Agentii economici, sufocati de atatea controale neintemeiate, au solicitat de mai multe ori sefului statului sa intervina pentru a pune capat abuzurilor, la care se dedau reprezentantii organelor de drept si de control. Drept urmare, a fost lansata initiativa ghilotinei legislative, apreciata mult de oamenii de afaceri, care avea scopul de a usura businessul de povara controalelor ilegale. La un an de zile, insa, lucrurile nu s–au schimbat. Raketul birocratic, practicat de reprezentantii organelor de drept si de control, nu poate fi stavilit doar cu o lege, chiar daca initiativa acesteia vine de la seful statului. Dovada a acestui fapt este multitudinea de cazuri in care agentii economici sunt nevoiti daca nu sa dea, asa cum se vehiculeaza, sume importante, atunci sa presteze gratuit unor sus–pusi diferite servicii, cum ar fi reparatia si mobilarea birourilor, dotarea tehnica informationala, repararea automobilelor si alte "dulci nimicuri", pe care statul, desi obligat, nu este in stare sa le asigure.

In procuraturi, judecatorii, inspectorate fiscale, comisariate de politie am vazut, uneori, chiar alaturate, birouri luxoase, cu asa–zise euroreparatii, mobila scumpa si calculatoare performante, alaturi de birouri, in care nu este decat o masa, telefonul si doua scaune care se darama cand te asezi. De ce ar fi aceasta discriminare in structurile statului si, in special, in organele de drept si de control, ne–am intrebat. Nu credem ca institutiile respective fac reparatii si doteaza birourile in mod selectiv sau dupa principiul loialitatii. In mai multe institutii am aflat ca, in ultimii ani, functionarii, obsedati de luxul de birou, s–au luat la intrecere: al cui birou e mai bine amenajat, cine are cele mai sofisticate televizoare, calculatoare, aclimatizoare etc. Nu am zice nimic, daca functionarii si–ar satisface toate aceste placeri din sursele bugetare sau din propriul buzunar. Insa, dupa cum a recunoscut chiar un sef de directie din Procuratura Generala, de la stat in biroul sau avea doar aparatul de telefon si safeul, restul din necesar, fiind nevoit sa si–l asigure singur.

Dupa cum am constatat, raketul birocratic este incurajat de chiar procurorul general, Valeriu Balaban, care si–a mobilat anticamera, biroul si o camera de odihna de toata frumusetea, tot pe banii unor agenti economici. Anticamera a fost amenajata cu un birou mare de lucru, un fotoliu si mobila de antreu. Cum este firesc, am vrut sa stim cat a costat acest lux si din ce surse s–a facut. Raspunsul, desi superficial, l–am aflat doar dupa ce am chemat PG in judecata. Oficial ni s–a raspuns ca "anticamera a fost mobilata din sursele procuraturii, in suma de 1402 lei, in baza contractului de achizitionare a marfurilor nr.39, incheiat cu o societate comerciala". Atat. La firma respectiva, am constatat ca numai un fotoliu costa in jur de 1000 de lei. Din ce bani a fost procurat restul mobilei, procuratura nu a vrut sa ne spuna. Am incercat sa aflam la producatori ce fel de mobila a fost oferita PG si cat a costat. La administratia firmei, am fost rugati sa asteptam si, dupa jumatate de ora, ni s–a raspuns ca "nu ne pot oferi asemenea informatie, pentru ca e secret comercial".

In lipsa unor date veridice, privind volumul si pretul serviciilor, dar si a celui care a suportat cheltuielile, am facut singuri calculele, in baza preturilor existente, din care reiese ca numai pentru mobilarea anticamerei s–au cheltuit cel putin 6000 de lei. Intrebarea e pe seama cui a fost pusa diferenta de 4600 de lei? Din surse sigure cunoastem ca in mare parte cheltuielile au fost suportate de firma producatoare de mobila si ca acest act de caritate, impus, nu este singurul. In diferite institutii de stat exista multe birouri amenajate de diverse firme. Sa fie atat de generosi oamenii de afaceri sau sunt nevoiti sa faca toate acestea?

Din surse de la procuratura am mai aflat ca mobila din anticamera procurorului general e o nimica toata, pe langa ceea ce este in camera de odihna alaturata biroului sau. Aceasta, ca si biroul sau, au fost mobilate, dupa cum ni s–a spus, cu concursul Departamentului Vamal(!), din fonduri europene, date in alte scopuri. Desi am solicitat sa realizam un interviu cu procurorul general, in speranta ca vom fi invitati la o cafea in camera de odihna, Serviciul de presa al PG s–a facut luntre si punte, sa nu ajungem nici macar in anticamera, invocand ba ca "e rand la interviuri", ba ca "randul e secret" si alte aberatii de acest gen.

