O formula defectuoasa

Formula de reorganizare si privatizare a complexului de gaze, acceptata in 1998 de Guvern si Parlament, a fost apreciata de mai multi experti si factori de decizie drept incorecta si defectuoasa atat pentru R.Moldova, cat si pentru actionarii intreprinderilor vizate. Nicolae Gorcea, presedintele SA «Glodeni–Gaz», in numele a circa 20 de conducatori ai intreprinderilor de gazificare din republica, atentiona Guvernul si Parlamentul ca nu este rational a ceda 50 la suta din actiuni «Gazprom»–ului in contul datoriilor pentru gaze deoarece in republica sunt destui oameni de afaceri autohtoni gata sa investeasca sumele necesare in acest complex. Gorcea demonstra cu cifre concrete ca datoriile fata de furnizorii de gaze cresc nu pentru ca consumatorii din republica nu ar avea posibilitati sa achite pentru gazele consumate.

Reorganizarea din 1998–99 s–a rasfrant negativ si asupra intreprinderilor de gazificare, majoritatea dintre care aveau statut de societati pe actiuni. Conform legislatiei in vigoare, Contractului de Constituire si Statutului SA «Moldova–Gaz», cele 39 de societati pe actiuni care activau in 1998 in complexul de gaze din republica urmau sa intre in componenta societatii nou–formate ca intreprinderi afiliate.

Consiliul de Observatori al SA «Moldova–Gaz» insa a decis sa reorganizeze societatile pe actiuni in 21 de SRL–uri (!?). Astfel intreprinderile si–au pierdut statutul de societati pe actiuni. Si daca dupa primul val de privatizare circa 20 la suta din patrimoniul intreprinderilor de gazificare apartinea angajatilor acestora, dupa reorganizarea din 1998–99 cota lor in SA «Moldova–Gaz» a ajuns la doar 1, 23 procente. Administratiile si colectivele mai multor intreprinderi au incercat sa–si apere drepturile, demonstrand Guvernului, Parlamentului, instantelor de judecata ca autorii reorganizarii au incalcat Legea cu privire la societatile pe actiuni, Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, alte acte normative. Reactia a fost pur moldoveneasca: cei mai activi rebeli din teritoriu au fost concediati, aceeasi soarta avand–o peste un timp si M.Lesnic, presedintele SA «Moldova–Gaz». Doi ani mai tarziu consilierul presedintelui SA «Moldova–Gaz», B. Postoronca, preciza ca niciun SRL din cadrul SA «Moldova–Gaz» nu activeaza cu beneficiu, iar datoria republicii fata de SAR «Gazprom» continua sa creasca…

Fara patrimoniu si cu datorii

In tot acest rastimp, complexul de gaze a ramas, precum se constata in hotararea parlamentara din 2000, un domeniu al «delapidarilor si fraudelor masive, care au adus prejudicii enorme atat statului, cat si consumatorilor, au subminat securitatea energetica a tarii». In opinia mai multor factori de decizie din ramura, «Moldova–Gaz» avea posibilitati reale sa se rasplateasca constant pentru gazele procurate. In realitate datoriile creditoare fata de SA «Gazprom» au tot continuat sa creasca, atragand dupa sine si majorarea penalitatilor. In 1999, bunaoara, datoria fata de «Gazprom» a fost stinsa pentru malul drept la nivel de 31%, pentru malul stang — de 12,5 procente. Potrivit datelor enuntate de aceeasi comisie, SA «Moldova–Gaz» si–a stins datoriile fata de «Gazprom» pentru anii 1996–1997 construind case de locuit in Federatia Rusa si furnizand diferite marfuri. Ulterior insa s–a dovedit ca aceasta datorie nu numai ca nu a fost stinsa, ci s–a majorat de la 63 mil. USD pentru 1996 pana la 149 mil. USD pentru 1997 si 168 mil. USD pentru 1998. Cazul celor 28,2 mil. de lei achitate de SA «Ciment» Rezina pentru resursele energetice utilizate in 1996–1999 e bine cunoscut. De soarta celor 28,2 mil. lei «s–a ocupat» Departamentul Control Financiar si Revizie, Procuratura, MAI, CCCCO, dar «nu au fost in stare» sa determine cine–s patronii acestor firme–fantome, de ce milioanele au ajuns pe conturile lor si nu la furnizorul de gaze.

