Valeriu Musuc

— D–le Musuc, cum va desfasurati activitatea dupa ce ati abandonat fractiunea comunista a Consiliului Municipal Chisinau (CMC)?

— Motivele din care am abandonat fractiunea comunista le–am expus atunci intr–o declaratie speciala. Acum sunt consilier independent. Nu mi–am schimbat principiile de activitate, doar ca lucrez fara a asculta la nesfarsit indicatii si presiuni de sus.

— Care, totusi, a fost cauza principala din care ati renuntat la fractiunea comunista si PCRM?

— Nu am fost de acord cu anumite aspecte, in special cu faptul ca activitatea era una politizata peste masura, prevaland problemele politice si intrigile ieftine. Asta in conditiile in care sunt militar de meserie.

— Dar cum poate percepe societatea stilul autoritar al comunistilor?

— Televiziunea e cel mai simplu exemplu. Aceasta ramane doar formal publica, in realitate fiind supusa Partidului Comunistilor. Am mai spus si cu alte ocazii ca Moldova–1 trebuie sa fie un post public de televiziune si nu unul supus guvernarii. De ce ar trebui sa–i vedem zilnic la televizor doar pe cei de la guvernare? Si in recenta campanie electorala a fost clar ca PCRM abuzeaza de presa guvernamentala, iar initiativele privind reflectarea obiectiva in presa a campaniei electorale au fost niste simple actiuni populiste.

— Ce concluzii ati tras dupa ultimele alegeri parlamentare? Ce note a–ti da electoratului si subiectilor electorali?

— Va spun direct: sunt deceptionat de calitatea ultimului scrutin. Alegerile actualului Parlament au fost un spectacol in care, la prima vedere, participau oameni seriosi, in scurt timp, insa, foarte multi dintre cei cu imagine de persoane importante si–au deconspirat adevarata esenta. Ma refer in special la unii dintre liderii BMD, care au venit in Parlament cu un program si o strategie comuna, dar chiar din prima zi de activitate au spart blocul. Foarte multa lume a prezis acesta soarta a BMD–ului. Astfel a devenit clar ca cei care au ajuns in Parlament, in mare parte, s–au cocotat acolo avand scopuri personale, deseori meschine. Pentru realizarea acestor scopuri, aveau nevoie de mandate. Promisiunea de a scoate Moldova din criza si cea ca vor imbunatati conditiile de viata ale cetatenilor au fost uitate imediat dupa ce au trecut pragul Legislativului.

— O intrebare, poate incomoda pentru Dvs… Cum explicati ca, avand o varsta relativ tanara, ati fost membru al PCRM si ati devenit consilier municipal pe listele acestui partid?

— De altfel, am fost si prim–secretar al comitetului raional de partid Buiucani. Am ajuns in CMC pe listele acestui partid. Cum am ajuns in acest partid? Fiind militar de vocatie si de profesie, apropo, am intrat in viata militara la varsta de 15 ani, am fost educat de sistemul sovietic. Cand am trecut in rezerva, avand grad de colonel, nici nu ma gandeam la o eventuala activitate politica. Cat despre partid, niciodata nu iesisem din randurile acestei formatiuni, nici chiar dupa destramarea sistemului sovietic, cand PC URSS fusese dizolvat. La fel ca si cei mai multi dintre membrii de partid, mi–am pastrat carnetul. Astfel, aveam bilet, dar nu aveam partid. De altfel, pe atunci, militarii nu aveau dreptul sa se implice in politica. Dupa ce am trecut in rezerva, timp de doi ani, am incercat sa desfasor o activitate de afaceri. Nu–mi mai ajungea timp pentru politica. In 2001, o data cu venirea PCRM la guvernare, am crezut ca putem schimba ceva in acest stat, saracit pana la refuz din '90 incoace. Eu cred ca si la alegerile din 2001 cetatenii, acordandu–le comunistilor voturile, au facut–o exprimandu–si in acest fel protestul lor fata de incapacitatea guvernantilor de pana atunci de a le schimba in mai bine viata. Oamenii au votat impotriva saraciei si a dezordinii. In 2001, la fel ca si multi altii, am crezut ca cei care fusesera alesi vor incerca sa readuca conditiile de viata cel putin la nivelul celor din perioada sovietica. Personal, am apreciat atitudinea comunistilor fata de veteranii de razboi, fata de persoanele defavorizate. Am remarcat faptul ca ei incercau sa restabileasca monumentele si ca participantilor la razboi le ofereau suplimente la pensii in valoare de 200 si 400 de lei. Aceste aspecte cu care comunistii s–au lansat, m–au determinat sa intru in acest partid. Ei insa nu au actionat si in continuare, dupa cum promisesera.