Tot prin metode gen raket, procuratura s–a facut si cu parcare auto, care a fost amenajata cu contributia unui alt agent economic — "Inconex–com". Procuratura a refuzat sa ne spuna cat s–a cheltuit pentru amenajarea parcarii si din ce surse, rezumandu–se doar la faptul ca "Inconex–com" a participat la amenajarea terenului deteriorat in urma instalarii conductei de gaz pentru edificiul din vecinatate". Potrivit versiunii sefului directiei administrativ–economice a PG, Mihai Potoran, "Inconex–com", compania, ce construieste un centru de cultura evreiesc in strada Diordita, nr.5, a cerut permisiunea PG pentru a monta o teava de gaz prin teritoriul procuraturii, obligandu–se sa repare terenul deteriorat. Dupa cum am stabilit la fata locului, asa–numita "amenajare a terenului deteriorat" a constat, de fapt, in pavarea unei suprafete de aproximativ 500 de metri patrati, astfel incat sa poata fi utilizata ca parcare pentru masinile de lux ale procurorilor. Mai mult, conducta de gaz este aeriana si traverseaza hotarul dintre PG si imobilul invecinat si nicidecum nu putea sa deterioreze terenul, care ulterior a fost pavat. Prin urmare, apare intrebarea: cum a determinat PG agentul economic sa amenajeze parcarea? Mihai Potoran ne–a declarat ca pentru amenajarea parcarii, PG nu a cheltuit nimic, deoarece materialul a fost adus de agentul economic, iar lucrul l–au efectuat soferii institutiei. Nu prea credem ca s–au spetit soferii procurorilor, in schimb stim cu siguranta ca a fost exploatata pe larg munca soldatilor in termen, care au trudit cateva saptamani la caratul nisipului, pietrisului si pavajului. Daca e sa calculam cheltuielile pentru parcare, tinand cont ca un metru patrat de pavaj costa 184 lei, atunci pentru cei aproximativ 500 de metri patrati, cat masoara suprafata parcarii — a fost necesara o suma de cel putin 92 000 de lei. Daca mai adaugam costul nisipului, pietrisului si cimentului — la suma data s–ar mai adauga cateva zeci de mii de lei. Deci, numai materialul pentru parcare a costat nu mai putin de 100 000 de lei.

In multe cazuri insa, reprezentantii organelor de drept intra in cardasie cu persoane suspecte sau chiar din lumea interlopa, care isi ofera serviciile. Un caz relevant in acest sens a fost documentat de reporterii Centrului de Investigatii Jurnalistice, acum doi ani. Este vorba de cantina procuraturii municipiului Chisinau. Din cate reusisem sa aflam atunci, cantina a fost construita de Intreprinderea municipala "Piata Centrala", pentru a–i face pe procurori sa inchida ochii la faradelegile, ce se faceau zilnic la Piata Centrala, si la afacerile dubioase ale conducerii de atunci a pietei, care era cercetata in cateva dosare penale. Am vrut sa aflam cui apartine in prezent cantina respectiva si care agenti economici asigura hrana procurorilor. Seful Directiei administrativ–economice a PG, Mihai Potoran, ne–a invitat la el "pentru a discuta subiectul", insa, la ora stabilita, politistul de la postul de garda al PG ne–a spus ca "dl Potoran este ocupat si nu ne poate primi".

Practica vicioasa, de a santaja agentii economici si de a–i impune sa presteze gratuit diferite servicii institutiilor de stat, a luat amploare, dupa cum au recunoscut mai multe persoane contactate de noi, dupa venirea la putere a comunistilor. Si este incurajata chiar de catre demnitarii inscaunati in fruntea institutiilor. La procuratura si MAI, de exemplu, insusi procurorul general si ministrul isi incurajeaza subalternii sa gaseasca metode si surse, pentru a amenaja birourile cu cele necesare. Prin urmare, angajatii acestor structuri sunt impusi indirect sa practice acest soi de exploatare a oamenilor de afaceri. Cum ramane atunci cu statutul justitiarilor, care prevede ca trebuie sa fie incoruptibili, sa nu se lase coplesiti de daruri, sa nu abuzeze de functia detinuta in scopul solutionarii problemelor personale si sa nu primeasca cadouri si servicii pentru indeplinirea atributiilor de serviciu? Din pacate, in organele de drept si de control lucrurile nu stau chiar asa. Din mai multe surse am aflat ca unii, dintre cei care realizeaza indemnurile superiorilor de a fi "buni gospodari", sunt avansati, iar cei care nu se supun sunt destituiti, chiar daca s–au remarcat prin profesionalism. De exemplu, acum trei ani, la una dintre sedintele Colegiului PG, procurorul general l–a apostrofat pe seful de atunci al sectiei Ancheta penala a cazurilor exceptionale, pentru faptul ca nu face reparatie in birourile aflate in subdiviziunea sa, la care acesta a replicat ca "nu poate sa–l santajeze pe un agent economic, sa–i faca reparatie, iar pe urma sa fie obiectiv intr–o eventuala ancheta". Pentru iesirea sa indrazneata, procurorul a fost destituit. Ulterior acesta a fost restabilit in functie de catre judecata.

Practica descrisa de noi este larg raspandita si in alte structuri. De exemplu, potrivit unor surse sigure din cadrul Guvernului, consilierii prim–ministrului Vasile Tarlev, si alti functionari din Aparatul Guvernului, primesc, lunar, in plicuri, suplimente la salariu de ordinul miilor de lei, care sunt platite direct de catre unii agenti economici si care nu sunt contabilizate nicaieri.

Conform legislatiei, procurarea marfurilor, lucrarilor si serviciilor din banii publici pentru institutiile bugetare, se face prin licitatie. Dupa cum am aflat, in nici unul dintre cazurile descrise de noi, nu a fost organizata licitatie. Deci, din start, PG, care este chemata sa vegheze respectarea legislatiei in stat, sfideaza ea insasi legea. Unii vor reprosa ca, pana la urma, se mai repara un birou jerpelit, se mai monteaza un calculator etc. Este o abordare simplista, deoarece caritatea manifestata de oamenii de afaceri nu poate avea decat doua explicatii: acestia fie scapa de niste "pacate" (a se citi ilegalitati) constatate de institutiile respective, fie isi asigura astfel iertarea anticipata a unor "greseli" de viitor. Sa nu fim naivi, oamenii de afaceri nu fac nimic pentru ochi frumosi, fie ei si de procurori. Noi zicem ca aceste practici trebuie dezradacinate, iar achizitiile de marfuri, lucrari si servicii trebuie readuse pe terenul legii: fiecare sa–si faca datoria, businessmanul sa achite impozitele, statul sa asigure dotarea tehnico–materiala a institutiilor sale.

Centrul de Investigatii Jurnalistice