Alexei Busuioc

Acum cateva saptamani primarul Alexei Busuioc a venit la noi la redactie si ne–a recomandat: "Daca vreti sa cunoasteti realitatea nefardata despre conditiile de viata ale Republicii noastre, mergeti mai des prin sate…", ne–a spus, coplesindu–ne cu un "off"… Saptamana trecuta am vizitat satul Haragas si am inteles de ce a oftat primarul. Chiar daca satul, pe care il administreaza, a fost scos la liman, cu sprijinul amical al unui grup de francezi, dansul declara ca nu–si poate zidi fericirea pe fundalul unor sate aflate la "hotar" cu al lui, deteriorate pana la ultimul stadiu.

— D–le primar, cum credeti, suita de guvernanti de la noi a vizitat vreodata sate ca Haragasul "impadurit" sau Samalia, ambele de la sud, invecinate cu satul dumneavoastra? Apropo, despre Samalia, se zice ca i s–au prabusit toate gardurile, numai reziduuri, iar cucuta a astupat chiar si casele din centrul satului…

— Intr–adevar Samalia este un sat degradat. Campiile satului, dar si gradinile oamenilor sunt parlogite, iar cucuta sporeste, fiindca nu are cine s–o taie, pentru ca in sat au ramas doar batranii si copiii, toate familiile tinere plecand peste hotare, manate de saracia incendiara. Pentru a fi primar intr–un sat ca acesta, trebuie sa ai o vointa de fier. Personal, il respect foarte mult pe primarul de acolo, de fapt, pe primarita, care e o persoana foarte curajoasa o data ce a fost de acord sa–si asume administrarea unui sat in care nu are cine sa–ti dea o mana de ajutor. Primarul este o doamna care creeaza impresia unui mod de viata ascetic, la fel ca si al consatenilor ei mai in varsta. Iarna trecuta la Samalia doi sau trei oameni au murit, inghetand de frig. Am foarte mari dubii ca ministrul Andrei Stratan sau oricare alt ministru, sau presedintele republicii au fost vreodata prin aceste sate. De fapt, chiar daca le–ar fi vizitat, nu cred ca s–au sensibilizat de realitatea din aceste localitati, deoarece ei se deplaseaza intotdeauna in masini luxoase, cu geamuri tonate, sunt inconjurati de gardieni, iar atunci cand coboara, sunt foarte atenti sa nu–si prafuiasca pantofii. Mai mult decat atat, si unii lideri locali, mai ales, dintre cei care reprezinta partidul de guvernamant, obisnuiesc doar sa–si faca fata atunci cand ii au in calitate de oaspeti pe colegii lor de partid, aflati la carma statului. Cand primesc vizitatori de rang inalt, primarii voaleaza cele mai stringente defecte ale satului, demonstrand doar partea buna a lucrurilor. Primii vin ca la parada, iar ultimii se distreaza ca la hramul satului…

— Nu cumva guvernantii se dovedesc a fi interesati doar de satele ai caror primari sunt de pe listele partidelor lor?

— De multe ori vizitele oficialilor statului intr–un sat sau altul sunt planificate si organizate de consiliile raionale care, atunci cand pe lista invitatilor figureaza numele presedintelui tarii sau a prim–ministrului, au grija ca primarul care ii gazduieste sa fie si el comunist. Am foarte mari indoieli ca presedintele tarii va fi insotit de cei de la raion intr–un sat unde primarul este BMD–ist, sau frontist. Or, acest lucru se poate produce cu intentia de a defaima un primar aflat in opozitie ferma cu puterea.

