Nicolae Chirtoaca

— D–le Chirtoaca, incotro, in opinia Dvs., a pornit Moldova dupa alegerile din 6 martie?

— Alegerile parlamentare din 6 martie nu au provocat o modificare majora in politica interna si externa promovata pe parcursul ultimei perioade de timp de echipa presedintelui Voronin. Mai mult decat atat, faptul ca partidul puterii a pastrat majoritatea simpla de voturi in noul legislativ si are toate sansele sa formeze toate ramurile puterii accentueaza aceasta tendinta de continuitate in politica noii/vechii guvernari din R. Moldova. Consensul existent in interiorul unei parti covarsitoare a societatii politice de la noi, privind integrarea europeana ca vector strategic de dezvoltare a R. Moldova, poate fi conceput drept o posibila continuare a evolutiilor noastre spre apropierea de Uniunea Europeana si de alte organizatii complexe din spatiul euro–atlantic.

Pe de alta parte, exista si contradictii capitale care pot crea multe probleme actualei guvernari in eforturile acesteia de a continua reformele. Ma refer in primul rand la europenizarea Moldovei ca preconditie fundamentala a realizarii dezideratului de revenire pe calea civilizata de dezvoltare care prevede finalizarea reformelor democratice, functionarea eficienta a economiei in temeiul regulilor si principiilor de piata, suprematia legii in cadrul unui stat de drept si altele. Or, experienta noastra ne demonstreaza ca stilul declarativ si directiv, manifestat in tentativele de promovare a reformelor politice, economice si sociale, resursele umane inadecvate in raport cu spiritul si continutul timpurilor noi si cu natura schimbarilor radicale, anuntate intre timp, sunt in stare sa duca de rapa multe intentii nobile si moderne. Pentru moment, realizarea promisiunilor facute de invingatorii cursei electorale nu este asigurata de o strategie coerenta, de resurse umane adecvate, de resurse materiale si financiare necesare modernizarii, ceea ce comporta riscul de a mai pastra Moldova in starea de stagnare si incertitudine pe parcursul unei perioade de timp destul de indelungate.

— Analistii politici spun ca acest curs, sau mai bine zis, aceasta stagnare erau previzibile... Cum vi se par aceste afirmatii?

— Nu este o stagnare absoluta, ci una relativa, perceputa ca atare doar in comparatie cu rezultatele finale ale acestei faze foarte lungi de abandonare a trecutului sovietic si de constituire a noii ordini economice, politice si sociale in baza unor principii pe care noi le numim europene si civilizate. Aceasta tranzitie trebuie sa se soldeze cu crearea unei societati deschise in cadrul unui stat modern, integrat plenar in structurile si institutiile pan–europene. Lipsa de sinergie pentru o schimbare rapida si hotaratoare, politizarea excesiva a vietii sociale dominata de populism si de tot felul de nostalgii, precum si rezultatele modeste, inregistrate la capitolul dezvoltare economica si sociala, creeaza impresia unei stagnari si a unei lipse de dinamism in functionarea comunitatii.

— Cine e de vina ca mai ramanem in comunism?

— Sunt cam alergic la tot felul de metafore sau chiar neologisme, eficiente, uneori, la manipularea publicului in cadrul diverselor campanii politice si totalmente contraproductive in discutiile cu specialisti sau experti in diverse domenii. Pe de alta parte, cred ca foarte multi oameni de–ai nostri si–ar dori sa ramana in acest comunism metaforic pe care ni–l fagaduiau comunistii sovietici pe la inceputul anilor saizeci ai secolului trecut si care parazita consumatorismul exagerat al unor fiinte formate in spiritul materialismului vulgar si ateist. Toate aceste povesti despre painea de 16 copeici, votca de trei ruble si calatoriile pe gratis in transportul urban de pasageri vin din acest trecut simplu care este intemeiat pe pacaleli in masa a celor slabi si neputinciosi, fara asumarea plenara a responsabilitatii pentru existenta cetatenilor.

Noi, slava Domnului, ramanem intr–o realitate plina de probleme si de situatii dificile, de populism si diletantism, ne desprindem de perioada ticalosilor care, traditional, urmeaza imediat dupa savarsirea revolutiilor si a contrarevolutiilor puse la cale de intelectuali si de marii visatori. Noi mai ramanem in asteptarea unei normalitati care deriva din asumarea plenara a responsabilitatii fata de propria soarta, fata de soarta poporului, mizand pe vointa divina care se manifesta in orice miscare a cugetului si a sufletului nostru.

