Nr. 35 (7 aprilie 2005)

 Divers

Pacate marturisite si nemarturisite
Interviu cu parintele, Valeriu Potoroaca, de la Biserica Sf. Pantelimon din Chisinau Continuare 

Aura intre doua fete si un barbat adevarat
Luni, 4 aprilie, vedeta noastra care, la 23 martie, dupa lungi asteptari, a nascut doua fetite gemene, le–a organizat prima plimbare la aer liber    Continuare 

Reintalnirea cu Creanga
De cand m–am despartit de Ion Creanga au trecut 40 de ani. Am devenit medic. Intotdeauna am trait bine cu Creanga. Continuare 

Papa Ioan Paul al II–lea a fost un campion al luptei pentru unitatea credintei
Sanctitatea Sa a redeschis bisericile romano–catolice din R. Moldova, dupa zeci de ani de prigoana la care au fost supusi credinciosii romano–catolici, ca si cei ortodocsi, in anii regimului sovietic. Continuare 

Pacate marturisite si nemarturisite

Interviu cu parintele, Valeriu Potoroaca, de la Biserica Sf. Pantelimon din Chisinau

— Parinte, cat de important este Postul Mare pentru crestini?

— Acest post este cel mai important, amintindu–ne despre postirea, timp de 40 de zile, a lui Hristos, inainte de a–si incepe misiunea de mantuire a lumii. Acest post ne pregateste de intampinarea celui mai important eveniment crestin — Invierea Domnului — care a dus la mantuirea neamului omenesc prin venirea Isus in lume, prin propavaduirea noii invataturi si prin rascumpararea neamului omenesc din pacat prin patimile suferite de Mantuitor: rastignirea Sa pe cruce si, ca o cununa a tuturor evenimentelor, Invierea Sa.

— In actualele conditii politice, cat de religioasa este lumea la noi?

— Lumea a fost religioasa in toate timpurile, chiar si atunci cand politica interzicea credinta in Dumnezeu. Cred ca populatia s–a activizat din punct de vedere religios in ultimii 10–15 ani. Dupa cum stim din sondajele care se fac permanent, biserica se bucura de cea mai mare incredere in randul populatiei. Biserica, in calitatea sa de institutie duhovniceasca, permite si propune credinciosilor desavarsirea si mantuirea sufleteasca.

— Care pacate trebuiesc marturisite in mod obligatoriu?

— Cand credinciosul vine la biserica sa se marturiseaca, e necesar ca acesta sa se pocaiasca pentru toate pacatele, poate chiar nemarturisindu–le in mod deschis. Ne caim in ansamblu, pentru toate pacatele, care, pot sa va spun ca, sunt foarte multe. Noi pacatuim, in special, cu gandul si multi fac acest lucru in fiecare clipa. De multe ori pacatuim fara voia noastra. La marturisire e necesar de enumerat pacatele grele, incepand de la cele pe care le savarsim in relatiile noastre cu Dumnezeu. Este vicios ca nu aducem slava Domnului, dupa cum ar trebui si dupa cum ne invata cele zece porunci. La fel trebuie sa marturisim pacatele grele pe care le savarsim in relatiile noastre cu parintii, or, cele zece porunci ne invata sa avem o atitudine deosebita fata de ei. Nu in ultimul rand sunt pacatele pe care le savarsim in relatiile cu semenii si cu apropiatii nostri. O astfel de marturisire completa si sincera poate sa ne aduca o mare usurare si iertarea pacatelor.

— Dar care se considera cele mai grave pacate, obligatoriu de marturisit?

— Sunt cele strigatoare la cer. Daca ne referim la relatiile noastre cu Dumnezeu, este hula impotriva Domnului. Acesta este un pacat foarte greu. Multa lume nu–si da seama ca injuraturile in care se utilizeaza numele Domnului, Biserica, numele lui Hristos, sunt pacate foarte grave si de neiertat. Unii considera poate ca omorul, furtul sunt pacate mai mari decat injuratura. Ei reduc aceste pacate la faptul ca, ma rog, au rostit cateva cuvinte… Lumea nu constientizeaza ca anume aceste expresii, spuse la adresa cuiva, sunt pacate foarte grele.

— In ce cazuri parintele da canoane crestinilor si cum trebuie respectate acestea?

