Vadim Pirogan, presedintele Asociatiei Victimelor Regimului Comunist si a Veteranilor Armatei Romane:

Cu cativa ani in urma au fost declarati egali in drepturi veteranii tuturor razboaielor, dar veteranii Armatei Romane au ramas departe de a fi reabilitati si egalati cu cei din Armata Sovietica. Basarabenii nativi, care au fost inrolati aici in armata si care si–au pierdut familiile, si casele, au devenit peste noapte fascisti, in timp ce cei care au venit din toate colturile Rusiei "sa elibereze Basarabia de Romania" au devenit mult slavitii veterani pentru care s–au construit case, monumente, legi, programe sociale. Cu cat mai mult au fost indreptatiti ei sa vina de oriunde si sa se stabileasca pentru un trai multumitor in Moldova ca veterani ai Armatei Sovietice, cu atat mai injositi am fost noi. Si pana azi mai suntem numiti fascisti. Chiar recent, cand Voronin a decis sa dea celor cateva sute de veterani ai Armatei Romane aceasta indemnizatie, canalul rus ORT si–a permis sa ne improaste cu tot noroiul.

Nu ne–am simtit niciodata reabilitati, pentru ca dupa caderea URSS nici un presedinte pe care l–a avut Moldova, fie el comunist sau democrat, nu a dorit sa spuna clar ca suntem oameni care au fost mobilizati la lupta pentru apararea acestui pamant. Chiar daca Voronin a decis sa ofere acum o indemnizatie, dar de ce ne–a anulat cu cativa ani in urma inlesnirile pentru serviciile comunale? Am scris sute de scrisori din partea Asociatiei la toti presedintii, ministrii, speakerii etc. Nu s–a intamplat nimic, am ramas doar mult mai putini, nu si mai indreptatiti.

Boris Talambuta, Departamentul administrativ–militar al Republicii Moldova:

Veteranii de razboi sunt inregistrati in doua categorii: participanti la Marele Razboi pentru apararea Patriei si veteranii Armatei Romane. Din prima categorie fac parte circa 14.500 de oameni care sunt divizati in trei subcategorii: participanti nemijlociti la lupte — 11.400, persoane asimilate care au luptat in spatele frontului — circa 2500 de oameni si persoane care si–au satisfacut serviciul militar in acea perioada — vreo 900 de oameni. Acesti circa 14.500 de participanti la razboi vor primi o indemnizatie unica financiara in preajma zilei de 9 mai, precum si medalia unica pe CSI "60 let Pobedi Velikoi Otecestvenoi Voini", insotita de o legitimatie speciala.

Din categoria veteranilor Armatei Romane avem inregistrate 1300 de persoane care sunt nemijlocit soldati, nu si persoane asimilate. Ei vor primi indemnizatia baneasca unica, dar nu vor primi nici medalia si nici legitimatia dedicata celor 60 de ani.

Sergiu Moraru, seful Departamentului politici in domeniul asistentei sociale din cadrul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale:

Hotararea Guvernului cu privire la Indemnizatiile acordate veteranilor cu ocazia celor 60 de ani de la finalizarea celui de–al doilea razboi mondial inca nu a fost publicata in "Monitorul Oficial", de aceea nu pot sa o comentez. Proiectul acestei hotarari a fost creat in cadrul Departamentului nostru, dar ar putea suporta schimbari pana la etapa publicarii, iata de ce o putem comenta doar dupa publicare, ca sa nu iasa vreo neintelegere, sa vina veteranii si sa ceara de la noi. De fapt, veteranii Armatei Romane sunt echivalati in drepturi cu cei ai Armatei Sovietice. Si ei beneficiaza de multe inlesniri si alocatii, cum ar fi compensatii la servicii comunale, foi de tratament sau compensatii pentru foile de tratament, o data pe an pot calatori gratuit in CSI, nu stiu daca si veteranii Armatei Romane pot beneficia de aceasta calatorie. Veteranii mai primesc un adaos financiar pentru ordine si medalii primite in razboi si dupa, dar nu cred ca si cei ai Armatei Romane au parte de aceste remunerari. Vedeti hotararile oficiale, sunt multe acolo...

Nicolai Abajeru, veteran al Armatei Romane, 82 de ani:

Nu stiu ce sa va spun, caci in toti acesti ani cat am trait in Uniunea Sovietica am invatat sa tac. Am fost desconsiderati toata viata, asa am si trait in tacere, sa deschizi gura si sa iti spui parerea insemna sa aduni un nou rau la tot raul care ti se intampla. Orice ofiter al Armatei Romane era socotit dusmanul de moarte al URSS, cum era considerata si Romania, si a trebuit sa ma obisnuiesc cu asta ca tiganul cu scanteia.