— Apropo, care–i statutul Dvs. politic astazi?

— Acum sunt membru PSD, desi dupa abandonarea PCRM decisesem sa nu mai intru in politica.

— Fratele Dvs., Ion Musuc, v–a convins sa intrati in partidul sau?

— Mai degraba a fost decizia mea personala. Faptul ca fratele meu este presedinte al acestui partid a avut o oarecare influenta. Intre timp m–am convins ca daca tu nu faci politica, politica se leaga de capul tau.

— Ati incercat sa va creati astfel un paravan de protectie?

— Poate ca decisiv a fost reflexul de autoprotejare, desi, fiind la pensie, nu prea am de ce ma teme. Am urmarit si eu in ce hal a ajuns populatia de la noi: fara perspective, distrusa de saracie si de coruptie. Am inteles ca nu am dreptul sa devin un simplu contemplator al acestei stari de lucru. Fiind militar, am decis ca trebuie sa continui lupta. In PSD am descoperit o forta noua, mult mai proaspata, mai corecta si apta de a schimba in bine situatia din Moldova.

— Sondajele sociologice aratau rezultate mai bune pentru PSD, cum explicati ca ati acumulat un rezultat atat de neinsemnat?

— Intr–adevar, a fost un final neasteptat pentru noi. Noi am contat pe intelegerea cetatenilor. Este adevarat ca in actuala campanie am avut prea putin timp, daca tinem cont de faptul ca pe parcursul a 14 ani PSD, nu a putut depasi pragul electoral. Avea, deci o imagine stearsa, au existat mai multe motive: pardidul a fost structurat insuficient, nu a existat o echipa unica, partidul era mereu scindat, confruntandu–se cu mai multe situatii de scandal. Dupa schimbarea conducerii partidului, in opinia mea, noi, timp de un an am lucrat exceptional de bine. Au fost intreprinse mai multe actiuni, toate avand scopul informarii cetatenilor cu programele si strategiile noastre. Apropo, programul PSD este conceput astfel incat, fiind realizat, ar acorda R. Moldova sansa de a adera la UE.

— Ce s–a mai intamplat in viata Dvs. dupa ce ati iesit din PCRM?

— Dupa abandonarea acestui partid, am inceput sa inteleg cu adevarat sensurile democratiei si libertatii. Am simtit pe propria piele ce inseamna libertatea actiunii.

— Ati fost persecutat de conducerea partidului pentru faptul ca ati iesit din partid?

— Vreau sa va spun ca fiind in acest partid, am lucrat foarte constiincios. Am colaborat eficient cu conducatori de la toate nivelurile. Nu aveau motive sa ma persecute. Sincer sa fiu m–am despartit greu de unii prieteni din acesta formatiune, oameni care gandesc exact ca mine, si care inteleg ca avand in fruntea partidului conducerea pe care o avem noi nu vom putea schimba nimic in tara asta, nu vom putea aduce niciodata Moldova la standarde europene. Sa revin la intrebare. Nimeni nu si–a permis vreun act de razbunare, mi–au fost adresate doar unele replici, fiind acuzat de tradare. In mare parte, insa, mi–au inteles corect decizia. Mai stiu ca multi imi impartasesc pozitiile, pur si simplu, sistemul in cadrul caruia se afla ei, nu le permite sa fie liberi. Cat ma priveste, am gasit in mine barbatie sa recunosc ca am procedat gresit si sa ies din PCRM.

— Cum apreciati ca in noul Parlament cei care declarau ca nu vor accepta niciodata sa negocieze cu comunistii, au si purces la negocieri?

