Luni, 4 aprilie, vedeta noastra care, la 23 martie, dupa lungi asteptari, a nascut doua fetite gemene, le–a organizat prima plimbare la aer liber. Loreta si Beatrice, invesmantate in roz si galben, s–au plimbat in curtea casei de la Buiucani. Prima zi de iesire a lor in lume a fost una calda, luminoasa, cu mult aer proaspat si atmosfera de primavara. Era a 10 zi de cand familia Aurei a devenit una adevarata, precum si–a dorit–o dintotdeauna.

Cu o vizita scurta, am anticipat prima plimbare a fetitelor. Aura, superstitioasa de felul sau, refuza fotografierea fetelor pana la botez. "Am fost superstitioasa intotdeauna, in special in perioada sarcinii... Nu vroiam sa stie nimeni ca astept copii. Atat de mult le–am asteptat, incat acum nu–mi doresc nimic mai mult decat sa fie protejate: de timpuri grele, de oameni si de ochi rai" — spune Aura.

Dupa mai multi ani de incertitudini, nasterea celor doua fetite a devenit o tema deosebit de mediatizata la Chisinau. Astfel, lumea a si aflat ca Aura a nascut la varsta lui Hristos, ca fetitele nu seamana intre ele — una fiind fata mamei, iar a doua — fata tatei. Mai putin s–a vorbit despre faptul ca nasterea celor doua gemene ar putea fi considerata un adevarat miracol, daca tinem cont de faptul ca, de mai multi ani, Aura a tot asteptat cocostarcul. "Nimic miraculos", spune Aura, precizand ca, de fapt, problema era una simpla si banala. "A trebuit sa urmez mai multe tratamente, ani in sir. Atunci cand am reusit, am inteles ca s–a produs cea mai mare minune si ca aceasta e cea mai deosebita taina a noastra", explica Aura amintindu–si de medicii din viata sa. Acestia sunt multi si diferiti, atat din Moldova, cat si de peste hotare. "Pana la urma, sansa era foarte aproape, la Kiev. Doctorul, Oleg Berestovoi, a fost cel care m–a ajutat sa–mi vad visul implinit. Cand i–am oferit discul meu, am scris in autograf: pentru dl Berestovoi, care m–a facut cu–adevarat fericita. Apropo, el a ajutat foarte multa lume si, se pare, la Chisinau e mai cunoscut chiar decat unii medici de acasa", povesteste Aura, pe cand Veaceslav, tanarul tata al celor doua gemene, le pregateste "micul dejun".

"Loreta e numele pe care–l indragisem inca din copilarie. Atunci cand am aflat ca vom avea un copil, am decis ca daca va fi fetita — va fi Loreta, iar daca va fi baietel — Laurentiu.

Nici nu am discutat posibilitatea unor gemeni. Cel de–al doilea nume, Beatrice, l–am ales pentru originea sa franceza si pentru muzicalitatea sa. Am vrut ca numele fiicelor noastre sa aiba cat mai multe vocale, sa fie cantabile. Deja le aud intr–o melodie..." Sub impresia evenimentului, Aura ne mai spune despre fiicele sale: "Sunt diferite atat la exterior, cat si la caracter. Ma intreb deseori ce inseamna caracterul unui copil de doar cateva saptamani?

Pana acum auzeam si credeam chiar, ca nou–nascutii sunt ca niste pisicute: nu vad, nu aud, nu recunosc pe nimeni... Acum, insa, mi se pare ca fetele mele vad, inteleg si aud totul... Loreta e cea mai mare. Ea este mai romantica: priveste, analizeaza, iar atunci cand vorbesti cu ea, ai impresia ca te asculta. Beatrice e mai capricioasa. Daca e vorba de mancare, nu–si mai asteapta randul. N–o intereseaza nimic. Ea trebuie sa fie prima. Le–am zis: Loreta – cu suzeta, Beatrice — cu capricii."