— Se pare ca primarii ar trebui sa fie apolitici si independenti, adica sa nu–si permita manifestari publice ale apartenentei lor politice…

— Primarii, la fel ca si judecatorii, ar trebui sa fie independenti de evolutia politica de la noi, deoarece un primar, printre functiile care ii revin, o are si pe cea de "judecator" al satului. In campania electorala care a trecut, au existat multiple divergente intre primarii comunisti si grupurile de alta orientare politica care veneau sa faca agitatie electorala in sate. Codul electoral nu–i avantajeaza in nici un fel pe primari in campania alegerilor parlamentare. De exemplu, primarul dintr–un sat din raionul Telenesti a refuzat, in electorala trecuta, sa autentifice printr–o stampila lista de semnaturi acumulate pentru mine, in calitate de candidat independent, desi legea obliga primarii sa consemneze. Primarita din acest sat (raionul Telenesti) este o patimasa comunista, prietena cu doamna deputat Ostapciuc si, fiindca eu nu sunt comunist, a interzis accesul vreunui candidat "strain" in cursa electorala pe teritoriul satului in cauza. Ceva mai tarziu am citit in presa ca tot in acel sat a fost interzisa orice agitatie in favoarea BMD–ului, dansa impunandu–si doar propria pozitie. Consider ca aceasta este o atitudine aberanta fata de cetateni si fata de alegerile parlamentare in ansamblu. In calitatea mea de candidat independent, n–am facut agitatie electorala in sat. In acea perioada am convocat satenii la o singura adunare. Atunci mi–am expus programul electoral si i–am indemnat sa–si decida cu toata responsabilitatea votul. Noi, primarii, suntem obligati sa instruim publicul inainte de alegeri. Aceasta activitate este stipulata si de Legea cu privire la administrarea publica locala si de Codul electoral. In conformitate cu acestea, functia de primar prevede executarea legilor statului, a Constitutiei, a hotararilor guvernului si a decretelor presedintelui.

— Cat de liberi sunt cetatenii nostri in dreptul lor de a alege?

— Ritmul impulsiv, in care se desfasoara la noi o campanie electorala, nauceste ireparabil lumea. Din acest motiv, in opinia mea, ambele scrutine electorale, cele parlamentare si cele locale, ar trebui sa se desfasoare simultan, altminteri, se intampla ca tara, din doi in doi ani, este scuturata de furtuni politice.

— In ce masura primarii influenteaza rezultatele unei campanii electorale?

— Primarul poate influenta asupra unui sau altui scrutin, dar acest lucru depinde, in mare masura si de autoritatea primarului. Daca primarul are o reputatie proasta in sat, oamenii, din lipsa de respect fata de el, vor vota impotriva optiunilor lui politice. Cateodata ei nu–si dau seama ca nu trebuie sa judecam o tara sau o grupare politica dupa felul de a fi al unui singur om.

— Proiectul "Satul moldovenesc" se conformeaza realitatilor si necesitatilor de importanta majora ale unui sat? Cat de racordate sunt necesitatile satului cu prevederile acestui proiect?

— Acesta, ca si alte proiecte anterioare, a fost lansat cu ceva timp inainte de alegerile parlamentare. Am insistat asupra accentului politic al acestui proiect, intrebandu–l pe presedintele republicii: "De ce anume acum?" in cadrul unei intalniri avute de acesta cu electoratul de la Cantemir, inainte de alegerile parlamentare. Proiectul inscrie vreo 80 de sarcini care, daca ar fi sa fie materializate, s–ar parea ca ar incheia, in 2012, cu "urbanizarea" satelor. Toate punctele sunt adecvate si necesare, doar ca demnitarii nostri nu stiu ca pana a vedea "parcurile" vizate in proiect, avem de anihilat furturile de paduri si cele din gospodariile oamenilor. Daca la Capaclia, unde avem post de politie si securitate, inca se mai sparg gospodariile si se fura pasari, ce sa mai zici de satele unde nu se ia nici o masura de securitate?! In proiect se mentioneaza si punctele "nevralgice" ale unui sat (infrastructura, apeduct, garduri amenajate, gazificare, canalizare, etc.). Indubitabil, restaurarea unui sat trebuie sa inceapa cu repararea drumurilor si asigurarea unui sistem de securitate publica. Daca e sa fim mai realisti, realizarea proiectului "Satul moldovenesc" este practic imposibila, deoarece acesta necesita sume enorme, fonduri pe care consiliile raionale le cer de la primarii. In prezent, acest plan se mai face auzit, deoarece masinaria campaniei electorale inca nu s–a oprit, chiar daca alegerile s–au terminat. O sa–l avem in actualitate inca vreo 3–4 luni, din inertie. Vom vedea ce se va intampla la expirarea acestei perioade de timp. Intuiesc ca vom deveni martori ai prabusirii spectaculoase a acestui proiect. Proiectul poate deveni din nou un subiect al discutiilor, exact in ajun de alegerile locale din 2007.

