S–au refugiat dincolo de Prut. In 1982 a decis sa plece din Romania comunista, stabilindu–se in Canada. A contribuit la deschiderea Muzeului "Memoria Neamului" din Chisinau. De trei ani, la sfarsitul anului de studii, acorda cateva premii a cate 200 de dolari celor mai buni elevi ai Liceului "Alexandru cel Bun" din Varzaresti. In acest an, a venit sa revada satul in care s–a nascut si de unde a plecat in urma cu 80 de ani.
"Prin 1920, tatal meu a fost transferat cu serviciul din Regat, in Basarabia. Era functionar la Serviciul de poduri si sosele din Lapusna. S–au stabilit la Varzaresti, plasa Nisporeni, unde m–am nascut si eu, la 14 februarie 1921. Aici am trait vreo 4–5 ani, pana cand tatal meu a fost transferat la Chisinau, iar de acolo — in alte localitati, pe unde trecea soseaua nationala, de care tata avea grija. Cel mai mult am stat in comuna Bardar (acum Ialoveni — n. r.)", isi aminteste Ovidiu Creanga.
Potrivit lui Ovidiu Creanga, in perioada interbelica, "Basarabia era raiul pe pamant. Avea un sol fertil, care dadea recolte manoase. Saraci erau doar lenesii care nu munceau. Acum se spun o multime de lucruri urate despre acea perioada. Minciuni gogonate! Nu este adevarat ca jandarmii romani ii bateau pe tarani. S–a mai spus ca Basarabia interbelica era un fel de Siberie, unde erau adusi oamenii de proasta calitate profesionala, unde Romania isi arunca toate deseurile intelectuale. Minciuni! Sa dam doar un exemplu, cel al Liceului "I. Creanga" din Balti, unde predau profesori care au facut scoala in timpul Rusiei tariste si profesori veniti din Vechiul Regat (Romania). Toti erau de mana intaia. O alta minciuna este ceea despre persecutarea ofiterilor fostei armate tariste ruse. Acestia au fost incadrati in Romania la gradele lor… Acum se minte cu atata nerusinare despre aceasta perioada!", afirma Ovidiu Creanga, care sustine necesitatea desfasurarii unui proces al crimelor comunismului.
"N–am stiut dinainte ce urmeaza sa se intample la 28 iunie. Am vazut cum la venirea sovieticilor, au fost omorati foarte multi ofiteri romani. Soldatii erau umiliti. Li se turnau in cap vase cu apa fierbinte si oale de noapte. Li se taiau nasturii de la pantaloni.
In aceeasi zi de 28 iunie, tata a fost omorat in batai. Nu stiu nici pana astazi cine a facut–o. Am fugit cu mama doar cu ce aveam pe noi. Eram in Balti. Terminasem clasa a VII–a a Liceului "Ion Creanga" (eram doar cu un an mai mic decat Eugen Coseriu si Sergiu Grossu).
Aveam un geamantanas de placaj. Mama ma astepta la bou–vagon. In drum spre gara, m–au oprit cativa baietasi cu banderole rosii la brat, echipati cu ciomege. Niste golani au vrut sa ma ia la ciomageala, dar printre ei era si unul cu care jucasem volei. Acesta le–a spus celorlalti sa nu ma bata si asa am scapat de bataie, dar m–au injurat, mi–au spus ca "ma duc la tigani", m–au lovit cu picioarele in spate, de mi–au rupt oasele cocciciene, incat am avut necazuri ani de zile. Puteau sa ma omoare, cum l–au omorat pe tata. La doar 42 de ani", povesteste Ovidiu Creanga.
Mama si fiul s–au stabilit la Bucuresti. Guvernul roman le–a dat un acoperis de–asupra capului, produse alimentare, bani s.a. Dl Creanga a fost repartizat in clasa a VIII–a la Liceul "Petru Rares" din Piatra–Neamt. In 1941 a dat admiterea la Politehnica din Iasi (Chimie industriala), pe care a absolvit–o in 1946.
