"Una dintre marele probleme ale postcomunismului e de a elimina falsele elite de pe scena istoriei, astfel incat adevaratele elite sa–si regaseasca locul. E o problema de mare actualitate." (Stephane Courtois, istoric, cercetator la Centrul National de Cercetari Stiintifice din Paris, coordonator al "Cartii Negre a Comunismului")
Psihiatria si politica — o tema despre care, pana in prezent, indraznesc sa vorbeasca persoane numarate in R. Moldova. Unul dintre acestia este doctorul psihiatru Alexei Masec, care si–a trait 35 de ani de viata, fiind medic la Spitalul de Psihiatrie de la Costiujeni. Amintirile, dar si demnitatea de om, nu–i aduc liniste, chiar daca, de cativa ani, deja, a fost pensionat.
Alexei Masec nu pierde ocazia ca, in cadrul unor foruri internationale, sa afirme: sub aspectul incalcarii drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului, psihiatria a fost si ramane o zona inchisa. "De la arderea pe rug, pana la utilizarea psihiatriei in scopul pedepsirii oamenilor de catre regimurile totalitare este o cale de secole, rastimp in care suferinta umana a atins intotdeauna cote dramatice", declara doctorul Masec.
Actualul Parlament nu este primul la care apeleaza doctorul Masec, solicitand crearea unei comisii speciale care ar revizui dosarele fostilor "pacienti" ai Spitalului de Psihiatrie, internati la Costiujeni, in perioada sovietica, atunci cand diagnosticarea unor persoane cu diverse "boli mintale" era utilizata in calitate de metoda de rafuiala cu persoanele care nu se supuneau puterii.
Deputati din fostul Legislativ sustin ca, la initiativa unor specialisti in psihiatrie, in Parlamentul trecut s–a incercat abordarea acestei teme, insistentele, insa, s–au soldat cu un scandal, dat fiind faptul ca deputatii comunisti, incercand sa evite astfel de discutii, au iesit din sala. "Comunistii nu vor sa–si recunoasca propriile strategii, deoarece metodele de "transformare" a oponentilor politici in bolnavi psihici le–au fost proprii anume lor, pe cand erau la putere in perioada sovietica", ne spun martori ai acelui scandal legislativ. Surse oficiale dezvaluie ca utilizarea psihiatriei, in scopul izolarii si chiar a lichidarii unor persoane incomode din viata politica, a luat amploare in perioada Hrusciov, pe cand numarul de ospicii se dublase. "Rareori gaseai vreo manastire care nu fusese transformata in spital de psihiatrie. Au fost frecvente si cazurile in care, in scopuri psihiatrice, erau reprofilate penitenciarele", ne povesteste doctorul Masec, subliniind ca, de cele mai dese ori, in cazurile de disidenta politica era stabilit acelasi diagnostic: "Schizofrenie de forma paranoica cu evolutie lenta. Comportare antisociala". Expertii spun ca, in scopul camuflarii acestor abuzuri inumane, au fost lichidate arhivele institutiilor medicale, putinele acte, incomplete, pastrandu–se doar la unii pacienti si la unii doctori care, chiar si atunci, din interior, incercau sa combata acest fenomen si doar datorita emigrantilor care au reusit sa ajunga in Occident, aceasta stare de fapt a putut deveni cunoscuta in intreaga lume.
Doctorul Masec este convins ca intreaga societate ar trebui sa se grabeasca si sa intreprinda actiuni care ar permite reabilitarea totala a persoanelor care, doar pentru ca gandeau altfel decat autoritatile comuniste, au fost diagnosticate dupa principiile psihiatriei totalitare. "In spitalele psihiatrice functiona o comisie speciala de expertiza, ale carei decizii nu puteau fi atacate in nici o instanta. Dupa asa–zisa expertiza, persoanelor respective li se punea un pseudodiagnostic, urmat de un tratament feroce. In acele "inchisori politice" erau practicate mai multe metode de tratament, in cazul pacientilor incomozi", isi aminteste doctorul Masec, oprindu–se asupra a doua dintre cele mai barbare metode, utilizate si in spitalele din Moldova. Prima era bazata pe administrarea Sulfazinei, un preparat utilizat, in doze mici, in tratarea bolilor psihice. Oficial, doza maxima admisa era de 3 ml. "In cazul pacientilor politici, medicamentul se administra dupa o schema speciala:
prima zi — 1 ml, a doua zi –2 ml, a treia zi –3 ml, ajungand, in a saptea zi, la 7 ml de sulfazina. Urma administrarea aceluiasi preparat in descrestere, ajungandu–se, la sfarsitul celei de–a doua saptamani, la 1ml", descrie doctorul Masec schema, dupa care erau injectati cele mai lucide si mai curajoase persoane din societate.
