Consecintele secetei sunt foarte grave, in special pentru tarile agrar–industriale, cum e si R. Moldova. Daca pana nu demult se considera ca taranul, pentru ca pamantul sa fie mai roditor, trebuie sa–l stropeasca nu doar cu apa, ci si cu sudoare, vara acestui an l–a facut pe bietul om de la tara sa se aleaga doar cu munca. E seceta…

«Am plantat de doua ori mai mult decat am cules», se plang intr–un glas agricultorii. Seceta ii face pe oameni sa piarda chiar si speranta in Dumnezeu, care nu le mai trimite ploaie.

Apa costa bani grei

Adriana, 12 ani, Dubasarii Vechi:

E foarte greu sa lupti cu seceta. Fantanile au secat si noi suntem nevoiti sa cumparam apa. De la inceput plateam cate 50 de lei pentru o irigatie. Acum preturile au crescut pana la 70 de lei. Cred ca a uitat Dumnezeu de noi si nu mai are grija sa ne trimita vreo ploita.

Eudochia, mama Adrianei:

Pentru a nu fi in pierdere, omul de la tara isi scoate la munca intreaga familie, chiar si pe cei mai mici, toti lucreaza. Cresterea legumelor a devenit o afacere de familie pentru noi. Dar, din cauza secetei, riscam sa falimentam. Omul de la oras nu este atat de afectat de seceta, pe cand pentru cei de la tara aceasta e o adevarata tragedie. E insuportabil sa privesti cum, zi de zi, se usuca totul. Saracie mare ne asteapta…

Galina, 49 de ani, Dubasari:

O asemenea seceta nu a mai fost in Moldova. Oamenilor le este frica ca nu va fi roada si ca nu vor avea cu ce–si hrani familiile. Am trei feciori si, cu ei impreuna, in fiecare zi, caram apa cu caldarile pentru a avea cu ce uda plantatiile. Cel de nu are ajutor este nevoit sa urmareasca lanurile pustiite de seceta. Chiar daca mai vine uneori cate o ploaie, aceasta mai mult distruge ceea ce a mai ramas.

Seceta i–a inrait pe oameni. Se fura pe zi ce trece tot mai mult si mai mult. Au fost cazuri cand omul planta in gradina cartofi sau ceapa pentru ca mai tarziu sa se trezeasca fara nimic. Seceta si nevoia ii face pe oameni sa pacatuiasca.

Victor, 23 ani, Ialoveni:

Parintii spun ca daca, de obicei, de pe un hectar de pamant se recoltau 3–4 tone de grau, anul acesta nu vom avea mai mult de o tona. Dar noi nu disperam, pentru ca doar cel de nu lucreaza nu are. Munca uneste oamenii, chiar si pe timp de seceta.

Alexandra, 77 de ani, satul Rusestii Mici, Ialoveni:

Imi amintesc la ce a dus seceta din 1946 si imi este frica sa nu se repete ceea ce a fost atunci si foametea din 1947. Tare multi oameni au murit, mai ales copii de tata — mamele nu aveau cu ce–i hrani, ca si ele nu mancau nimic. Copiii mureau la sanul mamelor. Ti se umplea inima de jale si de durere. Oamenii nu aveau putere nici macar sa paseasca. Uneori gaseai pe drum cadavre ale celor care nu au rezistat foametei. Nu stiu ce ne asteapta, dar ne rugam cu totii sa ploua. Doamne, fereste–ne de inca o foamete!

Mariana, 14 ani:

Pe mama nu am vazut–o de sapte ani. A vandut totul, casa in care locuiam… Pe mine si pe fratele ne–a dat la orfelinat si a plecat in Turcia. Mai tarziu a venit tata si ne–a luat de la casa de copii. Acum inchiriem un apartament in Chisinau. Tata aduce lamai din Azeirbaijan, iar eu le vand la piata. Foarte rar ne intoarcem cu lamaile acasa. Toti cumpara 4 lamai la 10 lei. Pot spune si in limba rusa, daca trebuie. La scoala nu ma duc, fiindca sufar de o boala. Uit totul imediat. Nicidecum nu–mi pot aminti tara in care vrem sa plecam in trei: eu, tata si fratele meu.

Svetlana PANTA

P.S.: Administratia Pietei Centrale din Chisinau este si ea alarmata. Daca pana acum piata era aglomerata de producatori agricoli, anul acesta mai mult de 300 de mese sunt pustii. E seceta…