Si mai curioasa era schema decontarilor reciproce dintre structurile complexului de gaze din R. Moldova si furnizorii de gaze, practicata la noi mai multi ani. De exemplu, SAR «Gazprom» incredinta strangerea datoriilor de la SA «Moldova–Gaz» unor firme anumite, nerezidente in Moldova. Acestea, la randul lor, cedau creantele altor firme, inregistrate in republica, care incheiau acte de achitari re–ciproce cu SA «Moldova–Gaz» si diferite intreprinderi producatoare de bunuri materiale. Rezidentii care trebuiau sa efectueze achitarile reciproce cu SA «Moldova–Gaz» luau marfa de la intreprinderile producatoare, dar nu o transmiteau agentilor autorizati de SAR «Gazprom» sa stinga datoriile pentru gaze, ci o comercializau, deseori disparand dupa cateva tranzactii de milioane. Printre firmele rezidente implicate in aceste afaceri, multe erau fondate sau conduse chiar de colaboratori ai SA «Moldova–Gaz» sau de persoane afiliate acestora.

In ansamblu, potrivit Curtii de Conturi, doar in perioada data suma achitarilor reciproce dintre SA «Moldova–Gaz» si SAR «Gazprom» a constituit 4589,8 mln de lei, firmele implicate in acest barter (circa 2500 de agenti economici) si–au insusit nelegitim minimum 122 mil. lei destinati pentru «Gazprom» si care au ramas sa fie compensati din buzunarul consumatorilor. In aceasta cifra nu intra evaziunile fiscale, alte prejudicii aduse de firmele in cauza, patronate, de regula, de demnitari din complexul de gaze si din structurile de stat, pierderi care se cifreaza de asemenea la sute de milioane de lei.

La adunarea generala a actionarilor SA «Moldova–Gaz» din mai 2007, Ghenadii Abaschin, presedintele consiliului de administratie, a remarcat ca, in 2006, societatea a inregistrat pierderi de circa 200 mil. de lei si datoriile «Moldova–Gaz» fata de concernul rus «Gazprom» se cifrau la 840 mil. USD (fara penalitati — n.a.), cota regiunii transnistrene constituind 685 mil. USD.

Stapanul dicteaza

Prin 2000, Ministerul Economiei si Reformelor a prezentat Guvernului un program de aprovizionare cu gaze si de contorizare a magistralelor de distribuire, recunoscand ca lipsa unui mecanism bine ajustat de aprovizionare, evidenta si achitare a gazelor a creat conditii favorabile pentru abuzuri si delapidari. Guvernul a aprobat programul, stabilind ca toate gazoductele magistrale, la intrarea lor pe teritoriul republicii, sa fie dotate cu contoare, ca sa se stie cu certitudine ce cantitate de combustibil consuma regiunea din partea dreapta si cat — cea din partea stanga a Nistrului. Au trecut 7 ani, dar contoarele nu au fost instalate.

In 1999, guvernarea de la Chisinau a daruit, practic, concernului «Gazprom» jumatate din patrimoniul complexului de gaze. In primavara 2001, Tudor Soitu, sef de sectie la Curtea de Conturi, batea alarma ca, in urma unui control la SA «Moldova–Gaz», a descoperit ca «gazoductele magistrale au fost vandute Rusiei la un pret simbolic». Potrivit calculelor lui Soitu, «in procesul constituirii SA »Moldova–Gaz«, prin estimarea incorecta a gazoductelor magistrale, proprietatea R.Moldova a fost diminuata de 20 de ori, peste 50% din proprietatea statului in gazoductele magistrale fiind tainuita.

La momentul acestor dezvaluiri, republica era guvernata deja de PCRM, iar Presedintia, Parlamentul si Guvernul nu au reactionat. Promisiunile ca R. Moldova se va bucura de o aprovizionare stabila cu gaze naturale si la preturi preferentiale s–au dovedit a fi niste vorbe goale.

(Continuare in numarul urmator)

Tudor Iascenco, Cornelia Cozonac, Vasile Sarbu

Investigatia a fost realizata cu sprijinul Asociatiei Jurnalistilor din Danemarca FUJ/SCOOP.