— Daca e sa ma refer la BMD, acesta a fost format ca un bloc anticomunist, dar, cum spuneam mai sus, acesta nu este viabil. Opozitia din actualul Parlament nu este una constructiva si apoi, cu cele 56 de mandate din Parlament, comunistii vor actiona independent, fara a tine cont de opozitia care nu poate influenta situatia. Multi nici nu vor incerca sa se opuna, pentru ca au ajuns in Legislativ cu gandul de a huzuri acolo, rezolvandu–si problemele personale. Cei care intr–adevar doresc sa schimbe ceva in societatea noastra si sunt gata sa se sacrifice, sunt foarte putini. Eu personal nu cunosc astfel de persoane. Nici lumea nu–i cunoaste, chiar daca i–a votat.

— Dar care–i atmosfera in fractiunea comunista a actualului Parlament?

— Doar ei stiu.

— Ce calitati are presedintele Voronin?

— Este o persoana cu o vointa puternica, cu o mare capacitate de munca…

— Dar neajunsuri?

— Fiecare om are neajunsuri. Eu nu as vrea sa vorbesc despre neajunsurile lui.

— Credeti ca intr–adevar comunistii vor aderarea R. Moldova la UE?

— Posibil ca o parte din ei doresc acest lucru, dar, in opinia mea, urmatorii patru ani de guvernare comunista nu vor duce Moldova in Europa. Sunt prea putine sanse in acest sens.

— In ce consta incapacitatea comunistilor de a conduce R. Moldova in UE?

— In primul rand, stilul autoritar din cadrul partidului de guvernamant, implementat si in cadrul intregii societati. Printre comunisti circula o vorba: noi avem opinia noastra, dar nu suntem de acord cu ea. Aceasta realitate ramane valabila. Ar trebui sa tinem cont si de varsta lor, la care e tarziu sa mai invete a gandi si a actiona in conditii noi, respectand principii noi.

— Dar comunistii vorbeau despre o echipa noua, moderna...

— Ei sunt in drept sa vorbeasca ce vor despre echipa lor, iar noi suntem in drept sa constatam adevarul despre aceeasi echipa, pe care ar trebui sa o calificam dupa rezultatele eforturilor depuse. Rezultate, insa, nu se intrevad. Moldova a fost si ramane in topul celor mai sarace tari din Europa si alte perspective nu se intrevad.

— Dar din ce cauza, cetateanul simplu de la noi nu intelege ca cei cativa lei in plus, acordati pensionarilor, nu sunt decat un "0" cu plus pe fundalul saraciei dezastruoase de la noi si a preturilor crescande…

— Este si vina democratilor care, in perioada guvernarii lor au uitat de oamenii simpli, de cei mai putin protejati din punct de vedere social. Le plateau pensii in calosi sau pasle. Oamenii nu primeau salarii cu lunile. In raport cu astfel de situatii, cei cativa lei dati la timp le–au parut cetatenilor un mare favor. Toate sunt relative in viata asta. Cei 20, 50 de lei au contribuit mai mult la o mai buna pseudostare morala a cetatenilor care, ani in sir, au fost tratati cu ignoranta. Oamenii nu inteleg ca inflatia inghite toate aceste mici surplusuri, acordate celor saraci de guvernanti. Pensionarii continua sa traiasca in saracie, iar cei apti de munca, continua sa plece, chiar daca guvernantii le mai intind cate un os. Prea putini vorbesc astazi ca economia, practic, nu functioneaza.

— Votul din 4 aprilie, cum il calificati?

— As vrea foarte mult sa gresesc, dar, se pare, din nou a fost atins un nou compromis al unei parti a opozitiei parlamentare cu partidul de guvernamant, in scopul realizarii unor interese dubioase. Sa dea Domnul ca acest pas, intr–adevar, sa constituie o etapa spre consolidarea societatii, intru binele poporului simplu. Foarte mult imi doresc sa fie anume asa. Vom trai si vom vedea.

— Un aspect al campaniei PSD l–a constituit mesajul de legalizare a cetatenilor R. Moldova, plecati la munca in strainatate...

— Partidul nostru face parte din Internationala Socialista. La Congresul partidelor Social Democrate care s–a desfasurat la Chisinau, toamna trecuta, noi am declarat ca vom incerca sa ajutam legalizarea celor plecati in strainatate. Vrem sa–i sprijinim ca ei sa primeasca salarii adecvate acolo, sa traiasca in conditii decente, sa poata participa la alegeri, sa poata veni acasa ori de cate ori au nevoie.