In primul rand, ce fel de autonomie publica locala, daca de la raion ni se indica cum trebuie sa distribuim sumele (fiti atenti!) dobandite de noi, fie si din piatra seaca, pentru intretinerea satului. Pentru a ne face "norma" la raion, i–am instruit pe oamenii de la Capaclia sa execute fara mirare Legea privind incasarea platilor pentru pasune. S–au adunat vreo 6–7 mii, anual, si au fost transferati pe contul consiliului raional. Dar aici am inteles un lucru: eu imi osandesc taranii din sat, pentru ca la raion sa fie bani pentru masini, plimbari, pentru computere... Eu nu sunt de acord sa le pun sula in coaste satenilor sa execute o lege care nu prinde folos satului, aceste incasari, chipurile, sunt distribuite de administratia raionala satelor mai sarace. Eu nu sunt de acord cu o astfel de echitate sociala, prea dura si cu conditia de a rupe de la gura taranului din satul meu.

Am negociat vreo trei luni cu un italian, dl Seravalli, despre deschiderea unei fabrici de confectii textile la Capaclia. Era vorba sa cream vreo 2–3 sute de locuri de munca pentru femei. Sarcina lor ar fi fost sa coase haine la Capaclia, incercand astfel sa contracaram exodul de persoane, mai ales a femeilor in strainatate.

O data cu deschiderea acestei fabrici, perspectivele satului ar fi devenit total altele. Intelegerea, insa, a fost suspendata in momentul in care discutiile au ajuns la oportunitatea comercializarii lotului de pamant pentru uzina. Pe de o parte, occidentalii nu iau in chirie, pentru ca vor sa fie stapani, iar pe de alta parte, potrivit legislatiei R. Moldova, terenul destinat constructiei costa 6022 de lei. Acum ma intreb: care nebun din lume va veni la Capaclia, la 120 km de Chisinau, intr–un sat fara gaze si fara apeduct, sa plateasca pe un petec de pamant (n.r.un ar) — 6022 de lei? In primul rand, trebuie modificata legislatia in vigoare. Ar trebui sa ne dam seama ca nu suntem in Tokio. Seravalli a inteles ca nu exista conditii vitale pentru afacere si mi–a spus direct ca nu poate initia nici un fel de activitate in satul meu.

— Dar care e cea mai dificila problema a satului Dvs.?

— In primul rand, nu avem drumuri, caci daca am fi avut, localitatea ar fi fost si gazificata, si cu apeduct si cu un sistem de canalizare functional. Demnitarii care vorbesc despre atragerea investitiilor din Europa, ar trebui sa vina in sat, pentru a–si cultiva simtul realitatii. In spatiul rural nu putem atrage nici investitori locali, nemaivorbind de cei straini. Spun asta dupa ce am incercat sa negociez si cu un consatean stabilit la oras. Noroc de un prieten francez care a fost de acord sa vina la Capaclia si sa–si deschida o mica afacere, o societate de prelucrare a metalului forjat si sa incheie cu noi un contract de locatiune.

— Cum ramane, dar, cu integrarea europeana?

— Noi niciodata n–o sa ne putem adapta mentalitatii europene, or, la noi, mentalitatea, trebuie sa recunoastem, este mai mult rasariteana...

— Ati adus francezi in sat si i–ati cazat pe la casele oamenilor. Asta, ca sa emancipati mentalitatea consatenilor Dvs.?