— Observatorii, care au monitorizat procesul electoral, au semnalat sute de fraude pre– si post–electorale. De ce aproape nimeni nu le–a luat in seama?Erau neinsemnate sau, pur si simplu, "au trebuit" trecute cu vederea?

— In marea lor majoritate neregulile semnalate in cadrul campaniei electorale s–au referit la utilizarea abuziva de catre putere a resurselor administrative, constrangerilor impuse unor surse de informare in masa, hartuirii la care au fost supusi reprezentantii contracandidatilor puterii. Ele au fost luate in seama si au constituit un capitol important in rapoartele finale ale observatorilor internationali. Aceiasi observatori au constatat ca rezultatele alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 nu au fost fraudate si ca, in linii mari, s–au desfasurat in conformitate cu normele si regulile democratice.

Cred ca sutele de reprezentanti ai prestigioaselor institutii europene ca Uniunea Europeana, Consiliul Europei, OSCE, care au venit din tari cu vechi traditii democratice, isi dau bine seama de deficientele etapei actuale de dezvoltare a democratiei in R. Moldova. Acesti observatori nu au iluzii referitoare la comportamentul politic si electoral al principalilor actori de pe scena politica autohtona, nici la ceea ce se numeste democratie in general. Deci specialistii in materie de democratie reala, care ne–au vizitat la inceputul lunii martie, au viziuni destul de realiste si pragmatice pentru a demara evaluarea rezultatelor scrutinului pornind de la niste modele idealizate si simpliste. Cred ca daca ii aveam pe reprezentantii Rusiei sub acoperirea CSI in calitate de "observatori", acestia, neaparat, ar fi luat in seama "sute de fraude pre– si post–electorale".

— De ce kirghizii au putut face o revolutie a lalelelor, iar noi am refuzat, nesiliti de nimeni, ideea schimbarii?

— Nici kirghizii, nici georgienii, nici ucrainenii nu au facut revolutii, aceasta este mai curand o inventie a jurnalistilor care se afla permanent in cautarea unor titluri senzationale. In realitate, au avut loc niste lupte intre doua parti componente ale aceleiasi clase guvernante din tarile respective, una mai tanara si alta mai nomenclaturist–sovietica, deci mai corupta si mai conservativa. Opozitia a fost sustinuta activ de societatea civila si de paturile largi ale populatiei obosite de aproape zece ani de guvernare mediocra a clanurilor lui Akaev, Sevarnadze si Kucima, de impertinenta si tupeul cu care aceste grupari mafiote incercau sa–si pastreze puterea prin fraudarea masiva a rezultatelor alegerilor. Desigur, Occidentul a sustinut eforturile opozitiei georgiene si ucrainene in lupta contra denaturarii proceselor democratice, pentru readucerea acestor tari pe fagasul reformelor si a stabilizarii democratice. In Kirghistan, situatia este de alta natura si comporta mai multe riscuri. Acolo Occidentul incearca sa contribuie la stabilizarea situatiei din aceasta fosta republica unionala prin intermediul OSCE si in cooperare cu Federatia Rusa. In R. Moldova schimbarea se produce pe cale evolutiva si nu in conformitate cu logica radical revolutionara care, in definitiv, provoaca o noua contrarevolutie.

— Cine, in opinia Dvs., sta in spatele derutantelor scenarii politice de la Chisinau?

— Nu cunosc scenariile la care va referiti si, deci, nu inteleg de ce le calificati drept derutante. Am fost martorii unei lupte politice destul de dure dintre principalii rivali si principalii aspiranti la roluri de prim plan in procesul de guvernare din R. Moldova. Invingatorii au utilizat niste strategii mai eficiente, au avut un lider cu priza la electorat si cu un reiting de circa 60 de procente, inregistrat de sondaje in ajunul scrutinului. Opozitia centrista a reusit sa se uneasca in ajunul alegerilor, insa mesajul electoral al blocului, discursul liderilor au fost profund marcate de un caracter eterogen si de lipsa de experienta politica a liderului acestuia. Formatiunea radicala de dreapta a inregistrat rezultatul meritat dand dovada de stabilitate interna si de un substrat electoral stabil. Cred ca e mai util sa analizam cauzele reale care au conditionat rezultatele scrutinului electoral si modificarile respective de pe scena politica, decat sa inventam tot felul de scenarii sau sa ne complacem in banuieli, deseori nefondate, referitoare la manipulatori si la tot felul de papusari atotputernici care trag firele in culise.