— Ce ati intreprins in acest scop?

— Cu mult inainte de campania electorala, noi am demarat colectarea semnaturilor celor care sustin acest proiect al nostru. Cand vom incheia adunarea semnaturilor, le vom inainta in Parlamentul European, solicitand implicarea acestui organ in legalizarea celor plecati. Avem deja adunate circa 100.000 de semnaturi. Sper sa reusim. Este foarte important acest lucru. Deoarece, cei circa un milion de cetateni plecati sunt total lipsiti de drepturi. Fiind cetateni ai R. Moldova, ei, cel putin nu au posibilitatea sa voteze. Acest lucru l–au demonstrat si ultimele alegeri, la care au participat doar circa 10.000 de cetateni moldoveni aflati in strainatate. Ceilalti nu au votat pentru ca nu au avut cum sa se deplaseze la prea putinele sectii de votare deschise in afara.

— In calitatea Dvs. de militar, ce ne puteti spune despre dosarul Valeriu Pasat?

— Pot sa va spun doar ca, atunci cand avioanele au fost aduse in Moldova, colonelul Zavgorodnii, deputat in Parlament, a propus Legislativului sa accepte comercializarea acestor avioane contra unor preturi destul de mari. El argumenta ca intretinerea lor in R. Moldova este prea costisitoare, mai mult decat atat ele nu pot fi utilizate la noi, astfel devenind niste poveri pentru statul nostru. Atunci Parlamentul l–a acuzat pe Zavgorodnii de lipsa de patriotism. Avioanele au ramas in Moldova. Peste cativa ani, armata a fost nevoita sa le vanda contra unor preturi mai mici. Avioanele trebuiau vandute. Cat priveste preturile, acestea au fost, probabil, coordonate cu Guvernul, cu Presedintele. Ca fost militar pot sa spun ca avioanele au fost vandute de Pasat nu fara contributia conducatorilor de atunci ai statului.

— Inca o intrebare de specialitate. Din Armata Nationala continua furtul de arme, cum apreciati ca din armata noastra atat de simplu se fura armament?

— Aceasta este o mare nenorocire a armatei si a statului. Armata este oglinda tarii. Furtul de arme este o problema comuna, de altfel vreau sa va spun ca furturi de arme s–au inregistrat intotdeauna. In opinia mea, in R. Moldova, ministru al Apararii ar trebui sa fie un profesionist sau cel putin o persoana care a facut serviciul militar.

— Cum credeti, ce va urma dupa ce, din cele cateva arme furate, a fost omorat un politist? Ce s–ar intampla in oricare alt stat care se considera de drept? Cine ar trebui demis si tras la raspundere pentru aceasta grava infractiune — furt de arme?

— Cred ca vinovatii trebuie gasiti si tratati cu cea mai mare strictete de lege. Investigatiile ar trebui sa tina cont de faptul ca cei care au tras sunt ultimii din sirul lung al persoanelor implicate, direct sau indirect, in comiterea acestei crime.

— Ce sanse de solutionare a conflictului transnistrean ati identifica Dvs.?

— Am fost in Armata Nationala de la formarea acesteia. Cred ca problema transnistreana este un nod gardian care poate fi dezlegat destul de greu. In ultimii ani, problema a fost aruncata intr–o groapa adanca si nu cred ca aceasta ar putea fi solutionata in timpul apropiat. In opinia mea, diplomatia populara are importanta foarte mare in reabilitarea relatiilor. Si relatiile economice ar avea un impact. Ma mai gandesc ca imbunatatirea conditiilor de viata in dreapta Nistrului i–ar determina pe cetatenii din stanga Nistrului sa aspire la o altfel de viata, intr–un stat de drept. Atunci ar aparea interesul celor de acolo pentru reunificarea Moldovei destramate. Urmariti ce se intampla: de 13 ani, la noi, intr–un stat unic, cetatenii traiesc separati si aceasta se intampla din cauza ca a lipsit si lipseste o strategie de solutionare a conflictului, dar si vointa politica.

— Cum credeti, intr–adevar presedintele Voronin nu poate ajunge la Corjova, in satul sau de bastina?

