Una dintre alarmele directorilor publicatiilor independente de limba romana, precum si a editorilor de carte de la noi, constituie lipsa unui segment important de cititori. Aparitia ziarelor de limba romana este mereu sub semnul intrebarii nu doar din cauza subfinantarii si a presiunilor din partea puterii, a partidelor politice, clanurilor economice etc., dar si a tirajelor care nu ajung la cititori. Profesionistii media observa piedici evidente in difuzarea tirajelor de catre monopolistii de stat, difuzori de presa, cat si dezinteresul pentru lectura.
Daca discutiile publice din ultimii ani vizeaza preponderent conditiile nefaste de functionare a mijloacelor de informare in masa, care sunt pazite "sa nu sara gardul", dezbaterile organizate de Ziarul de Garda urmaresc sa raspunda la intrebarea: de ce oamenii nu pot citi ziare? Din ce cauza, majoritatea moldovenilor refuza aceasta deprindere, atat de simpla pentru opinia publica din tarile dezvoltate, a celor din tarile fostului bloc socialist, chiar si a fostelor republici sovietice. Destule concluzii puncteaza ca suntem un stat semianalfabet.
Din vina cui? A scriitorilor, a jurnalistilor, a oamenilor de cultura? Nu ignoram consecintele pseudogandirii la basarabeni, ramasi inca robii rescrierii istoriei, cenzurarii, dezinformarii, falsificarii realitatilor. Astfel, conform analistului Bogdan Ficeac, a fost posibila obtinerea unui control asupra individului, i–a fost remodelat comportamentul, restructurata gandirea si redifinita structura emotionala. Principalul suport a fost mass–media. Astfel, a fost anihilat sentimentul de cetatean, de responsabilitate civica in luarea deciziilor. De sute de ani, in Basarabia, din frageda copilarie, parintii "schiloditi" de ideologii si timorati de elementele slave, educa generatii de robi, care nu doresc sa se cultive.
Drumul in "zig–zag" de pasi inainte si inapoi de tranzitie moldoveneasca n–a inlocuit conditia de supravietuire a unei prese neafiliate partidului de guvernamant, prin una de dezvoltare, neapeland la personaje dubioase care sa le sponsorizeze. Este si vina noastra, dragi colegi, ziaristi, care nu dorim sa iesim din aceste "exercitii" comode, deseori lipsite de onestitate. Nu dorim sa facem o presa in serviciul publicului. Daca ar exista o rezistenta a noastra, in fata acestui fenomen, am castiga, poate, mai multa credibilitate din partea cititorilor pe care nu incercam sa–i invatam sa ne caute, nu prin manipulare, lipsa de solidaritate sau incurajare a neprofesionalismului la locul de munca. Mai "interesante" par marile polemici intre generatiile de scriitori si publicisti, care au devenit ridicoli in conditiile in care, multi dintre ei, raman niste necunoscuti pentru simplii cetateni. In loc sa semnaleze situatia dramatica din societate si sa incerce sa o schimbe, spatii importante de ziare sunt impanzite de scandaluri trecatoare, prin care se uita adevarata menire a autorilor acestora intr–un stat cum este R. Moldova. Or, dorim sa ajungem o provincie, asemeni regiunii Cernauti sau a Maramuresului Istoric, in care numele de romani ar putea sa devina vestigii istorice?
De ce moldovenii n–au obiceiul de a citi zilnic presa, se intreaba, la randu–i, redactorul–sef adjunct al saptamanalului "Timpul", Gheorghe Budeanu . "Cred ca nu numai ziaristii, dar toata societatea ar trebui sa–si puna aceasta intrebare, observa cunoscutul jurnalist. Pentru ca, mai ales la noi, lumea nu poate fi informata suficient doar prin intermediul posturilor de radio sau de televiziune. Acest fapt il demonstreaza realitatea din cele mai dezvoltate tari ale lumii. Acolo, chiar daca televiziunea si radioul au invadat piata informationala, o buna parte a populatiei isi incepe ziua de munca rasfoind presa proaspata, ca sa fie la curent cu cele ce se intampla in jur, dar si in lume. Sigur, revenind la chioscul "Presa" din Chisinau, iti amintesti cele spuse de Dimitrie Cantemir — ca "moldovenii sunt cam lenesi la cetit". O fi si aceasta o explicatie, dar, in cazul dat, este vorba despre alt fel de "cetit", este vorba de nevoia de a te informa intr–o lume moderna. La noi, nu mai vezi pe strazi, la terase sau in troleibuze oameni carora le alearga ochii prin ziare. Mergeti la Iasi sau la Bucuresti si o sa vedeti ca intr–o societate sanatoasa si interesul omului fata de informatie este sanatos."