— E chiar posibil sa fi crezut Occidentul in "schimbarea la fata" a comunistilor? Daca–i asa, cine i–a convins?

— Occidentul, in ansamblu, este cu mult mai bine informat referitor la natura reala a proceselor din Moldova decat multi din comentatorii politici locali. Acest Occident nu este ostaticul etichetelor si al modului mioritico–metaforic si artistico–poetic de a vedea realitatea care ne inconjoara. Din momentul in care un partid radical de stanga renunta la dogmele marxist–leniniste, la notiunile de dictatura a proletariatului, la lupta de clase, la notiunea de proletariat ca avangarda etc., aliniindu–se la normele si principiile democratice, promovand reforme economice de factura capitalista si pledand pentru integrarea europeana, el nu mai este perceput drept unul cu adevarat comunist.

— Cum calificati decizia lui Dumitru Diacov de a se separa de BMD, formand fractiunea parlamentara PD?

— Se pare ca Dumitru Diacov, care a reusit sa promoveze pe listele BMD opt deputati ai noului Parlament, pentru moment, este preocupat mai mult de interesele propriului partid, incercand sa pastreze relatii de parteneriat cu colegii din Bloc. Calitatea de partid parlamentar, care are propria fractiune in Parlament, ii ofera sanse mari pentru a consolida pozitiile PD si in plan international.

— Cum, cand si cine ar putea aduce schimbarea si la noi?

— Cred ca sunt cel putin doi factori majori capabili sa asigure finalizarea cat mai rapida a perioadei de tranzitie si accederea spre normalitatea unei societati cu adevarat libere si capabile sa asigure conditii de trai decente majoritatii concetatenilor nostri. Cam asa inteleg eu "schimbarea" mult ravnita, dar rareori formulata intr–un mod cat de cat explicit. Primul factor este procesul de aderare la UE – preconditionat si monitorizat foarte atent de aceasta organizatie multilaterala. Pentru moment, relatiile intre R. Moldova si UE mai raman dominate de o anumita dimensiune formal–birocratica, se atesta o discrepanta primejdioasa in modul de a vedea lucrurile de la Chisinau si Bruxelles. Cred ca planul de actiuni R. Moldova–UE are nevoie de un imbold foarte puternic si de un suport de lunga durata care se numeste Strategia R. Moldova de reintegrare in Europa si asistenta in atragerea investitiilor private acordata de UE. Al doilea factor se refera la maturizarea clasei noastre politice, la sporirea gradului de eficienta a statului si a societatii civile, care se vor produce o data cu schimbarea generatiilor si cu venirea in politica si in activitatile social–utile a unui numar minim necesar de reprezentanti ai tinerei generatii.

— De ce tinerii nu ajung in politica mare?

— Tinerii nu au prea multe sanse sa ajunga desinestatator in marea politica a micii noastre Moldove, din simplul motiv ca politica de la noi ramane mai curand un business decat o activitate sociala si politica utila. In al doilea rand, lipsa unei democratii interne si spiritul de gasca impiedica promovarea reprezentantilor noii generatii in functii de prim–plan in formatiunile respective si, deci pe scena politica in ansamblu. In al treilea rand, e cam costisitoare incercarea de a te autopromova pe scena politica, atunci cand esti inconjurat de reprezentantii business–ului politic, decorul respectiv semanand mai mult cu un "Jurassic Park", decat cu niste jocuri olimpice unde participarea este mai importanta decat rezultatul final.

— Cum vedeti evolutiile problemei transnistrene?

— Dupa evenimentele din Ucraina de la finele anului trecut si dupa semnarea planului de actiuni R. Moldova — UE, au aparut premise destul de incurajatoare solutionarii diferendului transnistrean si restabilirii integritatii teritoriale si politice a R. Moldova. Din partea puterii actuale este necesara continuitatea si fermitatea in schimbarea formatului actual al negocierilor pentru a rezolva problema separatismului in raioanele de est ale Moldovei in baza unor principii civilizate. Implicarea activa si plenara in acest proces a SUA,UE si a Romaniei, pozitia constructiva a Ucrainei, vor crea, indiscutabil, conditii favorabile reintregirii teritoriale a R. Moldova. Pentru moment este clar ca evacuarea neconditionata si in termeni scurti a fortelor armate rusesti si a stocurilor de armament strain, precum si securizarea portiunii de frontiera intre R. Moldova si Ucraina, pe segmentul transnistrean, constituie niste preconditii fundamentale pentru aplanarea definitiva a conflictului si normalizarea situatiei. In afara de actiunile diplomatice se impune si democratizarea treptata a pretinsei republici nistrene, asistenta acordata populatiei din estul R. Moldova in efortul acesteia de eliberare de sub controlul elementelor criminale si anti–nationale, a formatiunilor paramilitare ale separatistilor.