— Canoanele pentru credinciosi le stabilim in corespundere cu invatatura crestina. Canoanele bisericesti contin anumite pedepse, dar acestea sunt mai mult ca un medicament duhovnicesc care il ajuta pe credincios si ii da putere de a iesi din pacat. La stabilirea unui canon pentru credinciosul care se marturiseste, preotul trebuie sa ia in considerare si prevederile canoanelor bisericesti, persoana care a savarsit pacatul, circumstantele si cauzele care l–au determinat sa–l comita. In final se stabileste gravitatea. In acest caz, preotul poate fi asemuit cu un medic care pentru tratarea uneia si aceleiasi boli tine cont de specificul pacientului si a conditiilor lui de viata. Pentru fiecare bolnav in parte sunt stabilite remedii si tratamente adecvate, chiar daca diagnosticul este similar.

— Cum trebuiesc respectate canoanele date de preoti?

— Evident, canonul dat de preot trebuie respectat intocmai. Cel mai strict canon este oprirea de la impartasanie si este dat in cazul pacatelor foarte grele cum ar fi omorul sau hula lui Dumnezeu.

— Cat de grava este nemarturisirea tuturor pacatelor in timpul impartasaniei?

— Marturisirea si impartasirea sunt, in primul rand, o datorie a fiecarui crestin. Astfel respectam o igiena a sufletului. Aceste doua taine bisericesti sunt chemate si stabilite pentru curatarea sufleteasca a enoriasilor. Este la fel de necesara si de importanta ca si igiena biologica. Ce se intampla cu cei care nu marturisesc toate pacatele? Acelasi lucru cu cei ce nu respecta igiena biologica, pot sa se infecteze si sa–si piarda imunitatea. La fel si crestinul care nu respecta cerinta de a se marturisi si impartasi in anumite perioade, isi pierde imunitatea duhovniceasca, este mai mult supus ispitelor diavolesti, blestemelor, bolilor, riscurilor si altor lucruri periculoase care i se pot intampla.

— Din cauza unor conditii de viata, mai multi crestini nu pot respecta un post alimentar strict. Cum tratati astfel de situatii?

— Din pacate notiunea de post este perceputa de majoritatea credinciosilor doar ca un regim alimentar. Postul, ca atare, are un inteles mult mai larg. Postul alimentar este o componenta principala, de baza a postului general, care ne ajuta sa ne abtinem de la anumite bucate, care aduc o satisfactie trupeasca. O alimentare mai redusa, cu anumite restrictii ne ajuta sa oprim alte pofte trupesti care apar pe parcurs. Unii considera ca daca au tinut doar un post alimentar, se purifica si li se iarta pacatele, nu este asa. Postul alimentar, nu este un scop in sine, el este un instrument care ne ajuta la curatarea noastra sufleteasca. Un vestit duhovnic spunea ca postul este chemat sa omoare patimile, si nu trupul. Desigur ca regula de baza a Postului Mare este tinerea cu strictete si a unui post alimentar. Sunt diverse dezlegari, pentru anumite categorii de credinciosi, bolnavii care sunt nevoiti sa aiba un regim alimentar bogat pentru a se trata mai usor, categoria femeilor insarcinate, a copiilor si a elevilor, care au nevoie de o alimentare adecvata pentru a face fata muncii intelectuale si pentru a se dezvolta sanatos si a acumula cunostinte necesare. Mai exista si anumite profesii, care presupun conditii de munca grele, aparte, sau persoane aflate in calatorii care sunt nevoite sa incalce Postul alimentar. Orice om care din anumite motive nu a reusit sa tina postul, venind la marturisire, trebuie sa se spovedeasca si sa specifice motivele din care nu a reusit sa–l tina. Parintele urmeaza sa stabileasca daca aceasta persoana este cu adevarat motivata in incalcarea Postului sau nu. As vrea sa subliniez ca cei care intuiesc ca nu vor putea tine postul, din anumite motive, trebuie sa se adreseze preotului duhovnic din timp, pentru un sfat si pentru primirea unei dezlegari.

— Care alte rigori trebuie sa indeplineasca un adevarat crestin pentru a fi pregatit de impartasanie, ce mai implica Postul?