— Nu pot sa spun sigur, acolo, intr–adevar functioneaza un regim special si putem admite ca mai multa lume nu are acces peste Nistru.

— Ce noutate v–a impresionat cel mai mult in ultimul timp?

— Nu–mi prea amintesc astfel de noutati. Probabil, ultimele arestari care se produc in momente speciale. Dosarele penale sunt deschise cu ani in urma, iar "infractiunile" ies la suprafata in anumite momente, dupa care urmeaza arestarile. Sunt ingrijorat ca aceste lucruri devin sistematice.

— Ce se va intampla in continuare cu dosarele functionarilor Primariei?

— Nu pot face pronosticuri. Stiu ca, in toate sferele, coruptia e la ea acasa. Toate organele puterii sunt viciate de coruptie, devenind astfel inaccesibile omului simplu. Autoritatile statului au devenit niste cetati inabordabile. Cetateanul de rand nu are nici o sansa sa fie luat in seama in cadrul acestor cetati. Fiind consilier municipal, m–am convins ca poti solutiona vreo problema doar daca ia–i persoana si o duci de mana prin toate birourile functionarilor abilitati sa rezolve problema respectiva. La o simpla audienta e greu sa te inscrii. Am destule exemple. Oamenii pe propria lor piele simt ce inseamna un cinovnic, ce inseamna un birocrat in societatea noastra. O cat de neinsemnata problema se solutioneaza cu mari probleme.

— Contra acordarii de mita?

— Si nu contra unor mite, pur si simplu, ci contra unor mite impunatoare sau sub presiunea unor functionari de rang inalt. E cea mai serioasa problema din societate si nu mai constituie un secret pentru nimeni. Democratia, insa, presupune puterea poporului, iar puterea poporului inseamna capacitatea lui de a influenta deciziile luate la diverse niveluri ale statului.

— Dvs., personal, aveti vreo problema pe care nu o puteti solutiona?

— Mai multe probleme... Sa va spun despre una pe care, desi sunt consilier municipal, nu o pot rezolva. De 5 ani locuiesc intr–un bloc de pe strada Muncesti, subsolul caruia e plin cu apa. Casa, desi am depus mai multe eforturi si am adresat numeroase demersuri, ramane zidita pe apa. De altfel, e mai usor sa solutionez problemele altora, decat pe ale mele, personale.

— In calitatea Dvs. de consilier, vi s–a propus vreodata mita?

— Nu.

— Ati dat mita?

— Nu, mai mult chiar, pot sa va spun ca, dupa trecerea in rezerva Armatei Nationale, am incercat sa–mi deschid o afacere proprie. Mi–am pus scopul sa deschid o intreprindere individuala fara a da mita. Am reusit, chiar daca acest lucru m–a costat eforturi enorme. Cand spun despre intreprindere, ar trebui sa precizez ca era vorba despre un chiosc, 2x4, pentru comercializarea detergentilor. Cand am decis, a trebuit sa prezint scrisori cu acordul locatarilor din cele cinci blocuri cu multe etaje din vecinatate... Timp de cateva zile, am umblat din apartament in apartament, adunand semnaturile vecinilor care confirmau ca nu ar fi impotriva deschiderii chioscului. Cand am intrat la pretura cu listele semnate, acolo au ramas stupefiati, crezand, probabil, ca asa ceva e imposibil. Eu colectasem semnaturi de la 90 la suta din locatari. Apropo, concomitent, in preajma, se construise o statie de alimentare cu petrol, fara nici un acord al locatarilor. Acum trei ani, etapa de organizare a acelui chiosc a durat mai mult de patru luni, dupa care businessul nu a mers... Chiar din prima zi, la deschidere, am fost vizitati si de reprezentanti ai politiei, si ai inspectoratului fiscal, si de pompieri. L–am inchis, am asteptat un timp, apoi am fost amendat pentru ca, pe etichete, nu era pusa stampila intreprinderii, desi in piete, pretutindeni, etichetele nu erau stampilate.

— Daca ar fi sa incepeti viata de la capat, la ce activitati ati renunta?

— Cred ca as ramane mlitar... Probabil, m–as fi dezis de politica.

— Va multumim.

Pentru conformitate, Aneta GROSU