— De acum inainte, cum va construi anti–romanul Voronin relatiile cu Romania?

— Cred ca presedintele Voronin nu se considera un anti–roman, dansul este mai curand un pro–moldovean, preocupat de consolidarea statalitatii R. Moldova. Relatiile dintre R. Moldova si Romania deriva din interesele nationale majore ale ambelor state care pot fi formulate succint prin ideea integrarii plenare in Europa, stabilizarii regionale si sub–regionale, prin manifestarea unui interes reciproc in domeniul economic si comercial. Vizita presedintelui Basescu la Chisinau, relatiile de parteneriat intre cei doi sefi de stat, rolul de avocat al Moldovei in solutionarea "conflictului inghetat" de pe Nistru, in promovarea politicii de integrare europene a R. Moldova, pe care si le–a asumat seful statului roman, sunt exemple concludente care demonstreaza si natura relatiilor actuale moldo–romane.

— E sau nu anti–rus Voronin si partidul sau?

— Cum am mai mentionat mai sus, presedintele Voronin nu este anti, ci mai curand pro, si acest pro se refera si la statul moldovenesc. Relatiile dintre presedintele R. Moldova si Kremlin s–au deteriorat brusc dupa ce rusii au incercat sa videze de sens notiunea de suveranitate si independenta reala a statului nostru prin aplicarea prevederilor asa numitului memorandum Kozak. O data cu extinderea spre Est a NATO, strategii de la Moscova tot mai mult mizeaza pe tot felul de separatisme si regimuri criminale pentru a–si mentine influenta la periferia fostei URSS. Cred ca si aceasta politica dezastruoasa, in primul rand pentru fosta metropola, nu–l poate incanta pe presedintele Voronin care da dovada de caracter si vointa politica in efortul de a–si subordona raioanele rebele. Implicarea grosolana a rusilor in ultima campanie electorala de partea opozitiei declarate pro–ruse nu au consolidat nici pe departe relatiile bilaterale. Cred ca, in ansamblu, lipsa de respect a nationalistilor rusi, care se afla la putere in aceasta tara, fata de independenta statului nostru si fata de oamenii care il reprezinta, a provocat cotitura brusca a partidului comunistilor si identificarea noilor prioritati in politica externa si, respectiv, a noilor parteneri strategici.

— Pare neverosimil ca partidul de guvernamant sa se dezica de controlul asupra justitiei, asupra televiziunii, asupra altor institutii ale statului. Cum isi vor exercita in continuare dictatura, in conditiile in care Occidentul a declarat transant ca asteapta democratizarea societatii de la noi?

— Reformarea sistemului judecatoresc si asigurarea independentei reale a judecatorilor fata de putere, asigurarea suprematiei legii, combaterea coruptiei, descentralizarea efectiva a puterii, transformarea radioteleviziunii de stat intr–una cu adevarat publica constituie adevaratele teste pentru presedintele Voronin si pentru partidul puterii care declara optiunea pro–Europeana ca fiind de o importanta primordiala in politica promovata pe parcursul noului mandat.

— Cate zile ii dati noului Parlament?

— Noul Parlament va depasi pragul conventional de o suta de zile, apoi va marca si un an de activitate, urmand sa functioneze pana la noile alegeri din 2009. Noua componenta a Parlamentului va cunoaste zile mai zbuciumate in comparatie cu atmosfera relativ calma de pana nu demult, cand o singura formatiune politica detinea 71 de mandate si functiona mai curand ca o masina de vot. Sper sa ne bucure si opozitia cu luari de atitudini constructive si responsabile, cu politici competente, axate pe interesele majore ale statului si ale societatii in ansamblu.

— Ce se va intampla cu R. Moldova in urmatorii 4 ani?

— Doar Dumnezeu stie cu siguranta. Nu sunt profet in propria tara, dar intuiesc ca, treptat, noi revenim pe drumul care duce spre templu, deci spre normalitatea mult ravnita. .

— Va multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Aneta GROSU