De cand m–am despartit de Ion Creanga au trecut 40 de ani. Am devenit medic. Intotdeauna am trait bine cu Creanga. Acum, dupa atatia ani, aduc un omagiu atat lui, cat si invatatorului meu, Ion Lisnic, din Chetrosu, Drochia, care mi–au insuflat marea dragoste pentru literatura. Imprejurarile m–au facut sa ma adresez din nou la Creanga. Mi–a trasnit prin cap sa aflu de unde i–a venit ideea scrierii povestii SOACRA CU TREI NURORI. Desi e considerata poveste, eu cred ca ea este scrisa in genul povestirilor si iata de ce. Din cele citite de mine, ca medic, am concluzionat ca Creanga nu a fost deloc un redutabil culegator de folclor. Ba din contra, in tinerete, cand avea bani si mai putine griji, aceasta activitate il dezgusta. Doar cand a simtit lipsa banilor si mirosul slavei, a inceput sa culeaga folclor. Insa, in opinia mea si a multor altora, Creanga isi compunea singur povestile. Nu–i de mirare, caci multi eroi de–ai sai au fost inspirati din experienta sa proprie. Fiind bolnav de obezitate, hipertensiune, dar, cred eu, si de diabet zaharat, si nu de epilepsie, Creanga a simtit pe propria–i piele ce inseamna bulemie (mancatul fara limite) si polidipsie (bautul excesiv). Personajele lui, Satila si Flamanzila, intruchiparea perfecta a autorului insusi, sunt fiinte pozitive, descrise cu drag si apreciate de cititori. Epilepsia, la care se refera toti, a fost un simptom al diabetului zaharat, o complicatie. Insa nu ne vom opri acum la diagnoza lui Creanga.

Dar ce facem cu povestea SOACRA CU TREI NURORI? Ce facem cu al treilea ochi al babei, cel de la ceafa? Cine i–ar fi putut sugera o asemenea idee? Iata vreo cateva variante care ar fi putut servi drept imbold:

1. Povesti, care contineau aceeasi idee, au mai fost scrise si pana la Creanga. SOACRA CU TREI NURORI a fost cizelata si prezentata in fata Junimii la 1 octombrie 1875, bucurandu–se de apreciere in randul publicului. Drept urmare Eminescu l–a indemnat pe Creanga sa scrie in continuare;

2. Ideea ar fi putut fi sugerata si de Eminescu, dupa ce acesta a vizitat orasul Odesa. La acel moment, acolo se afla si Elena Blavatskaia care venise sa–si revada patria. Aceasta doamna era o ocultista inveterata, plina de sine, fondatoarea curentului filozofic, zis Teosofie. In lucrarile sale, ea face referire la antropogeneza omului, unde spune ca oamenii candva, cu milioane de ani in urma, au avut un al 3–lea ochi – ochiul intuitiei, ochiul spiritual. Printre altele, in lucrarile ei se mai mentioneaza ca acest ochi s–ar fi putut gasi la ceafa, dar si in frunte. Tot dna Blavatskaia consemneaza ca in alta epoca, ar fi existat si oameni ciclopi. Stiinta embriologica spune ca ontogeneza (dezvoltarea intrauterina a embrionului), repeta filogeneza (dezvoltarea omului in ansamblu). Histologic la embrionii omului si a maimutei, la varsta de 6–7 saptamani, se depisteaza un al 3–lea ochi legat de creierul intracranian, si anume, de epifiza (glanda pineala). Aceasta mica formatiune a fost descoperita ca glanda endocrina, prima dintre glandele de acest fel. Ea este situata chiar deasupra centrilor optici primari lucrativi ai omului si al altor fiinte, in prezent. Sunt pareri ca, la o adica, aceasta glanda, impreuna cu ochiul al 3–lea, ar putea fi nitel dezvoltata si adusa la activitate. Cred ca la acest moment ne dam seama ca nu mai e vorba de o poveste. Ba mai mult, in Noua Zeelanda si Australia exista niste soparle, numite Tuatara (Gatteria), in latina–Sphenodon Punctatus, care au in frunte, in forma de rudiment, al 3–lea ochi. El e acoperit cu un strat subtire de piele, prin care patrund razele solare si la care ochiul reactioneaza. Prin urmare, si aceasta ipoteza ar putea sta la baza povestii lui Ion Creanga;

3. O alta sursa, ar putea fi si Titu Maiorescu, care se ocupa, daca nu cu ocultismul, atunci cu filozofia indiana neaparat. El, dupa cum marturiseste G. Calinescu, la 1867, "tinuse cateva prelectiuni populare despre budism — sucise putin capul diaconului, impingandu–l spre conceptia unui Dumnezeu pentru toti." Se stie ca Maiorescu si Creanga au fost, daca nu prieteni, atunci bune cunostinte.

Drept concluzie, putem afirma ca povestea SOACRA CU TREI NURORI ne demonstreaza ca nivelul intelectual al lui Ion Creanga era cu mult mai inalt decat am crede noi.

Chiril Trofimciuc, neurolog