La 4 aprilie, una dintre televiziunile care lauda guvernarea de la Chisinau a prezentat filmul unei zile a presedintelui Voronin. Seful statului a fost laudat, de parca ar fi fost in cea mai prospera tara, de parca succesele lui erau adevarate si demne de introdus in manualul bunelor practici de guvernare.
De cealalta parte a ecranelor se consumau serile obisnuite ale cetatenilor. Majoritatea dintre ei au fost de acord cu tot ce s–a spus in film. De ani de zile ei vad aceleasi imagini si deja cred ca Voronin este cel mai bun presedinte, ca tine tara in frau si din strans, ca viata e grea, dar presedintele face bine si ca daca maine ar fi alegeri — majoritatea ar vota pentru Voronin. Filmul i–a convins si mai mult de acelasi lucru — el e unicul presedinte posibil, in el se imbina, ca la nimeni altul, rusul cu moldoveanul, sovieticul cu europeanul, arhaicul cu modernul, crestinul si comunistul, politistul cu brutarul, taranul cu politicianul, mincinosul cu militantul pentru adevar.
Filmul de la 4 aprilie, in care Voronin a vorbit in limba rusa cu cainele sau Graf (Conte, in limba romana) a imbinat ceea ce nu a mai combinat nimeni. Presedintele a aparut tot de atatea ori si pe fundalul unui portret al lui Stefan cel Mare, si pe fundalul unor imagini cu Lenin, tot de atatea ori a aparut in preajma unor cruci de cate ori a aparut in imagini cu secera si ciocanul. Oamenii sunt bucurosi ca seful statului le–a acceptat simbolurile, crestinii — pentru ca Voronin se inchina la icoane, ateistii — pentru ca depune flori la Lenin, comunistii — pentru perpetuarea secerii si a ciocanului, democratii — pentru ca l–a imbratisat pe Stefan cel Mare, naivii — pentru ca le promite, politicienii — pentru ca nu are rost sa creada altfel, presedintii de raion — pentru ca se tem. Toti sunt prea de acord cu toate, chiar daca se va propune maine canonizarea lui Lenin sau anatemizarea lui Stefan.
Totusi, in rocadele sale intre felul dumnezaratec si ateist, intre european si prorus, lasa in urma o categorie care nu a beneficiat de nimic din cei 5 ani de guvernare: somerii, nou–nascutii, traficatii, lauzele, emigrantii, elevii, bolnavii, puscariasii, taranii, profesorii, moasele, vanzatorii stradali. Ei au ramas la fel de saraci si amagiti de mitul televizat.
Alina Radu