— Pentru o anumita perioada. Francezii au gasit limba comuna cu oamenii din sat, pentru ca ai nostri sunt foarte buni la inima. Cu regret, am constatat ca europenii se uita la noi ca la niste papuasi. Desi, pe alocuri, noi poate ii depasim intelectual. Ideea ca toti cei din afara Germaniei, Frantei sau a Europei Occidentale sunt oameni de paie le–a fost insuflata de mici acestora. Noi, desigur, am devenit prieteni cu ei, mai ales de familie, dar nu pot sa spun ca tot satul li–e prieten. Oamenilor le este interesant limbajul lor, cum insa pleaca francezii, satul revine la ritmul sau normal.

— Care sunt cele mai acute probleme cu care vi se adreseaza oamenii?

— Securitatea satului. Satul Capaclia, ca si intreg sudul de altfel, are traditia furturilor. Anterior, furtul era ca un fel de sport. Am creat in centrul satului un post de politie, le–am dat incapere politistilor, telefon cu ultimele cifre 02, cu doua saptamani in urma le–am oferit si o masina Lada — 06, cam avariata, dar…cu conditia de a fi ordine in sat. Avem cativa "gainari" cu pufusor pe botisor. Fura gaini, gaste, haine de pe sfoara… Cum sa nu te implici in aceste probleme, daca vine babuta la mine, cu lacrimi in ochi si–mi spune ca "aseara, i s–au furat doua gainuse". Au fost si cazuri cand am prins hotul, dar el le mancase deja. I–am spus sa–i aduca trei. Babuta insa le–a refuzat, implorand ca vrea gainusele sale, caci ele se ouau si ea manca in fiecare dimineata cate doua ousoare de la ele. Ti se rupe inima cand te confrunti cu asemenea cazuri... Si cum sa–i faci dreptate? Este altfel viata decat cea inchipuita dupa ferestrele masinilor cu sticle fumurii. Aceasta este Moldova reala, incepand cu Criva, Briceni, si terminand cu Giurgiulesti, Vulcanesti. Despre asta le–am vorbit intotdeauna mai multor personalitati din corpul diplomatic de la Chisinau, care au trecut in bataia vantului prin Capaclia. In viziunea lui Machiavelli, in urbe, sunt cei mai mari tradatori si lingusitori. Adunatura de interese de acolo iti baga cutitul in spate.

— Proiectul de gazificare va ajunge prin toate satele?

— Cred ca da, dar nu este o mare izbanda a guvernantilor, oamenii platesc foarte scump pentru gazoduct, din aceasta cauza multi sateni s–au dezis de acest "lux".

— Cu ce ati inceput restaurarea satului si n–ati gresit ori cu ce ati fi trebuit sa incepeti si ati gresit?

— Cu repararea drumurilor. Al doilea obiectiv de renovare la sat trebuie sa fie gazificarea, al treilea — canalizarea si al patrulea — apeductul. O data cu largirea accesului in sat, celelalte se vor rezolva de la sine.

— Este adevarat ca satele de la sud sunt cele mai sarace?

— La sud prind bine radacina culturile multianuale "vita de vie" si livezile, care, daca ar fi valorificate, ar aduce venituri enorme. In loc sa plantam cat mai multa vita de vie, noi semanam mai mult grau si floarea–soarelui? Livada din Capaclia este tutelata de un investitor din Chisinau care ne–a propus afacerea prin Agro–invest. Daca in unele sate este scoasa si aruncata, a noastra — de la intrarea in sat, este infloritoare. Prima data, in ultimii 7 ani, a fost arata. Intentionez sa–i invat pe oameni drepturile si obligatiunile, si pentru aceasta, am interzis demararea vreunei afaceri, cat de mici, fara incheierea contractului. Ai 11 sote de livada — contract, ai 1,39 ha de pamant — contract, ai 10 copacei de prune — contract. Oamenii trebuie sa cunoasca macar normele juridice care le asigura existenta. Sa dispuna de contracte de arenda cu liderii agricoli. Este foarte greu sa–i instruiesti in acest sens, ei mai intai isi manifesta increderea de cumatru si de vecin, apoi se cearta.

