La 27 octombrie, dupa 15 luni de taraganari, au fost relansate tratativele privind reglementarea conflictului transnistrean. Spre dezamagirea mai multor analisti politici din tara si din strainatate, noul format de negocieri "5+2", implicand SUA si UE in calitate de observatori, nu a excelat prin rezultate.
Toate discutiile s–au rezumat la semnarea unui protocol care nu schimba nimic in situatia din stanga Nistrului. Satenii din Dorotcaia, si in continuare, nu vor fi lasati sa–si lucreze pamanturile, iar copiii transnistreni care doresc sa studieze in limba romana, vor trebui sa se multumeasca si de acum incolo cu ceea ce le ofera Smirnov.
Esecul acestei intalniri este o consecinta a incompetentei Guvernului de la Chisinau care nu a fost in stare sa elaboreze un plan coerent de actiuni, ce ar fi putut relansa un dialog mai productiv cu reprezentantii de la Tiraspol.
In timp ce Litkai insista asupra recunoasterii internationale a organelor legislative si executive smirnoviste, Sova cauta informatii cu privire la unitatile militare transnistrene. Sunt doua demersuri total rupte din context, care ne demonstreaza, pentru a cata oara, nivelul de competenta si "luciditate" al oficialilor desemnati de Voronin, in vederea reglementarii diferendului transnistrean. Aceasta incompatibilitate a cererilor adresate de Chisinau si Tiraspol a fost sesizata si de seful misiunii diplomatice a OSCE in R.Moldova, William Hill, care a declarat, la sfarsitul primei runde de negocieri, ca partile sunt prea indepartate una de cealalta si ca din aceasta cauza mai multe probleme raman nesolutionate.
Mai mult decat atat, potrivit spuselor lui V. Nesteruskin, delegatul special al Rusiei, pe masa de negocieri la aceste tratative, alaturi de alte documente, s–a aflat un nou proiect elaborat de oficialii de la Kremlin, un proiect compus dintr–o serie de elemente al Memorandumului Kozak si completat de anumite initiative prevazute de Planul Iuscenko (de fapt, un "Memorandum Kozak–2").
Astfel, Rusia neintimidata de prezenta SUA si UE si–a confirmat inca o data pozitia referitoare la modalitatea de solutionare a conflictului transnistrean, dorind sa transforme R. Moldova intr–un stat unional, ce ar crea conditii necesare si ar garanta prin Constitutie, ca reprezentantii mafiei smirnoviste sa aiba acces liber in Parlamentul si Guvernul de la Chisinau.
In aceste conditii rmn este la doi pasi de independenta si suveranitate. Nu este o gluma, ci o realitate. Singurul lucru pe care ar trebui sa–l mai obtina autoritatile tiraspolene ar fi sa li se recunoasca rezultatele alegerilor parlamentare si prezidentiale pe plan international. Acestia cu siguranta isi vor concentra toate eforturile ca viitoarele campanii electorale sa se desfasoare
in conformitate cu anumite standarde democratice. Populatia din stanga Nistrului nu reprezinta pentru ei un obstacol, dupa cincisprezece ani de dogmatizare si represiuni, acestia in mod sigur nu vor avea curajul sa mearga contra curentului impus de separatisti si vor vota la indicatia lui Smirnov.
Odata ce statele occidentale vor valida alegerile din Sovietul Suprem (organul legislativ suprem al rmn), acesta va servi drept pretext pentru rusi de a exercita presiuni politice si economice necrutatoare asupra R. Moldova, pentru ca "Memorandumul Kozak–2" sa fie acceptat de autoritatile de la Chisinau, ceea ce ar insemna pentru noi un adevarat dezastru politic si social.
Marea greseala, in opinia expertilor, s–a produs la 25 iulie 2005, cand comunistii si aliatii lor au votat un proiect de lege ce a recunoscut o autonomie largita, le–a dat posibilitatea sa aiba propria lor legislatie si constitutie, acceptand sovietul suprem ca organ legislativ, fara sa se asigure de faptul ca Smirnov si Maracuta vor merge pe calea democratizarii si liberalizarii societatii transnistrene, ca vor respecta drepturile si libertatile fundamentale ale omului.
Acum, insa, soarta reintegrarii R. Moldova este la discretia institutiilor internationale, mai ales ca, pana la o eventuala schimbare a puterii de la Chisinau, in cadrul unor alegeri generale democratice, mai e mult de asteptat.
Dumitru CHITOROAGA,
pentru Ziarul de Garda