La prima vedere, poate, par povesti nascocite si relatate de niste maturi care–si iubesc nemarginit copiii. In realitate, insa, este viata asa cum devine ea dupa aparitia in familie a unor copii nespus de doriti. Dupa copilaria parintilor, doar copiii proprii ii pot face sa se gandeasca la jucarii. "Sa va arat primele jucarii din viata lor. Aceste doua papusele moi si viu colorate, le–au fost daruite de taticul lor, la o saptamana de la nastere. Ne gandim sa ramana niste amintiri pentru toata viata lor. Cred ca le vom tine intr–un loc special ca, nu cumva, jucandu–se cu ele, sa le distruga. Le–am insemnat ziua in care au fost daruite: la 30 martie. Cand vor creste, vor sti ca acesta e primul lor cadou", afirma Aura. Si daca veni vorba despre cadouri, ea nu ezita sa recunoasca si faptul ca Veaceslav este cel care i–a adus cel mai mare dar in viata sa. "Nu mi–am dorit nimic mai mult. Imi amintesc, cu vreo patru ani in urma, ii spuneam lui Veaceslav: am de toate, nu–mi doresc nimic mai mult, decat sa ajung sa traiesc sentimentul de mama. Atunci mi–a promis ca vom face totul ca sa avem copii. E mai mult decat un vis. Nu degeaba se spune ca o viata de om este implinita, daca acesta creste un copil, zideste o casa si sadeste un pom. Imi realizasem visul de a deveni cantareata. Asta imi dorisem de mic copil. Dar imi mai vroiam ceva... Foarte important. Si Veaceslav nu mi–a permis nici pentru o clipa sa–mi pierd increderea ca voi deveni mama."

Am incercat sa mai aflu de la Aura si alte detalii, mai putin cunoscute. In timpul sarcinii, exact in perioada critica, Aura a suportat o grea pierdere – a decedat tatal sau. Cum a depasit aceasta enorma suferinta? Aura spune ca, pentru ea, aceasta a fost o pierdere neasteptata.

Taica–sau avea doar 55 de ani, varsta la care nu te gandesti la moarte. "Eram in luna a 7–a cand am avut de suportat acest stres mare. Cred ca l–am depasit cu ajutorul celor apropiati. Mamica, fratele, sotul s–au straduit ca eu sa fiu cat mai putin implicata in pregatirile funebre. A trebuit sa stau la pat, sa iau niste calmante ca nu cumva sa provoc o nastere inainte de termen. Cautam mereu, in mine, o vina pentru decesul lui tata. Ma chinuia acest gand, ma macina din interior. Discutand cu ai mei, am acceptat sa cred ca, asa e viata, unul se naste — altul moare... Cand un om se chinuie aici, pe pamant, cand are probleme, cand sufera, poate ca e mai bine sa treaca in lumea celor drepti si sa fie fericit alaturi de Dumnezeu... Cu timpul m–am impacat cu acest gand. Printr–o coincidenta, fetele noastre au aparut pe lume la 23 martie. In ajun, la 22 martie, era ziua de nastere a tatalui meu. Am discutat cu doctorii, mi–am insuflat, am facut totul ca aceste doua evenimente sa nu se suprapuna, pentru ca, stiu, in fiecare an, la 22 martie, voi vrea sa–l pomenesc pe tata, iar la 23 martie — vom sarbatori ziua de nastere a copilelor noastre. Mi–a ajutat Domnul..."

Astazi Aura este bucuroasa de atitudinea colegelor, a prietenelor si a admiratorilor sai. I–au fost alaturi pana la nastere si, in special, dupa acest minunat eveniment, cand zilnic ii telefoneaza, intreband–o despre fetite, despre scena si despre botez. "Cei care au baietei, mi–au telefonat si mi–au spus ca si ei isi doresc fetite. Intr–o zi, Andrei Porubin si Indiana m–au sunat fredonand "Cumatra mea", pe melodia de la "Colega mea". Aluzie fina...", zambeste Aura. Despre botez spune ca se va produce cat de curand, cand vor implini o luna de zile, astfel incat, de Pasti, sa poata sarbatori in voie, primind oaspeti sau plecand in vizita pe la rude. Pentru curiosi — increstinarea va avea loc la Biserica Sf. Nicolae, unde slujeste pastorul familiei, parintele Petru. "E alaturi de noi cu prilejul celor mai importante evenimente. El ne–a cununat, ne–a sfintit casa, cu el ne sfatuim atunci cand avem vreo problema. Cand am nascut, parintele a pregatit apa pentru prima scaldatoare a fetelor", ne spune Aura cateva detalii pretioase din viata noua a familiei sale.