— Ce aspecte ale satului depind de calitatile primarului?

— Primarul este persoana care, in afara de functia administrativa, o are si pe cea de mobilizare a satului. Chiar daca improprietarirea taranilor le rezerva si lor sarcina de a fi responsabili de aspectul satului, daca ii apare o problema funciara, cotasul tot la primarie cauta solutionarea. Si controalele Inspectoratului Fiscal tot primaria le receptioneaza. Prima data in ultimii 25 de ani, anul trecut la Capaclia toate ulicioarele din sat au fost nivelate cu grederul timp de aproape o saptamana. Dar a venit o ploaie si iar au inceput sa se incrusteze drumurile. Este un vis de–al meu — asfaltarea drumurilor – care necesita bani enormi si probabil ca nu mi–l voi putea realiza degraba. Nici macar nivelarea cu grederul, o data pe an, nu este prevazuta in bugetul local. Dar, pana nu vor alerga taranii, rupandu–si sandalele, nimeni nu va veni sa–si descarce barcile in satul Capaclia.

— Sistemul de judete era mai convenabil?

— Primarii care au activat in acest sistem spun ca era intr–adevar mai bine, deoarece exista sansa de a se aduna mai multi bani la soldul primariei. In multe judete existau sectii vamale si alte institutii de stat capabile sa contribuie esential la bugetele judetene. Contabilul–sef, care si–a exercitat functia in acea perioada, spune ca atunci nu se punea problema banului la schimbarea unui lacat.

— Un primar trebuie sa fie patriot?

— Nu–mi place notiunea de patriot, este un cuvant demodat. Eu cred ca omul trebuie sa traiasca acolo unde ii place si unde ii este bine. Important e sa respecte mormantul bunicilor si sa–l doara cand tarii lui ii este greu. Cel mai mult ma socheaza indiferenta populatiei. Isi lasa in drum gunoiul, lutul, iar expresia lor "nu putem schimba nimic in aceasta tara", ma dispera. Un singur om scoate sabia si se lupta cu toti! Am observat ca de aceasta indiferenta se molipsesc si copiii. Au vrut sa cedeze si unii colegi de–ai mei, argumentand ca nu exista solutii pentru sat, deoarece avem hoti si betivi. Atunci am incercat sa le ridic moralul doar prin exemple pozitive despre viata rurala. Vom lupta pana la ultimul cartus.

— Problema locurilor de munca, mai ales la sate, nu poate fi, totusi, rezolvata de nimeni...

— In 2002, fiind consilier in Directia de Planificare Politica in cadrul Presedintiei, am incercat sa le justificam celor din exterior ca cetatenii nostri nu sunt periculosi pentru Europa, si parca era sa ajungem la un consens cu omologii din strainatate. N–am reusit, a fost lichidata Directia. Cetatenii carora li se refuza plecarea oficiala peste hotarele tarii, li se incalca flagrant dreptul suprem la libera circulatie. Pomenindu–se fara loc de munca peste hotare si cu bani imprumutati, acestora li se da foc la toate podurile. Stiind ca are o datorie de 3000 de euro, imprumutati cu dobanda, cetatenii nostri recurg la prostitutie si la furturi in strainatate, altminteri, nu mai pot reveni niciodata acasa. Daca ar fi sa i se respecte dreptul la libera circulatie, cetateanul nostru ar ajunge in spatiul european cu 200–400 euro si fara pericole de a reveni acasa. Daca vom fi acceptati in Uniunea Europeana, toate firmele turismului ilegal au sa piara. Doar ca nu vom fi acceptati in Europa politica din cauza secerei si ciocanului. In discutiile cu diferiti demnitari si de la Bruxelles, si de la Strasbourg totdeauna mi s–a repetat acest mesaj. Cat despre proiectul "Satul moldovenesc" probabil ca vom auzi mai multe abia in 2009, o data cu terminarea mandatului actualei guvernari...de la cei care vor ravni la putere din nou.

— Va multumim.

Pentru conformitate, Aliona AVRAM