— In afara de postul alimentar, crestinul trebuie sa fie mai retras in relatiile sale cu semenii, trebuie sa se straduiasca sa fie mai bun, sa nu fie provocat de vreo manie, cearta. Un element necesar, care trebuie sa insoteasca postul alimentar, este savarsirea a cat mai multor fapte bune si, in primul rand, a faptelor de milostenie. As vrea sa mentionez ceva foarte important, unii crestini considera ca o data ce s–au impartasit pot sa nu mai tina Post, adica au deja libertate. Faptul ca ne–am marturisit si ne–am impartasit nu ne dezleaga de la Post, acesta fiind obligatoriu de respectat si in continuare, pana la sfarsit.

— Este adevarat ca in ultima saptamana se marturisesc cei mai pacatosi?

— (Rade.) In popor este un astfel de zvon precum ca in ultima saptamana, in joia mare sau in sambata Pastelui, se marturisesc hotii, ucigasii, persoanele mai depravate ale societatii. Este o parere gresita. Initial crestinii se straduiau sa se impartaseasca in ultima saptamana, inainte sau chiar de Pasti, ulterior, traditiile s–au schimbat. Datorita multimii credinciosilor a fost inclusa posibilitatea impartasirii pe tot parcursul Postului, astfel ca acestia sa nu lase pe ultima zi si sa ingreuneze slujbele inaintea Pastelor, si sa nu umbreasca stralucirea sarbatorii. Nu este pacat sau ceva urat pentru cei care lasa pe ultima saptamana. Dimpotriva, cei care nu au reusit, trebuie sa alerge, sa se grabeasca la biserica, in ultima saptamana si sa se marturiseasca de toate pacatele, sa primeasca dezlegare si sa se impartaseasca.

— Tot mai multi oameni politici pot fi observati pe la slujbe. Sunt ei oare cu adevarat sinceri si evlaviosi?

— Dar sunt oare toti ceilalti sinceri in credinta lor? Politicienii sunt persoane publice, mereu in atentia noastra, ii putem vedea ca pe palma, de aceea noi incepem sa–i judecam. Cu acelasi succes am putea judeca si alti oameni, pe cei care vin la biserica dintr–o moda, pentru a fi in rand cu lumea. Sunt foarte multe cazuri de acest gen. Persoane, care nu au patruns cu adevarat in taina si esenta credintei, dar vin la biserica si, in mod normal, vor sa savarseasca botezul copilului sau cununia pentru ca asa–i moda si pentru ca majoritatea fac la fel. Noi, preotii, dar nu numai noi, nu ar trebui sa judecam, pentru ca pana la urma, fiecare om este liber sa intre in Biserica si, Slava Domnului, in zilele noastre credinta este libera. Deci, fiecare ar trebui sa raspunda in fata Domnului pentru sinceritatea credintei sale, fie ca e politician sau om de rand. Cunosc oameni publici de o sinceritate deosebita, persoane cu–adevarat religiose. Vin la biserica foarte des, ca oricare alti crestini, iar faptul ca cei din jur ii recunosc, deseori ii incomodeaza si ii intimideaza. Nu putem vorbi la general ca toti politicienii isi fac imagine prin faptul ca participa la slujbe. Poate sunt dintre acestia, insa noi nu trebuie sa–i judecam. Ar trebui sa ne bucuram si sa credem ca acesta este un pas important pentru o credinta cu sincera si adevarata, o cale de viitor in relatia lor cu Biserica.

— Cand si cum incep pregatirile de Pasti?

— Pregatirile de Pasti incep chiar din prima zi a Postului. Cea mai importanta pregatire este respectarea cerintelor Postului: marturisirea la preot, impartasirea cu Sfintele Taine. Care reuseste, o face si de mai multe ori in timpul Postului. Postul in ansamblu este o pregatire asidua catre Sfintele Pasti. Cu cat aceasta pregatire este mai minutioasa, cu atat bucuria sarbatorii Pastelui este mai mare in sufletul omului. Ultima saptamana a Postului, saptamana patimilor, necesita o pregatire si mai intensa care presupune participarea la slujbe speciale. Apogeul sarbatorii Pastelui este slujba Invierii Domnului.

— Va multumim.

Reporter de Garda


Ziarul de Garda
Redactia nu poarta raspundere pentru continutul si corectitudinea anunturilor publicitare
Tel: 23-79-84, 079523593
ziaruldegarda@yahoo.com