Dl Ovidiu Creanga a fost printre primii cercetatori stiintifici care au pus bazele cercetarii in chimie la ICECHIM, in 1948.
Ovidiu Creanga: "In 1982 am fugit in Canada, pentru ca avusesem niste dispute acute cu "savanta de renume mondial, chimista" Elena Ceausescu. Dar am avut satisfactii mari fiind in Romania. Chimia era pasiunea vietii mele. Am scris articole, am publicat carti, am avut numeroase inovatii si inventii, pentru una dintre ele (am inventat cum trebuie recuperat plumbul din deseurile de plumb) am luat premiul maxim al Romaniei de atunci, 100.000 de lei (salariul meu de director la "ChimImport" fiind de 3.700 de lei). Mi–au dat si "Ordinul muncii", dar in 1982 am hotarat sa plec in Canada. Aveam 62 de ani. Acolo mi–am deschis o firma de chimicale pentru filme color. In primul an a mers catastrofal. Abia in al doilea an afacerea a inceput sa mearga. Am avut acea firma vreo 15 ani. Mai vindeam film de raze X, pe care–l aduceam din Spania, Brazilia, Suedia si Romania. Deranjam marii producatori de filme ("Kodak", "Fuji", "Konika" s.a.), pentru ca eu, mititel cum eram, ma bagam printre picioarele lor. Au coborat preturile, ca sa dau faliment. Am avut noroc ca am mai facut o inventie", spune Ovidiu Creanga.
In Canada, in 1990, a facut un infarct, iar in 1993 a fost diagnosticat cu cancer de colon, fiind in coma o perioada lunga de timp. Inventia, care l–a salvat, a fost facuta dupa ce si–a aflat diagnosticul. A fost rasplatit cu 250.000 de dolari, pentru ca a inventat o chimicala cu care se trateaza filmele de raza X, care permiteau urgentarea prelucrarii acestora. "Am vrut sa vand inventia firmei "Kodak", dar acestia nu au vrut sa o cumpere, spunandu–mi ca ei incearca de mai mult timp sa inventeze acea chimicala si nu reusesc, adica n–au avut incredere in mine. Le era, probabil, si ciuda. Am reusit sa o vand unei firme mici dintr–o localitate din British Columbia (o provincie a Canadei)", ne mai spune dl Creanga.
"Sunt autorul mai multor inventii, facute in Romania, pe care statul le–a vandut in strainatate contra unor sume mari, pe cand mie mi–a revenit gloria", adauga dl Creanga. "Lucram la bateriile cu bioxid de mangan cand angajatii Ministerului Apararii mi–au propus sa lucrez asupra bateriei cu mare capacitate specifica, bazata pe clorura de argint (atunci nu erau bateriile care se vand acum peste tot). Am facut acea pila, care a fost oferita statelor Tratatului de la Varsovia, si care, dupa cum ni s–a spus, a stat la baza primului sputnik, cu care a zburat in cosmos prima catelusa", afirma Ovidiu Creanga.
Ne mai povesteste si cum a esuat comercializarea inventiei, pentru care a primit 100.000 de lei in Romania, unei mari companii germane. O angajata a Oficiului de inventii din Romania, din greseala, a deconspirat taina. A fost pus in fata faptului implinit abia cand se afla in biroul directorului companiei germane.
Ovidiu Creanga: "Imi place Chisinaul, pentru ca e multa verdeata. Iar la Toronto, unde locuiesc, e si mai multa verdeata, pentru ca e o padure, care incepe chiar din curtea mea.
Am doua fete. De obicei, emigreaza mai intai copiii, care–si aduc mai tarziu parintii. In cazul meu a fost altfel. Am plecat primul, apoi mi–am adus si familia in Canada. Am o nepoata de la o fiica si alti doi nepoti de la cea de–a doua fiica."
Ovidiu Creanga este si autorul mai multor carti: "Din sacul lui mos Bodranga" (2001), "Unde dai si unde crapa" (2003) si "Epigrame si catrene. Scrise noaptea printre gene" (2004, aparuta la editura "Museum" din Chisinau).
Maria PRAPORSCIC