«Cine salveaza o viata, salveaza intreaga lume»,
motto–ul Organizatiei umanitare Concordia, imbratisat, in Moldova,
de guvernarea comunista
Unul dintre cele mai luxoase hoteluri private din Chisinau, cel de pe str. Corobceanu, aflat pana nu demult in proprietatea familiei Munteanu, mai bine zis a cunoscutei femei de afaceri, Nelly Munteanu, si facand parte din reteaua hoteliera "Monte–Nelly" are acum alti proprietari si o cu totul alta menire. De ceva timp, si anume de cand Nelly Munteanu si familia sa au parasit Moldova unde, potrivit unor surse, businessul le era in pericol, aici a fost deschisa institutia "Concordia Proiecte Sociale". Astfel, in spatiosul sediu cu doua niveluri de pe strada Corobceanu din Chisinau sunt astazi intretinuti 13 copii orfani sau din familii defavorizate. Dar nu despre businessul basarabean sau despre substituirea adevaratilor patroni ai unor afaceri de la noi, sunt cele expuse in continuare.
"Draga redactie, ar fi interesant sa dezvaluiti adevaratele activitati ale asa–zisei case de copii de pe str. Corobceanu, in special faptul ca banii destinati alimentatiei sunt cheltuiti doar partial in acest scop, cea mai mare parte fiind consumata pentru intretinerea unor persoane aflate in diferite delegatii, care locuiesc si se alimenteaza in aceasta casa de copii. Incercati sa patrundeti acolo. De la copii ati putea afla mai multe "pacate" ale maturilor".
(Fragment dintr–o scrisoare adresata Ziarului de Garda)
Dupa mai multe tentative esuate de a cunoaste viata acestei institutii, in sfarsit, avem acordul sefilor de aici de a intreprinde o vizita. E ora amiezii. In curtea fostului hotel e liniste. Chiar la intrare, intr–un dulapior special sunt aranjate cateva perechi de incaltaminte. Papuci si cizmulite uzate, pe care locatarii acestei case le incalta atunci cand merg la scoala. Oleg Munteanu, director executiv, imi face cunostinta cu Svetlana Malciuc, tot ea, sora Paula. E din Transnistria. Vorbeste rusa si engleza, si e responsabila aici de aspectele educationale. Isi cere scuze ca, deocamdata, nu vorbeste romaneste. Sunt avertizata ca nu ar dori ca, in presa, activitatea acestei institutii sa fie tratata prin prisma politicului, pentru ca ceea ce face "Concordia" in Moldova este binefacere curata si ca parintelui George Sporschill, care e si parinte spiritual al acestui proiect, nu i–ar placea o atare tratare, mai ales ca, in campania electorala, o publicatie din Chisinau a abordat sub aspect politic activitatea acestei institutii. La primul nivel al fastuosului hotel — doua camere cu patucuri in doua niveluri — pentru fetite si pentru baietei. Tot aici — o sala spatioasa, cu un pian intr–un ungher. E sala in care ma intalnisem ultima data cu proprietara fostului hotel. Am discutat atunci, fara acordul de a publica ceva, despre problemele complicate cu care se confrunta oamenii de afaceri in R. Moldova, despre lipsa de perspective, despre tinerii care nu au viitor aici... Proprietara hotelului imi mai spunea ca ar avea foarte multe de spus, dar asta ar insemna sa–si taie singura creanga de sub picioare. Chiar daca nu a preferat sa faca publice dezvaluiri despre abuzuri, creanga, probabil, s–a frant singura, aceasta ruptura determinand–o sa paraseasca Moldova. "Aici organizam sarbatorile", imi explica noii mei insotitori.
La cel de–al doilea nivel al cladirii, dormitoarele luxoase ale hotelului sunt repartizate angajatilor "Concordia Proiecte Sociale". "Sigur ca, atunci cand avem oaspeti din strainatate, raman si ei aici", imi spun ghizii. Deschid, la intamplare, o usa si descopar luxul hotelului de alta data.
Philippe Glatz, reprezentantul in Moldova al "Concordia Proiecte Sociale", spune ca este din Austria, de acolo de unde au pornit activitatile "Concordia". El imi prezinta mai multi voluntari straini, Valeria, Vaidas, Stefani... Si angajati locali, destul de numerosi. Un calcul elementar sugereaza ca numarul angajatilor depaseste numarul copiilor institutionalizati. In una din sali, vreo trei domnisoare (din randul personalului) invata un cantec cu trei copii, aflati in prejma lor. "Despre primavara", imi explica sora Paola. Andrei, Larisa, Alexandra – copii cu destine similare, au ajuns aici fiind parasiti de parinti sau facand parte din familii vulnerabile. Ei spun ca aici li–e mai bine decat acasa.
In prezent Rustan invata la scoala nr.47 din Chisinau. Desi e originar din R. Moldova, acum cateva luni a fost gasit ratacind prin Rusia. Baiatul imi arata carnetul de note. Dupa o perioada de readaptare la un nou regim de viata, Rustan a ajuns sa primeasca doar note bune si foarte bune.