Atitudinea moldovenilor contemporani fata de informatia din presa scrisa are mai multe explicatii, considera Gheorghe Budeanu. Una e ca, in timpul sovietic, atunci cand toata presa era controlata de autoritati, toti si–au pierdut credibilitatea in "cele scrise la ziar". Si azi multi mai cred ca presa este manipulata de stat sau de anumite partide politice. O alta explicatie ar fi ca nimeni, inclusiv ziaristii, profesorii nu s–au straduit sa educe oamenilor necesitatea informarii zilnice din presa. Mai exista tarani care aboneaza gazete pentru a avea ce asterne pe masa, nu pentru a le citi. Si saracia are impactul ei. Azi, multi se gandesc la o bucata de paine, nu la ce scrie un ziar, este de parere gazetarul. Am intalnit moldoveni intre doua varste care nu mai citesc pentru ca nu mai vor sa faca eforturi pentru a citi ziare cu grafie latina. Iar de acestia sunt multi. Asta–i realitatea, la care ar mai fi de adaugat si calitatea presei noastre. Noi, ziaristii care facem aici presa romaneasca, suntem copiii aceleiasi societati. De aceea, schimbarea trebuie s–o incepem cu noi si sa depunem alte mari eforturi pentru a trezi societatea din starea ei de indiferenta, a mai declarat Gheorghe Budeanu.
Pe de alta parte, in conditiile unui bombardament mediatic masiv, cartea este pe un plan secund. In bibliotecile din R. Moldova fondurile de carte cu grafia latina reprezinta doar 10%.
Editorii au remarcat ca productia noastra de carte se realizeaza in special pe piata romaneasca. Or, editurile ar trebui sa formeze bunul gust al cetatenilor?
Desi, la scara internationala, Moldova nu este un stat avansat in ceea ce priveste productia de carte, iar Guvernul trateaza cu indiferenta editura ca institutie de cultura, avem totusi editori competitivi in context european. Editorii se plang de lipsa unui mecanism statal de difuzare a cartii, din care cauza sufera, in primul rand, localitatile rurale. Acolo librariile au disparut cu desavarsire. Productia de carte este distribuita cu precadere in orasele mari.
Scriitoarea Marcela Mardare, directorul editurii "Pontos", explica dezinteresul moldoveanului pentru lectura prin inversarea valorilor: "Este saracie si omul nu are nevoie de carte, ci de paine, iar cosul de consum creste continuu. In societate domina ideea banului: ai bani, esti destept, pentru ca la noi poti cumpara totul, chiar si dreptul de autor. Dezavantajarea intelectualilor in societatea de la noi au creat aversiunea pentru carte si educatie. Familiile din Moldova nu sunt cointeresate sa ofere copiilor studii temeinice, pentru ca, oricum, nu le va folosi la nimic. Scoala educa pseudopersonalitati, incurajeaza mita. Din institutiile preuniversitare se incurajeaza cei mai slab pregatiti, care ulterior vor ocupa functii de raspundere. In plus, cei mai buni specialisti pleaca in strainatate, deoarece la noi nu are nimeni nevoie de ei." Daca nu se vor lua masuri concrete la nivel de Guvern, in Moldova se va produce o catastrofa intelectuala, sustine editoarea.
