Editia din acest an a Festivalului International «Noptile pianistice» este mai interesanta decat cea anterioara. Un argument in acest sens este si Sala cu Orga, devenita neincapatoare pentru impatimitii de muzica. Trei concerte s–au desfasurat consecutiv cu sala arhiplina. Evenimentul l–a adus la Chisinau pe Didier Talpan, un important dirijor francez, laureat al fundatiei Y.Menuhin, pe pianista Wanessa Wagner, cea care a provocat entuziasmul presei internationale pentru ca «ne permite sa descoperim o interpretare spectaculoasa a lui Debussy», pe pianistul Jean–Luc Andre, medaliat cu aur la Versailles, pe pianistul David Violi (Franta), pe Mariana Izman (Moldova). Alaturi de toti a fost si Horia Mihail, pianist, membru al Romanian Piano Trio, solist al Filarmonicii din Brasov, profesor asociat la Universitatea «Transilvania». Intr–o pauza, Horia a dovedit bunavointa acordandu–ne un interviu.

— Exista voci care spun ca editia curenta a Festivalului este mai reusita decat cea din 2006. V–ati aflat si in 2006 printre participanti. Ce aveti de zis?

— Nici nu as indrazni sa compar. Organizarea este impecabila. Ma simt excelent. Programul este unul interesant, a fost ghicit gustul publicului. Singurul moment care nu are nimic in comun cu organizatorii este faptul ca e foarte cald! 70 de muzicieni pe scena si 600 de spectatori in sala, se ridica la vreo 40 de grade cu plus. Atmosfera fierbinte!

— Programul anuntat pentru seara de marti are genericul «Din muzica rusa». Ce interpretezi?

— Am emotii pentru concertul de final! Voi interpreta Concertul pentru pian si orchestra nr. 1 in fa diez minor, op. 1, primul concert de tinerete al lui Serghei Rahmaninov si, o coincidenta norocoasa, si din tineretea mea! Imi place foarte mult acest concert. L–am cantat pentru prima data inca in scoala. Astept cu interes colaborarea cu Orchestra de Camera din Moldova. In seara de 29 iunie, cand s–a prezentat scoala romantica germana, am interpretat in premiera pentru cariera mea, si pentru Moldova, Concertul pentru pian si orchestra nr. 3 de Johann Hummel. A fost extraordinar, la pupitrul orchestrei a fost dirijorul francez Didier Talpan.

— Ai un CV impresionant! Nu te–au «magulit» marile metropole americane, orchestre cum ar fi Boston Pops, Topeka Symphony, Boston University Symphony si University of Illinois Symphony sa le dai prioritate?

— Sunt brasovean, din parinti bucuresteni. Am inceput sa studies pianul in Brasov si am debutat foarte devreme. La 10 ani am avut primul concert, am interpretat Haydn, concertul in Re major! S–au adunat multe premii, la concursuri internationale. Adolescenta a inceput cu o schimbare majora in viata mea, am urmat cursurile Scolii de matematica si fizica a Colegiului «Andrei Saguna». A fost o experienta foarte utila pentru formatia mea muzicala. Dupa 2 ani de Conservator am plecat pentru o perioada foarte lunga in SUA, la masterat, am obtinut o diploma la Boston University, am si predat acolo. Bineinteles, am avut multe concerte in America si in mai toate tarile europene, dar m–am intors cu multa bucurie in Romania, in toamna 2002. Am considerat ca este mai bine sa ma reintorc acasa. De atunci sunt solist al Filarmonicii din Brasov, am fost pentru cativa ani lector la Universitate, dar am abandonat din cauza numeroaselor deplasari.

— Romanian Piano Trio este grupul din care faceti parte si pe care l–ati creat, acum bucurandu–se de mare popularitate in Romania, cu cine v–ati asociat?

— In 2003, la un an dupa revenirea acasa, impreuna cu doi prieteni, mari muzicieni romani din noua generatie, vioristul Alexandru Tomescu si violoncelistul Razvan Suma, am scos primul nostru CD, Schumann si Mozart! In toamna anului 2006, Romanian Piano Trio a organizat primul turneu din Romania, cu finantare exclusiv privata. Am prezentat muzica lui Schumann atat in concerte simfonice, cat si in recitaluri camerale in liceele de muzica, dar si in scoli obisnuite. Ne–am gandit sa prezentam muzica un pic altfel, mai putin crispat, chiar si prin vestimentatie si prin faptul ca am vorbit publicului, incercand sa relaxam atmosfera din salile de concert din Romania, care la moment este prea tensionata.

— Si care a fost reactia tinerilor, au «antene» si rabdare pentru a asculta muzica lui Mozart, Ravel si Saint Saens in acest secol grabit?!

— In momentul in care se reuseste primul contact, tinerii se intorc in salile de concerte. Din pacate, modalitatea de prezentare a muzicii clasice, mai bine zis, lipsa acestei modalitati in mediile de informare publice, care nu pot face concurenta celor cateva sute de posturi comerciale. Am incercat sa folosim mediile comerciale si sa legam niste parteneriate cu statii TV si Radio private si am reusit sa ducem mesajul la destinatie.

— Cu cine dintre marile personalitati ale lumii muzicale v–a placut sa va intalniti?

— Sunt destul de multe, poate nu de notorietate internationala, dar pentru mine este important ce poate canta un individ, nu neaparat ce cariera face! Ar fi nedrept sa–i numesc pe unii si sa–i trec cu indiferenta pe altii. Au fost violonisti si vioristi celebri!

— Sa fie adevarat ca fiecare solist are o deschidere pentru un compozitor anume sau e mai degraba un fel de a spune?

— Compozitorul preferat este cel pe care–l cant in seara respectiva! In aceasta seara, in Sala cu Orga dina Chisinau, va fi Rahmaninov!

— Multumesc si mult succes!

Interviu de Antonina SARBU