Insotitorii mei imi spun ca nu stiu cine si contra carei sume a cumparat acest palat de la fostul proprietar. Ii intreb cum sunt alimentati aici copiii. "Cate 1 Euro pe zi, pentru fiecare copil", imi spune directorul executiv Svetlana Malciuc. Este adevarat, putini copii defavorizati din Moldova mananca astazi de 16 lei pe zi, nu am putut afla, insa, ce sume sunt investite cu adevarat in aceasta activitate de binefacere destinata intretinerii celor 13 copii si a mult mai multor maturi.
"Pentru constructia unei case de copii in satul Parata, raionul Criuleni, "Concordia", care apartine Bisericii catolice din Moldova a alocat 3 milioane de Euro unui fond special, numit "Oraselul copilariei", presedinta caruia este Ana Cercasova, o ruda apropiata a Taisiei Voronin. Din fondurile alocate a fost consumat deja 1 milion de Euro, dar casa de copii asa si nu functioneaza".
(Fragment din aceeasi scrisoare, adresata Ziarului de Garda)
Despre "Oraselul copilariei" interlocutorii mei vorbesc ca despre un proiect destinat in exclusivitate copiilor defavorizati. "A fost o tabara de pionieri. Veche si daramata de timp. Am reusit sa obtinem dreptul de a o reconstrui", aud de la ei despre istoria acestui program. Aflu ca in proiect sunt investiti 2 milioane de Euro si ca au si fost amenajate 6 case. Este adevarat, desi a fost inaugurata oficial inca la 14 decembrie 2004, cu participarea familiei prezidentiale din R. Moldova, a parintelui George Sporschill si a presedintelui companiei austriece "Strabag" care a efectuat lucrarile de reconstructie, institutia ramane inchisa, iar cei 300 de copii carora, potrivit interlocutorilor mei, le este destinata, mai raman in asteptare. Imaginile realizate la evenimentul festiv dezvaluie adevaratele legaturi si realele intentii ale acestei activitati. Pe una dintre cele sase case de la Parata este scris cu litere mari un nume — TAISIA. La eveniment a participat si Taisia Voronin, si preoti ai Bisericii catolice din Moldova alaturi de parohul Bisericii ortodoxe Sf. Dumitru din Chisinau, Pavel Borsevschi, "patronii" spirituali care acuza in repetate randuri Mitropolia Basarabiei ca ar fi apropiata Bisericii catolice in disponibilitatea acesteia de a marca sarbatorile crestine pe stil nou. La acelasi eveniment — presedinti de banci, oameni de afaceri...
Alte imagini de la festivitate dezvaluie luxul unor dormitoare splendide, amenajate in case spatioase, reconstruite sub o geana de padure. Si camere pentru copii, cu patucuri in doua niveluri. Apropo, la eveniment au fost adusi si copii. Vreo suta. Fiecare a primit cate un pachet cu dulciuri. L–au vazut pe presedinte si pe sotia acestuia, si au plecat inapoi de unde fusesera adusi. Au trecut aproape patru luni de atunci, dar copii asa si nu au fost cazati in "Oraselul copilariei" inaugurat oficial la 14 decembrie 2004. Intr–o convorbire telefonica, chiar Ana Cercasova, presupusa ruda a Taisiei Voronin, a recunoscut ca, la Parata, inca nu au fost cazati copii. Ea a refuzat sa discute despre gradul sau de rudenie cu sotia presedintelui si despre binefacerile facute in comun cu aceasta.
Intreb gazdele despre rudenia Anei Cercasova si a Taisiei Voronin. "Nu avem de unde sti si nu cred ca ar trebui sa ne intereseze din momentul in care implicarea lor ne–a ajutat foarte mult la realizarea proiectelor", spun acestea. "Datorita lor nu am avut nici un fel de probleme atunci cand am dus la Parata tot de ce a fost nevoie pentru reconstructie", precizeaza amfitrioanele, subliniind si sustinerea din partea Guvernului, si parteneriatul cu Ministerul Educatiei care va decide de unde si cu ce fel de acte vor fi institutionalizati copiii. I–am mai intrebat de ce, in cazul in care nu sunt de acord cu o tratare politica a problemei, au acceptat implicarea politicului in gestionarea activitatii "Concordia Proiecte Sociale", mai mult decat atat, contribuind chiar la crearea unei imagini de persoane caritabile actualilor guvernanti. Am ramas fara raspuns in incercarea de a intelege cum 13 copii defavorizati servesc drept paravanul unor cheltuieli de milioane, trimise din strainatate in scopuri caritabile.
P.S. Peste cateva zile dupa discutia cu Ana Cercasova, am telefonat la Parata unde am aflat ca, pe 28 martie, in spatiile destinate pentru 300 de copii, au fost adusi 9: trei frecventeaza clasa a II–a, unul merge in clasa I a scolii din sat, iar ceilalti sunt de varsta prescolara.
Aneta Grosu