La 8 aprilie, presedintele, proaspat inaugurat, si–a argumentat, in Parlament, optiunea sa in favoarea premierului Tarlev. Explicand ca, in anii 2005–2009, urmeaza sa se produca modernizarea Moldovei, Voronin a zis ca Tarlev o va face.
In aceste zile, premierul preferat al presedintelui votat de deputatii opozitiei, dar nu si de alegatorii acesteia, studiaza, cum doar el poate, fatetele modernizarii si cele sapte sarcini strategice, trasate de seful statului. Printre acestea, sarcini cunoscute deja: cresterea economica si reducerea saraciei (de cand au venit, o tot reduc, dar ea tot creste); realizarea calificata si competenta a Programului national "Satul Moldovenesc"; elaborarea si realizarea unui program de dezvoltare umana durabila (reforma invatamantului, dezvoltarea sportului de masa si culturii, precum si continuarea reformei in stiinta); reducerea nivelului de coruptie in organele de forta (in politie etc).
Toate, dar absolut toate sarcinile trasate de presedinte, ar trebui sa cunoasca o "realizare calificata si competenta". Presedintele nu a uitat si despre realizarea Programului national de studiere a limbii de stat, pastrand si dezvoltand diversitatea etnoculturala si lingvistica (ce modernizare!). Voronin a subliniat importanta crearii unui spatiu mediatic modern si competitiv, care ar corespunde standardelor democratice si intereselor statului (n. r. In scurt timp dupa aceasta argumentare, presedintele a dezvaluit cum ar urma sa se produca "modernizarea": "Va trebui, pur si simplu, sa schimbam fondatorii ziarelor guvernamentale. Nimic mai mult. Acestea continuand sa apara si in continuare", a precizat V. Voronin in cadrul emisiunii "In profunzime" de la PRO TV), dar si importanta constituirii unei noi generatii de alegatori, atasati valorilor de baza ale statului moldovenesc (edificat, de la 4 aprilie incoace, si cu eforturile lui Rosca&Serebrian): libertatii, deschiderii, dinamismului, cresterii economice rapide, polietnismului si bilingvismuluil.
O data marcate (sarcinile), Voronin s–a oprit si la problema structurii Guvernului care, potrivit lui, nu ar corespunde nivelului asteptat de realizare a modernizarii. "15 ani e prea mult", explica presedintele, referindu–se, bineinteles, la trecut si amintind ca, in acest rastimp, personalul administrativ s–a majorat de 9 ori. "A aparut o clasa a birocratiei de stat cu largi atributii de reglementare, care urmareste obtinerea unei "rente" garantate din orice decizie luata", recunostea presedintele, amintind despre conjunctura, spirit de clan, conservatism, calificare joasa in domeniul administrativ, necorespundere politica scopurilor dezvoltarii statale, lipsa de stimulente financiare legale pentru cresterea profesionala adecvata in conditiile, in care sunt disponibile bogatii considerabile si care ii fac pe birocrati, adevarati stapani pe situatie sub orice putere.
Amintim aici ca presedintele insista asupra acestor impovaratoare vicii sociale dupa patru ani de guvernare totalitara, perioada in care absolut nimeni nu i–a incurcat sa faca ordine, inclusiv in structura birocratica si corupta a Executivului.
Oare cum ar trebui sa procedam pentru ca aparatul de stat sa serveasca intereselor statului? — se intreba public presedintele, meditand asupra "unui sistem eficient de selectare a unor cadre capabile sa ia decizii de raspundere".
Imediat, insa, presedintele a recunoscut ca "reducerea numarului de angajati in aparatul de stat si a numarului de ministere este o sarcina deloc simpla". Potrivit lui, realizarea corecta a reformei puterii executive in Moldova inseamna mentinerea cheltuielilor bugetare actuale pentru intretinerea organelor puterii, reducand cu 70 la suta personalul. Aceasta ar conduce la majorarea salariului personalului pana la pragul anticoruptional (400–1500 dolari), asigurarea unui aflux de specialisti de inalta calificare din businessul privat si din alte sfere concurente (o mare parte a expertilor este concentrata in diferite "proiecte", pe langa misiunile straine in Moldova etc.).
Voronin a mai precizat ca insasi sarcina reducerii personalului poate provoca dezorganizare, iar in conditiile in care lipsesc exigentele clare fata de personal, instrumentele de selectare deschisa, pe baza de concurs, a personalului (care ar substitui principiile nepotismului si nanasismului), reducerea de personal ar putea sa se incheie cu o rafuiala obisnuita. Deci, acestea sunt motivele din care crearea unui Guvern mai putin numeros si eficient se amana. Pentru cel putin un an.
La prima etapa, in locul celor 16 ministere si 14 departamente, ar urma sa fie creata o structura formata din cel mult 17 ministere, o buna parte din care va fi capabila ca, pana la 14 noiembrie 2005, sa–si reduca statele de personal cu 70 la suta. Ca urmare, intreaga putere executiva (cu exceptia departamentelor de forta) va fi concentrata intr–o singura cladire.
Etapa a doua va contine un program clar de reducere pe niveluri a personalului si un plan paralel de finantare a noilor unitati de personal, precum si de asigurare financiara a functionarilor disponibilizati. Voronin a propus "sa trecem la o varianta de structura a puterii executive care va fi constituita doar dintr–un singur nivel de subdiviziuni guvernamentale; va fi compacta; va face posibila automatizarea hotararilor de rutina; va necesita un personal mai putin numeros, format din specialisti de inalta calificare si remunerati cu un salariu anticoruptional".
Renascut, Vasile Tarlev a promis ca, pana la 20 aprilie, va prezenta Parlamentului noul sau cabinet. Deocamdata — doar zvonuri despre eventualii ministri, selectati de premier in baza "principiilor" declarate de presedinte. Am intrebat si noi, la Serviciul de presa al Executivului, daca a fost cumva anuntat vreun concurs pentru suplinirea vreunei functii de ministru. Svetlana Ivanova, sefa acestei structuri, care vorbeste cu presa respectand, in exclusivitate, principiile bilingvismului, a ras (cam ca Lorena Bogza) si a spus ca nu a fost anuntat nici un concurs. Despre oferta Ziarului de Garda, de a anunta in ziar un eventual concurs, Ivanova a zis ca ar trebui sa se consulte cu premierul, dupa care nu a mai raspuns la telefon.