Ziua de 28 iunie 1940 le–a adus romanilor o veste tragica. Dimineata radioul de la Bucuresti a anuntat ca in urma unui ultimatum al rusilor sovietici Basarabia si o parte a Bucovinei sunt cedate rusilor. Ceea ce au vazut oamenii in primele zile de ocupatie mi–a ramas in minte pentru toata viata. Armata sovietica a navalit in Basarabia fara a astepta ca romanii ce se refugiau sa poata lua cu sine ceva din averea agonisita de parinti si bunici. Armata romana se retragea urmata de tancurile si masinile blindate sovietice. Ofiterii si soldatii romani mergeau pe jos, avand fetele indurerate. Multora le era rusine ca Basarabia fusese cedata fara un foc de pusca. Unele dintre minoritatile, care au trait zeci de ani pe pamantul lui Stefan cel Mare, s–au purtat extrem de brutal cu oastea romana. Isi bateau joc de militari, aruncau in ei cu oua clocite, cu pietre, le rupeau galoanele si tresele, ii scuipau si chiar ii bateau... Noi, tineri elevi, batranii si multi altii se uitau cu mirare, cu jale si indignare. Nimeni nu prevazuse o astfel de atitudine fata de soldatii romani care se retrageau pe jos, sub arsita soarelui dogorator. Din puscarie mai fusesera eliberati hotii si criminalii care se alaturau bandelor de golani, care isi faceau de cap. Cei care se refugiau in Romania, erau opriti, pradati, umiliti si injositi. Li se furau lucrurile, geamantanele cu ceea ce luasera cu ei. Peste tot agitatorii, in special cei ucraineni si rusi, fluturau steagurile rosii, pregatite din timp de ei. Au fost cazuri, cand chiar ofiterii si soldatii sovietici opreau aceste bande de raufacatori, aparandu–i pe cei ce–si paraseau bastina pentru totdeauna. Asa ceva nu vazuse Basarabia. De unde aparusera atatia golani? De unde atata ura fata de poporul roman care se impaca bine cu toti veneticii oplositi pe acest pamant? Pe la amiaza aparusera tancurile sovietice. Curiosi, oamenii iesisera in strada sa–i vada pe noii stapani. Se uitau la soldatii si ofiterii sovietici, la gradele lor, la triunghiurile si patratele cusute pe camasile militare, pe gulere.

– Astia nu sunt rusii cei vechi, spuneau batranii care facusera candva militaria la tar. Peste tot se organizau adunari, unde agitatorii basarabeni luau cuvantul, injurandu–i pe romani, iar sovieticii povesteau despre viata lor fericita de peste Nistru. In doar doua–trei zile, pe strazi, a aparut masina numita in popor "Corbul negru", infricosand oamenii. Din primele zile de ocupatie au fost arestati fostii deputati ai Sfatului Tarii, care facusera Unirea in 1918. Multi dintre ei nu au plecat de la bastina, pentru ca nu s–au gandit la represiuni. Sovieticii, insa, nu i–au uitat. Ei aveau liste intocmite de spioni, care erau aici si de cei care treceau Nistrul in timp de pace, caci romanii aveau sarma ghimpata la frontiera. Noaptea veneau nkvd–istii, arestand fosti primari, functionari, politisti si fosti ofiteri care fusesera mobilizati in Armata romana. In oameni intrasera frica. La geamuri erau trase perdelele. De pe strazi disparusera oamenii, iar mai multe magazine erau inchise. Nu se astepta nimeni la aceasta teroare. Cei care au reusit sa se refugieze, au scapat. Trupele sovietice, ajunse la Prut inainte de termenul din acordul romano–sovietic, nu le mai dadeau voie sa plece din tara celor care intentionau s–o paraseasca. Cei ramasi au trecut prin grele incercari. Oameni cunoscuti in oras, politicieni din partidele din stanga, pacifisti, socialisti au fost arestati, luand drumul Siberiei. La doar cateva luni de ocupatie, toti umblau infricosati, cu capul in jos, iesind rareori din casele lor. Ilegalistii comunisti, care luptasera pentru idealul lor comunist, au crezut ca vor fi acum conducatorii acestui pamant. Dar nimeni nu i–a admis in frunte, motiv din care umblau obijduiti. Acel an de ocupatie s–a memorizat bine. De aceea, cand a inceput razboiul de eliberare a Basarabiei, poporul i–a primit cu bucurie pe ostasii romani, povestindu–le despre teroarea sovietica.

Toata propaganda sovietica de "eliberare a poporului de boierii romani" a fost o minciuna in stil rusesc. Cele infaptuite de sovietici in 1940 si in 1944 nu vor fi uitate niciodata de Basarabia, fiind inscrise in istoria omenirii drept crime comise impotriva umanitatii. Un milion de romani a fost alungat de pe pamantul lui Stefan cel Mare. Unii au plecat peste Prut, altii au fost dusi cu forta in Siberia, de unde foarte multi nu s–au mai intors, zacand acolo in groapa comuna, fara cruce.

Dumnezeu, insa, i–a pedepsit pe criminalii comunisti pentru pacatele lor. Le–a distrus tara, i–a aruncat in saracie si mizerie.

Constantin Stere, unul dintre marii oameni politici ai Basarabiei, a trecut si el prin ocnele Siberiei. Lui ii apartin cuvintele: "Niciodata cu rusii, caci ei vor sa ne ia limba, sa ne fure istoria, sa ne ia pamantul stramosesc si sa ne distruga neamul". El a fost un proroc, or, toate s–au intamplat, precum le–a prezis el. Sovieticii au adus pe meleagul nostru minciuna, furtul, betia, deportarile, arestarile si masacrul oamenilor care si–au iubit bastina. L–au alungat din sufletele multora pe Dumnezeu, ne–au distrus constiinta nationala, adevarul istoric, limba, cinstea, onoarea si tot ce a fost sfant candva pe aceste meleaguri. Generatiile, care vin dupa noi, ar trebui sa nu uite aceste tragedii si sa lupte pentru Adevar si Dreptate.

Vadim PIROGAN