In 1944 m–au luat de la Craiova si m–au dus la Gezkazgan, unde am facut ani grei de ocna, in minele de arama. Apoi, am trait in tacere, departe de familia mea, de tata si de toate rudele care au ramas la Bucuresti. Dupa '44, cand am fost dus la ocna, pentru prima data am avut permisiunea sa merg in Romania si sa imi revad familia abia in 1968, si atunci pe cateva zile. Daca ar fi sa se intoarca viata inapoi si daca as fi putut sa raman atunci in Romania... Dar nu ma intrebati ce viata am trait, va rog, sa nu imi ravasiti amintirile, caci apoi ma chinui cu ele si nu mai pot dormi noptile. Lasati–ma sa tac, nu a mai ramas mult, ne paste "Doina" pe toti.

Simion Hachi, veteran al Armatei Romane:

Am fost copil de trupa intr–un regiment al Armatei Romane. M–am nascut la Pitusca, Calarasi, absolvisem 7 clase si imi placea atat de tare muzica, incat voia sortii m–a dus intr–o orchestra militara de pe la 13 ani. Asa, in aceasta orchestra militara m–a gasit razboiul, am ajuns pe linia frontului, insotind regimentul la luptele care s–au dat la Vadul lui Voda cu Armata a 14–a, da, asa se numea si atunci aceasta Armata. Apoi, cand am implinit 18 ani, m–am inscris voluntar in Armata Romana. Am ajuns in Germania, apoi in Austria, cand s–a incheiat armistitiul de incetare a razboiului. Dar KGB ne–a gasit si acolo, am fost luati prizonieri si dusi, si tot dusi, in Siberia, unde am stat sa imblanzesc gerurile de 40 de grade vreo 7 ani. Pasiunea mea pentru muzica m–a salvat, fiind lasat acasa. La Chisinau am revenit cu dosarul in mana. Am tot incercat sa ma angajez la Filarmonica, dar oricine imi vedea dosarul de "fascist" ma refuza. Cu greu am fost acceptat intr–o scoala la Soroca, dar aveam parte si acolo de controale permanente, caci "vorbeam prea romaneste". Asa, cu frica ca voi fi izgonit, surghiunit si lasat fara lucru, si fara drepturi am trait toata viata.

Dupa ce ne–au reabilitat in 1993, tot "dusmani" am ramas. In acest an inca nu mi–au zis de indemnizatie, m–au sunat sa ma intrebe daca voi merge la o masa de binefacere cu veteranii Armatei Sovietice. Nu stiu daca ma voi duce la aceasta masa, caci am fost o data si in timp ce toti se laudau cu vitejia lor sovietica, am dat si eu sa spun, ca si noi am fost viteji, dar "m–au rugat" sa tac. Nu ne trebuie mese, unde sa stam muti din nou, caci prea mult am tacut si prea putin timp a ramas...

Alexandru Ignatenoc, veteran al Armatei Romane:

Nu mai suntem nici egalati in drepturi, nici protejati de stat. A avut natura mama grija de noi cativa care am mai ramas in viata, caci toti veteranii Armatei Romane au fost dusi la munca silnica si rar cine a supravietuit. Am fost nedreptatiti din august 1943 cand ni s–a spus ca suntem liberi sa plecam acasa in Basarabia si ca nu vom fi persecutati pentru actiunile de lupta, deoarece Armata Romana se aliase cu cea sovietica. Dar sovieticii de multe ori au spus una si au facut alta. Cum am ajuns la Chisinau, in ianuarie 1945 am fost dus, alaturi de alti camarazi, sub arme la minele de carbune din Donbas. A fost enorm de greu, dupa razboi sa fii inchis in acele mine. Am decis sa evadez si peste trei saptamani de furisare pe liniile ferate am ajuns acasa. Sigur ca m–au depistat mai tarziu, dar s–a indurat cineva de mine de m–a lasat sa lucrez la bastina. Terminasem intre timp Institutul Pedagogic de la Balti si am fost lasat sa lucrez la scoala, dar nu in Chisinau, unde imi era familia, ci intr–un sat. Asa am lucrat toata viata, ba si acum, la 84 de ani lucrez, caci din pensie e imposibil sa existi.

Nu ma simt reabilitat. Unica schimbare este ca pot vorbi despre Armata Romana acum, fara sa risc sa fiu dus la Donbas din nou, dar sa zic ca imperiul sovietic si–a recunoscut greseala pentru care a nenorocit mii de vieti tinere si fara de vina, ca sa afle si generatiile trecute si cele viitoare care este adevarul adevarat — asta nu s–a intamplat. Vad ca se pregatesc de manifestari jubiliare, dar veteranii Armatei Romane sunt tot la coada listei, caci asta este partea de dreptate care ni se poate face in Republica Moldova.