Unul dintre acei pacienti isi aminteste:
"Acest medicament provoaca dureri ingrozitoare, insotite de convulsii. Ajungeai intr–o stare extrem de grea, astfel incat, pentru un timp, erai de acord sa accepti orice, doar pentru a evita repetarea cosmarului."
Cea de–a doua metoda presupunea aplicarea altui preparat, numit Haloperidol. Deoarece este foarte toxic, in tratamentul bolilor psihiatrice, acesta se administra concomitent cu asa–zisii corectori. "In cazul pacientilor politici, Haloperidolul se aplica fara corectori, in doze maxime. De obicei, medicii recomanda Haloperidolul contra halucinatiilor. Din cauza toxicitatii sporite a acestuia, dupa cateva administrari, preparatul provoaca boala lui Parkinson", isi continua dezvaluirile doctorul Masec.
In continuare, impreuna cu doctorul Masec ne amintim de dl Vasile Munteanu, pe timpuri conferentiar la Institutul politehnic din Chisinau. Prin anii '60, la o adunare de partid, el a spus ca, daca ar fi testati si alesi dupa capacitati persoanele cu functii decizionale, atunci situatia in ansamblu ar fi mult mai buna, atat in plan economic, cat si social. Opiniile lui Munteanu au provocat o stare de alarma in cadrul organizatiei de partid. In scurt timp, acasa la Munteanu a aparut o echipa de la Spitalul Clinic de Psihiatrie de la Costiujeni si cativa colaboratori KGB. Au izolat sotia si feciorul, amenintandu–i ca orice interventie a acestora s–ar putea solda cu internarea intregii familii. La spital, medicul de garda nu a putut decide singur ce ar trebui sa intreprinda in cazul "pacientului" Munteanu, or, acesta nu prezenta nici un semn de boala. A doua zi, comisia speciala i–a "stabilit" maladia si l–a internat in sectie. Aici, doctorul i–a spus verde in ochi lui Munteanu: «Ia tebea nauciu kak liubit sovetskuiu vlasti!». Au urmat cativa ani de tratamente a unei boli, de care nu suferea Munteanu. "Caderea regimului comunist a contribuit la reabilitarea juridica a fostului conferentiar, diagnoza, insa, nu i–a fost suspendata, ramanand sa functioneze ca o camasa de forta", confirma doctorul Masec, precizand ca, in prezent, medicina de la noi nu poate raspunde la intrebarea: cate astfel de persoane au fost maltratate psihic, pastrandu–li–se diagnoza pentru intreaga viata. "Dupa toate probabilitatile, arhivele de la Costiujeni au fost nimicite", spun persoane, care cunosc din interior situatia acestei institutii.
"Pentru ca acestea nu sunt cazuri singulare, psihiatria totalitara ar trebui denuntata cat mai curand, astfel incat persoanele care au suferit de pe urma acestor actiuni sa–si poata trai linistit batranetile", insista doctorul Masec, precizand ca diagnozele, pastrate in viata fostilor "pacienti" psihiatrici, se soldeaza cu numeroase restrictii si frustrari indreptate impotriva acestora.
Intrebat de Ziarul de Garda daca, la Costiujeni, mai continua asemenea practici, medicul–sef adjunct al Spitalului de Psihiatrie, Mircea Cucu, a declarat ca, personal, exclude faptul ca astfel de abuzuri ar mai putea avea loc.
Pe de alta parte, specialisti in problema afirma ca, in ultimii 10–15 ani serviciul de psihiatrie de la noi nu a suportat vreo reforma. In Moldova, psihiatria ramane preponderent institutionalizata, fiind un remediu sigur de izolare.
Experti in psihiatrie, fosti detinuti ai psihiatriei politice, insista asupra constituirii unei comisii de alternativa, in cadrul careia ar intra specialisti independenti, care ar examina starea sanatatii si dosarele persoanelor "tratate" cu remediile psihiatriei politice.
Am solicitat opinia vicepresedintei Comisiei parlamentare pentru protectia sociala, sanatate si familie, Valentina Golban, despre eventualitatea unor dezbateri parlamentare si a unei initiative in acest sens. Ea a declarat pentru Ziarul de Garda ca va initia audieri ale serviciului psihiatric, urmand ca, impreuna cu experti independenti sa scoata din anonimat aceasta problema, ce afecteaza vietile a mii de fosti "pacienti" si ale familiilor acestora.
Aneta GROSU