Ne despart doar cateva sute de km, dar aceasta distanta, nu prea mare, face atat de bine conturata realitatea diferita de aici si cea de peste Prut!
Am ajuns la frontiera. Verificarea actelor a durat ceva timp. Vamesii romani, foarte precauti, pentru a–si proteja tara de gripa aviara, au controlat cu mult sarg bagajele studentilor si liceenilor veniti din R. Moldova. Odata ce am intrat in Romania, am vazut zeci de tineri care, prin autogari si statii, isi asteptau gentile cu merinde si banii trimisi de acasa de parinti. Auzeam vorba romaneasca, avand accent moldovenesc, dus peste Prut din Basarabia.
Ce m–a impresionat in primul rand? Marcajele rutiere care, spre deosebire de cele de pe drumurile din R. Moldova, nu se sterg imediat, ramanand clare si distincte pentru mult timp. Sunt preferate marcaje de culoare galbena care, la Chisinau, pot fi intalnite doar in cazul pistelor destinate ciclistilor. Oricat te–ai stradui, nu vei descoperi automobile blindate, pentru ca in Romania legea este lege chiar si pentru cei cu "pile".
Am ajuns in Botosani, un oras de aproximativ 120 mii de locuitori, dar care are mai multi jurnalisti decat intreg Chisinaul. Fapt curios este ca aici, autoritatile obisnuiesc sa comunice deschis cu reprezentantii mass–media, oferindu–le, la cerere, chiar si documente. Spuneam mai sus ca e o realitate diferita, pentru ca in Basarabia autoritatile sunt predispuse sa vorbeasca cu jurnalistii doar cand isi fac campanii publicitare inainte de alegeri.
De fapt, la Botosani, apare aproximativ acelasi numar de ziare ca si la Chisinau. In acest oras sunt editate trei cotidiene. Aici, chiar de dimineata, in strada sau in vreo cafenea multi dintre botoseneni isi citesc ziarul preferat. In aceste zile, presa de aici a publicat si cateva articole despre R. Moldova. Sunt niste materiale care il au in vizor pe V. Voronin, care "critica activitatea guvernului de la Chisinau" si "face dezvaluiri despre planul Kozak". Intamplator, am fost si eu martora la discutia unor cetateni care ne privesc ca pe niste reprezentanti ai unei lumi rosii. Cu adevarat, acea prapastie de care se vorbeste de atata amar de timp s–a aprofundat si mai mult...
Daca la Chisinau se obisnuieste sa fie demolate monumentele de arhitectura, Botosaniul se deosebeste prin edificii de pe timpul lui Mihai Eminescu, pastrate deosebit de bine. Pe unele dintre acestea, placi comemorative redau fragmente din viata marelui scriitor.
La 1 noiembrie, la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botosani, a fost jucata, in premiera, piesa "Paradisul Terestru", interzisa minorilor.
Marti, 1 noiembbrie, Alteta Sa Principele Radu de Hohenzollern–Verigen si Principesa Margareta au venit intr–o vizita la Botosani. Aici a fost lansata cartea Principelui "Europa din noi". "Sa nu ne temem de deschiderea frontierelor", ii indeamna principele pe romani. Tot ce apare in aceasta carte sunt conferinte din tara si din strainatate. Elevii Liceului "A.T. Laurion" le–au prezentat oaspetilor o piesa care a fost apreciata de catre ei de o expresivitate deosebita.
La aproximativ zece km de Botosani se afla Ipotesti, meleagurile mioritice ale lui Mihai Eminescu. Memorialul Ipotesti cuprinde un muzeu etnografic care reda pe trepte biografia poetului. Camera rustica arata originea taraneasca a tatalui sau, iar cea boiereasca mediul nobil din care se tragea mama sa. Este prezentat, de asemenea momentul Cernauti, momentul "Junimea", teatru la care Eminescu a fost suflor. Coltul Veronicai Micle a adunat cateva piese rare: o poseta, margele de chihlimbar, un evantai. In muzeu este reprezentata o punte de stejar care inalta trainicia neamului. Este o punte de trecere intre doua lumi: cea materiala si cea a creatiei. In curte sunt si doua biserici. Prima este cea a familiei Eminovici in care este expusa cristelnita in care a fost botezat Mihai Eminescu. Ochii Sfintei Maria, reprezentata intr–o icoana, te urmaresc in orice colt. Un alt lacas sfant este cel ridicat pe timpul lui Nicolae Iorga. Acesta este deosebit prin pictura speciala. Aureolele sfintilor sunt negre in semn de doliu vesnic pentru poet. La construirea bisericii au participat Nicolae Iorga, romancierul Cezar Petrescu si medicul Gheorghe Marinescu. Au participat si taranii care au adus cu carutele piatra de la Burdujeni. In 1929 a fost pusa piatra de temelie, iar in 1939 biserica a fost inaugurata.
Casa familiei Eminovici a fost reconstruita pe temelia celei adevarate, care s–a surpat. Forma casei a ramas aceeasi: trei camere si un hol in mijloc. Biblioteca acestei familii a fost clasata a doua dupa marime si importanta, dar pana astazi nu s–au pastrat decat cateva carti din acea impresionanta colectie. Cea mai buna reconstruire este camera in care majoritatea obiectelor au fost inscrise in foaia de zestre a Ralucai, mama poetului. Coltul in care s–a infiripat povestea "Fat — Frumos din lacrima" este si locul in care Raluca Eminovici aprindea o candela cu miros de levantica, sulfina si busuioc. Podeaua care scartaie, cele cateva ceasuri care te intorc in timp, in linistea de la inceput de veac, salcamul si teiul din timpul copilariei, mormintele parintilor face mereu prezent spiritul poetului.
"Lacul codrilor albastri" se afla la doar doi km de Ipotesti. A ramas la fel de "incarcat de nuferi galbeni"...
Pe Ghenadie Prisacaru l–am intilnit la un eveniment. El este un basarabean din Drochia, angajat ca operator la Somax TV. El mi–a marturisit ca se afla la Botosani de cinci ani. Pana atunci a fost profesor de muzica in Drochia, dar salariul mizer pe care il avea, 20 dolari, l–a facut sa paraseasca R. Moldova. In Botosani mai sunt si alti basarabeni. O parte din ei sunt actori la teatrul "Mihai Eminescu", altii canta intr–un cor, iar cea mai mare parte vand in piata.
Titlul unui material din ziarul "Evenimentul de Botosani" "Trebuie sa gasim o modalitate de a nu face un calvar intrarea romanilor de peste Prut in Romania" m–a facut sa fiu de acord si de aceasta data cu vorba lui Grigore Vieru: "Basarabia este un copil infasat in sarma ghimpata"!
De la Botosani,
Anastasia NANI