O data ce presa este independenta, ea trebuie sa fie alaturi de durerile poporului.

Absolut este doar Adevarul. Tot ce neaga Adevarul este Pacat. Dar, s–o luam de la inceput. Doamne ajuta!

Primarul satului nostru a fost reales in functia data la ultimele alegeri locale. Alegatorii, turmentati de bucurie, l–au dus in brate vreo 5 km, tocmai in padure, la banchet, bineinteles. De un asemenea respect, rari faraoni s–au bucurat! De dus – l–au dus, insa de adus – au uitat. Probabil, cititorii nostri mai patiti pricep de ce. Trebuie sa va spun ca primarul nostru are o fantezie de nedescris. In comparatie cu el, celebrul visator din Kremlin este, pur si simplu, un mediocru. Cei mai smecheri stiu de ce anume acest om a obtinut victoria. Aveti dreptate, fratilor, moldoveanul nostru e atat de chinuit de soarta, incat atunci cand aude de la cineva o vorba frumoasa, dulce si calda, dupa el se si duce. Dar, sa ne intoarcem la primarul uitat de rai in padure. Nu stiu cum, insa el s–a intors la primarie, (unde–i este si locul vesnic). Si a inceput, dupa cum a scris si T. Companela, traducerea in viata a comunismului in satul Delacau! In primul rand, orizonturile comunismului trebuie sa fie bine vazute, chiar si de cei mai chiori. Pentru aceasta, toate constructiile capitale, tehnice si tehnologice construite de "chiaburii" romani au fost demolate si carabanite de cei mai harnici colhoznici (si toate acestea in vremea noastra). A privit primarul in ceruri, la lucrul fostilor lui colhoznici si, precum spune Vechiul Testament, i–a placut! Si fara sa se mai odihneasca, oleaca (caci, Doamne, Tu te–ai odihnit!), s–a apucat de a doua minune promisa. Tot cu binecuvantarea lui, acei oameni harnici au inceput sa taie fiecare cu ce avea, fasiile forestiere din jurul satului, care, desigur, acopereau soarele care nemilos rasarea (se apropiau alegerile parlamentare pe campul mioritic si era pericol ca se vor trasni colhoznicii). Si Doamne, ce minune! Orizontul era liber! Dar, s–a gandit faimosul primar ca mai trebuie creat ceva si pentru vesnicie! Si, indata, spre zarea eliberata de resturile socialiste romane si de produsele nechibzuitei naturi darviniste au pornit aceiasi alegatori sarguinciosi (creatii ale civilizatiei pamantesti, pline de ramasitele societatii consumatorului), cu remorcile si carutele inca de pe vremea zorilor comunismului korceaghinoviste, in intampinarea soarelui. Trebuie sa recunoastem ca privind din inaltimi, aceasta minune l–a impresionat pe primar si pe ingerii lui pana la lacrimi, vorba poetului. Intrebat (dupa viscolul trecut), daca n–ar putea face vreo minune mai mica, de exemplu sa curete drumurile de troiene, el a rostit celebrele cuvinte: "Lasati–ma in pace, nu va deranjati, pe aceasta o va face Domnul, el va topi zapada. Si sa mai stiti! Copilasii nostri sunt atat de bucurosi! E pacat sa–i lipsim de fericirea de a inota prin troiene, incalzandu–se in drum spre scoala rece." Ce idee originala a marelui visator! Cata economie de carburanti pe necuprinsa tara! Recunosc, ideea este demna numai de un gigant al gandirii nepamantesti. El a cascat (semn ca pe Pamant se plictiseste) si privind pe geamul din biroul lui de primar spre zarea introienita care a ascuns ultima lui creatie, a acceptat aceasta parere ca pe ceva demult banal. Cata bucurie pentru un pacatos sa asculte un asa Om!

Analizandu–i critic pe demnitarii nostri! Dupa aceasta fericita ocazie as zice: focul in cazangeria scolii sa–l faca Voronin; gunoiul din jurul satului si al primariei sa–l stranga Ostapciuc; iar Tarlev poate face focul la primarie, ca nu cumva, Doamne fereste, sa inghete creierii (daca–i are) si sezutul gigantului ganditor. Dar, sa lasam primarul sa–si odihneasca oasele. Va rog, fiti mai blajini, o merita.

S–o luam inspre biserica, unde ne vom curata de pacatele ce ne apasa. Insa, la intrare, am crezut ca afurisitii ceea de comunisti iar au inchis biserica si au prefacut–o intr–un satanic punct de agitatie pentru ei si pentru cei fara partid. Caci am ramas trasnit, cu mana pe cruce, atunci cand am vazut chiar sub chipul Sfantului Gheorghe volanta de agitatie a lui Vladimir si a fratelui sau mai mare, Iustenian, care chema toti pacatosii sa nu voteze pentru un partid prooccidental, pentru ca vor face un mare pacat, iar din America vor veni iehovistii si le vor pune pe frunte pecetea diavolului. Si ce credeti? Unii mai slabi de inger au lesinat. (De unde oare sa stie evlaviosii pacatosi ca si in America sunt crestini! ). Apropo, si daca cuviosul nostru parinte n–ar mai fi patit–o o data, atunci, calea–valea. Domnul insa iarta. Inainte de asta napasta satanica, la alegerile parlamentare din 2001 a iesit cu crucea in mana din altar si a exclamat cuprins de sfinte emotii: "Nu votati Crucea, caci dupa ea se ascunde diavolul!" Coborand ochii spre pacatosii crestini, a vazut biserica goala, nesocotindu–i pe vreo sapte, mai slabi, pe care Dumnezeu nu i–a ajutat sa fuga.

Dragi cititori, daca nu ati lesinat si voi, luati–va ramas bun de la "marele visator" al primariei din satul Delacau si de la parintele Valentin, preot cu pecetea in frunte si de la mine, autorul acestei dramatice istorii. Sa stiti ca eu , ca un pretins intelectual de la sat, educat si inghitit de marea cultura rusa, cunosc bine porunca lui Cehov: "Ne pisi! Ne pisi! Ne pisi!" Dar, ce sa fac? M–a impins diavolul.

Pentru Dvs., cu respect,
Petru Ursachi, profesor scolar.