O parte din presa de la Chisinau a avansat ideea ca Valeriu Pasat ar mai fi cercetat penal, intr–un alt dosar, pentru tradare de Patrie. Situatia, se pare, ridiculizeaza de–a dreptul sistemul de securitate al R. Moldova.

Pe langa faptul ca un fost sef al serviciilor secrete a ajuns pe banca acuzatilor, lucru foarte rar intalnit in lume, si inca pentru o decizie in spatele careia sta vointa mai multor persoane, fara ca acestea sa fie trase la raspundere, un ditamai ministru al apararii si apoi sef al serviciilor de securitate este banuit de spionaj in favoarea altui stat. Informatiile, evenimente si faptele unor sau altor functionari contureaza un tablou si mai sumbru. Unde au fost serviciile speciale pe cand Pasat era ministru, apoi sef al SIS? Ai cui au fost presedintii care l–au promovat si mentinut in functie? Cine si cand a descoperit ca Pasat ar fi tradator de neam?

Primul semn de intrebare este legat de cariera sa fulminanta. In 1992, Valeriu Pasat este promovat in functia de ministru–consilier in Ambasada Moldovei la Moscova. Ulterior, in 1994, desi necunoscut bomondului politic, este numit de presedintele Mircea Snegur in functie de ambasador la Moscova. Peste trei ani, este propulsat de presedintele Petru Lucinschi, in fotoliul de ministru al Apararii. Tot Lucinschi este cel care l–a promovat, in 1999, in fruntea Serviciului de Informatii si Securitate al Moldovei. Surprinzator, dar Pasat si–a mentinut postul, chiar si atunci cand Parlamentul a incercat repetat sa–l dea jos, mai ales ca, in 2000, dupa modificarea Constitutiei, Legislativul si–a atribuit competenta de a numi si demite conducerea SIS. Cine salvase pe atunci pielea lui Pasat? Printre initiatorii debarcarii lui Pasat a fost si presedintele de atunci al Parlamentului, Dumitru Diacov, care sustine ca nu s–a reusit demiterea, pentru ca… s–au opus deputatii PCRM si ai PPCD. Pasat ramane invulnerabil si dupa ce, in 2001, la Chisinau, puterea este preluata de comunisti, fiind unul dintre putinii demnitari neschimbati de noua putere. Interesant este ca, in 2000, Pasat devine membru–corespondent al Academiei de Stiinte, fiind unul dintre putinii oameni de stiinta, care au avut acces la arhiva KGB–ului.

Care, totusi, au fost cauzele din care Pasat, cu experienta sa bogata, nu a mai fost necesar tarii? In special in ultimii ani, motivele pentru care demnitarii vin si pleaca nu sunt facute publice. Din surse sigure am aflat ca Voronin, la un moment, ar fi sesizat ca seful SIS i–a scapat de sub control. Pasat, pe de o parte executa indicatiile presedintelui privind filarea unor persoane influente, iar, pe de alta parte, le sesiza pe acestea. Acest fapt l–ar fi suparat rau pe Voronin. Surse apropiate sefului statului spun ca el a incercat de mai multe ori sa–l faca pe Pasat sa demisioneze de bunavoie, insa de fiecare data era telefonat de la Moscova si "rugat" sa–si schimbe atitudinea fata de seful SIS. Se spune ca se intervenea chiar de la conducerea FSB, Nicolai Patrusev, directorul FSB si Valeriu Pasat fiind in relatii de amicitie sau, poate, de subordonare. In ziua cand Pasat a aflat ca soarta sa este decisa, a solicitat ajutorul sefului FSB care a si venit de urgenta la Chisinau. Surse sigure spun ca atunci Patrusev s–a intalnit cu Voronin si a discutat despre Pasat. Cu toate acestea, atunci cand avionul acestuia a decolat spre Moscova, la SIS a fost convocat colegiul, luandu–se decizia destuirii directorului acestuia.

Am incercat sa verificam daca pe parcursul activitatii sale de ambasador, ministru si director al SIS, functii care, mai mult ca oricare, presupun devotament fata de Patrie, au existat semnale sau probe ca Pasat ar fi avut legaturi cu serviciile secrete rusesti. Unele surse spun ca pe masa persoanelor cu putere de decizie ar fi fost puse rapoarte care confirmau aceste supozitii. Dat fiind, insa, caracterul secret al informatiilor de acest gen, am incercat sa iesim direct la cei, in mainile carora a fost soarta lui Pasat. Ex–presedintii Snegur si Lucinschi nu au fost de gasit. Dumitru Diacov, ex–presedinte al Parlamentului, spune ca in perioada cand se punea problema demiterii lui Pasat nu i s–au pus la dispozitie informatii ca Pasat ar fi agent al vreunui serviciu secret strain. "Au existat multe alte motive pentru care Pasat trebuia demis", a mai spus Diacov.

Tudor Botnaru, fostul ministru al Securitatii in perioada 1991–1994 si 1997–1999 a evitat sa ne raspunda daca Pasat a fost sau nu banuit de tradare. Intrebat despre cazurile de spionaj la care s–a referit in cadrul unei sedinte deschise a Parlamentului, la 8.04.1999, Botnaru a spus ca serviciile speciale au deconspirat atunci mai multi agenti secreti straini care activau in Moldova. Trei dintre acestia au fost identificati in structurile de conducere ale Ministerului Apararii, a precizat Botnaru, lasand insa sa se inteleaga ca nu era vorba de Pasat, ministrul Apararii de atunci. Dosarele respective au fost trimise Procuraturii Generale, dar, din cate cunoaste, se pare, au fost musamalizate. Cat priveste moralitatea pasului unui fost director al serviciilor speciale de a se angaja consilier intr–o companie din alt stat, Botnaru spune ca "e un pas gresit facut de Pasat", insa pe de o parte este si vina conducerii tarii, pentru ca un fost sef de securitate nu poate fi lasat pe drumuri, iar pe de alta parte este si o scapare a legiuitorului, care trebuia sa prevada in lege, cum se face in toata lumea, un termen de cel putin cinci ani in care fostii angajati ai serviciilor secrete nu au dreptul sa lucreze pentru alte state.