Angelina OLARU
Lipsa de adictie la carte, sau, intr–un sens mai larg, rezistenta la cultura a basarabenilor are aceleasi cauze pentru care ei sunt mult prea pasivi din punct de vedere social, dezbinati si superficiali in judecatile lor, au o identitate difuza si o constiinta civica atat de slaba (a se vedea si noul numar, 9–10, al revistei Contrafort, unde dezbatem aceste probleme). Cultura iti largeste orizontul, iti dezvaluie propriile limite, te invata sa gandesti, sa pretuiesti examenul comparatiei, sa privesti dincolo de stramtele tale determinari native, dincolo de clisee, cutume mostenite si traditii de familie. Doar cultura te face cu adevarat liber. Este trist si deprimant sa constati ca lumea noastra nu citeste, desi azi, in Chisinau cel putin, librariile sunt destul de bine aprovizionate cu carte romaneasca — si aceasta in contrast cu perioada de dinainte de 1989, cand aveam o uriasa foame de lectura, insa rafturile publice erau pustii.
De ce s–a ajuns aici? Raspunsul trebuie cautat in istoria mai veche si in evolutia R. Moldova din ultimii 15 ani. Basarabia are lacune serioase in ce priveste modernizarea. Ne–am convins ca singurul interval de maxima propasire culturala, in epoca moderna, pentru noi a fost perioada interbelica, atunci cand organismul national a putut sa respire si sa se desfasoare in voie, dupa un secol de impilare tarista. In mod evident, "statalitatea" moldoveana postsovietica este o forma a aceleiasi aserviri fata de spatiul rasaritean, ruso–asiatic, si nicidecum o expresie a libertatii implinite. Exista studii serioase, facute de profesionisti sobri, oameni ai "cifrelor", nu ai "sentimentelor", care certifica aceasta afirmatie a mea. Cand nu ai sufiecient ragaz istoric pentru a–ti cladi o civilizatie — inclusiv o atitudine adecvata fata de cultura — vei ramane o comunitate mereu in deruta, decerebrata, meschin–utilitarista si incapabila de performanta, indiferent de domeniu.
Pe acest fundal, al "carentelor istorice", a aparut un puternic factor perturbator: teribila intruziune a audiovizualului, a celui de limba rusa, indeosebi, care, asemeni unui tsunami devastator, acapareaza intreg timpul disponibil cultivarii prin mijloacele culturii "clasice". Solutia e limpede: daca moldovenii, in majoritatea lor, privesc televiziunea, cultura trebuie "mutata" la televizor, macar in formele ei ingurgitabile, dozate, care sa nu provoace constipatii receptive. Prin dezbateri, prezentari de carte, prelegeri educationale in stil "Teleenciclopedia" sau Discovery. Cum se pot "sparge" la TVM asemenea "brese" pentru spirit este o alta problema, careia merita sa–i consacrati o discutie separata.
Apoi, cred ca Uniunea Scriitorilor ar trebui sa iasa din nesfarsitele sale lamentatii autoconsolatoare si sa contribuie la restabilirea legaturilor cu publicul cititor: sa organizeze deplasari in teritoriu, conferinte si lecturi publice (de altfel, foarte in voga in Occident!), iar pentru incurajarea tinerilor talente — cenacluri si ateliere de "creative writing". S–ar cuveni si presa de tiraj sa faca mai multe, acordand spatiu culturii in paginile sale, recte cronicilor de carte si spectacol de teatru, prezentarilor de reviste literare, interviurilor cu oamenii de creatie s.a.m.d.
Pentru mass–media de limba romana, cred ca solutia este in primul rand profesionalizarea acesteia, istruirea si intarirea eticii jurnalistilor, eliminarea partizanatului politic ce submineaza din start credibilitatea unor publicatii animate de cele mai "nobile" intentii. Si, fireste, e nevoie de o solidarizare a ziaristilor, pentru ca analizele si investigatiile lor sa nu fie ignorate sau deturnate de politicieni. Numai o presa capabila sa produca schimbari in realitatile social–politice interne va fi cautata si pretuita de cititori. Media de limba romana trebuie sa inceteze a mai face "apostolat" donquijotesc in mijlocul unor mase afone la mesajele tale, ci sa coboare cu picioarele pe pamant, sa serveasca nevoia publicului de informare si intelegere a ceea ce se intampla. Abia atunci presa romana din Basarabia va deveni o putere si o... afacere din care sa se poata trai onorabil, cum e cazul in Romania si in alte tari central–europene, mai avansate ca Moldova.
Vitalie Ciobanu