Intrebat care ar fi prejudiciul adus unui stat prin divulgarea secretelor de stat si deconspirarea unor agenti secreti, fostul ministru al Securitatii spune ca sumele sunt foarte mari. Acesta, in opinia sa, nu poate fi comparat numai in bani, dar si in efort si timp, al caror pret este mult mai mare. Potrivit altor surse, Pasat a putut sa divulge doar identitatea agentilor angajati de el, ceea ce este putin probabil. Sursele respective sustin ca procuraturii ii va fi dificil daca nu chiar imposibil sa desfasoare urmarirea penala pentru a proba vinovatia fostului ministru al Apararii si ex–directorului SIS de divulgare a unor secrete de stat si demascare a agentilor secreti, deoarece serviciile secrete nu vor risca sa lase pe mana unor persoane din afara institutiei documente strict secretizate. Aici apare intrebarea: de ce s–a insistat si cine a insistat ca Serviciului de Informatii si Securitate sa i se retraga competenta de a efectua urmarirea penala?

Retragerea urmaririi penale SIS–ului, se stie, a fost initiativa deputatilor grupului parlamentar al PPCD, aceasta fiind si una dintre cele zece conditii inaintate de liderul PPCD Iurie Rosca presedintelui Voronin, pentru realegerea in functia de sef al statului. Proiectul de lege, prin care SIS i s–a ridicat aceasta prerogativa a fost votat in vara curenta. In aceasta perioada dosarul lui Pasat era pe rol. Daca Pasat a fost retinut si pentru ca era banuit de tradare, asa cum se afirma acum in presa, era alogic sa privezi Serviciul de Securitate de urmarirea penala, stiind ca procuraturii ii va fi dificil sa scoata in capat un asemenea caz, cu atat mai mult ca exista precedente. Apare fireasca intrebare: de ce Iurie Rosca este atat de preocupat de tradarea lui Pasat, insa a ramas indiferent fata de pericolul mult mai grav care plana asupra tarii noastre, in primavara, cand, conform declaratiilor sale, anumite forte din afara si din interiorul tarii puneau la cale uzurparea puterii de stat. Am incercat acum sa vedem ce a urmat dupa ce, intr–o emisiune TV, dupa 4 aprilie, Iurie Rosca declara ca persoanele "late in spete si cu pumnii mari" l–au amenintat cu rafuiala fizica si ca anumite forte i–au propus bani mari pentru ca sa destabilizeze situatia social–politica din republica si, in final, sa se ajunga la revolutie. Intrebat daca a denuntat organelor de drept persoanele si fortele care l–au intimidat si care i–au propus bani multi pentru a organiza revolutia in Moldova, Iurie Rosca ne–a declarat ca nu a depus nici o plangere si nici organele de drept nu l–au citat. La randul sau, adjunctul procurorului general Valeriu Gurbulea ne–a spus ca nu–si aminteste ca procuratura sa fi pornit careva actiuni in baza declaratiilor facute de liderul PPCD, remarcand ca " de regula, in chestiuni serioase (!), procuratura se autosesizeaza". Pe cat de grav, pe atat de ciudat este ca organele competente nu au intreprins nimic pentru a–i aduce pe banca acuzatilor, de rand cu Pasat, si pe ceilalti, care puneau la cale uzurparea puterii de stat.

De la 4 aprilie a trecut atata timp si societatea nu stie: au existat cu adevarat provocari, s–a pus la cale diversiuni si rasturnari de situatie, iar organele abilitate nu se grabesc sa faca lumina in acest caz. Acum aflam ca fostul ministrul al Apararii si ex–directorul SIS a tradat neamul, ceea ce ni se pare destul de grav pentru imaginea R. Moldova si mai ales umilitor pentru serviciile secrete moldovenesti, care au tocat milioane de lei din bugetul statului si nu au reusit sa demascheze ca doua dintre cele mai importante structuri in stat au fost conduse de un agent secret al altui stat. Discretia cu care organele de stat trateaza acest subiect ne face sa punem multe lucruri la indoiala. In primul rand autoritatile sunt datoare sa spuna opiniei publice este sau nu cercetat Pasat pentru tradare de Patrie? Daca Pasat este agent al serviciilor speciale ale altui stat, atunci nu putem sa nu ne intrebam, cati alti agenti au fost implantati de acesta in structurile de stat ale Moldovei si daca tara are capacitate sa–i descopere, de vreme ce atata timp nu l–au putut depista pe Pasat. Sau, poate, ex–presedintele Petru Lucinschi, stia ce spune cand a afirmat ca in cazul in care va fi deschis accesul la arhivele securitatii, Moldova va ramane fara intelectuali. Iar daca nu exista un dosar pentru tradare de neam impotriva lui Pasat, atunci care este rostul informatiilor promovate cu insistenta, dar neconfirmate oficial. Solicitat sa confirme sau sa infirme stirea, potrivit careia Valeriu Pasat este urmarit penal pentru tradare de Patrie, adjunctul procurorului general, Valeriu Gurbulea, ne–a declarat scurt: "Nu comentam". Pe de alta parte, surse sigure din Procuratura ne–au afirmat ca nu exista un astfel de dosar.

Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md