R. Moldova este un stat sarac deoarece coruptia este cea care "conduce" treburile in acest stat, printre traditiile guvernantilor fiind camuflarea propriilor venituri si averi, acumulate, deseori, pe cai ilicite.
Nici pe timpul presedintelui Snegur, nici pe timpul mandatului lui Lucinschi, nici actualmente, in "epoca" Voronin, cetatenii nu au acces la informatii veridice despre averile, afacerile si conturile in banci, inclusiv in cele straine, detinute de acestia si de familiile lor. Presedintii, insa, vin si pleaca, la fel ca orice in lumea asta. Chiar daca societatea noastra e insuficient de transparenta, arhivele pastreaza documentele ce dezvaluie adevarul despre afacerile presedintilor celui mai sarac stat din Europa. Ce rost are sa vorbesti despre activitatile celor care nu mai sunt astazi la guvernare? Pentru ca, dupa cum ssriam mai sus, in R. Moldova este respectata traditia imbogatirii si camuflarii averilor.
Una dintre ultimele legi, adoptate de Parlamentul R. Moldova, pe cand Petru Lucinschi era spicher, este Legea despre combaterea coruptiei si protectionismului. Ea a fost votata la 27 iunie 1996, devenind o pista de lansare a lui Lucinschi in campania prezidentiala din toamna–iarna lui '96. In scrutinul din acea iarna, Lucinschi a promis alegatorilor sa combata coruptia, iar in scurt timp, ajungand presedinte, a creat chiar un departament special, anticoruptie, pe care l–a dat pe mana generalului Alexei.
In timp, aceste evenimente aproape coincid cu inregistrarea, la 6 mai 1996 (cu nr. 859538) a societatii pe actiuni cu caracter inchis "Pret a Porte". Aceasta structura avea adresa juridica in orasul Moscova, pe Kuznetki Most 6/3. Mentionam aici ca Ambasada R. Moldova in Federatia rusa se afla pe aceeasi strada, in unul din blocurile vecine. Presa a sesizat, in repetate randuri, ca unul dintre feciorii lui Lucinschi ar fi desfasurat afaceri cu vin chiar in sediul misiunii diplomatice a tarii in care taica–sau era presedinte. Desi director la "Pret a Porte" era un oarecare Zalomov, 50 la suta din actiuni le detinea Serghei Lucinschi, fiul presedintelui. E fireasca intrebarea: de ce nu ar avea dreptul un tanar din R. Moldova sa–si initieze afaceri acasa sau in afara? Dar, logic, apare alta: de unde are acest tanar, cu studii la un Institut de Cultura Fizica si Sport, bani pentru lansarea unor afaceri tocmai in capitala Rusiei?
In decembrie 1996, in urma unor alegeri "libere si corecte", presedinte al R. Moldova devine Petru Lucinschi. Cine pe cine – tatal pe fiu, sau viceversa – a ajutat la realizarea unor succese in bussinesul comercial si cel politic? Greu de spus. Cert e ca, pe cand detinea mandatul de presedinte, intr–un program TV, Petru Lucinschi recunostea ca familia sa cheltuieste destul de putin pentru produse alimentare, deoarece statutul sau ii ofera deseori sansa sa serveasca masa in cadrul diferitor receptii. El mai recunostea atunci ca vestimentatia, inclusiv cravatele, i le achizitioneaza feciorul sau, Serghei, care e un prosper om de afaceri.
Ulterior, Serghei ajunge director la "Pret a Porte". Aceasta inalta functie nu i–a incurcat sa participe, la jumatate de an de la investirea tatalui sau in functia de presedinte al R. Moldova, cu 25 la suta din actiuni, alaturi de cetatenii Gurevici, Lomakina si Griskean, la fondarea SRL "Vinmarket Limited".
Cele 25 la suta din actiuni, volum aparent neinsemnat pentru un fecior de presedinte, (sau, poate, sentimentele patriotice?) l–au determinat pe Serghei, sa inregistreze, la 11 august 1997, SRL "Casa de Comert Moldova", cu capital suta la suta "personal". Odata cu mandatul prezidential al tatalui, evoluau si afacerile "moscovite" ale fiului. La 26 februarie 1998, este inregistrat SRL "Tentrstroiuslug", unde Serghei participa cu 50 la suta din fondul statutar.
Pe timpuri, presa de opozitie scria ca Serghei Lucinschi este considerat capul comertului cu produse alcoolice pe filiera ruseasca. Desi e tanar, avand in jur de 30 de ani, de numele sau sunt legate deja scandaluri publice, fiind acuzat ca a obtinut fraudulos licenta pentru sampania "Yves–Roche", prin santajarea detinatorului legal. Potrivit acelorasi surse, Serghei ar fi inceput sa studieze limba de stat odata cu numirea sa, in 1998, in functia de conducator al Agentiei Nationale pentru Atragerea Investitiilor, creata la 18 decembrie 1997 de tatal sau, presedintele. Nu exista date sau cifre care ar dezvalui eficienta lui Serghei Lucinschi in functia de director al ANAI. Cert e un singur lucru: afacerile sale in Federatia Rusa nu au fost prejudiciate de aflarea sa in fruntea Agentiei.
Documente autentice demonstreaza ca, chiar si dupa alegerile din februarie 2001, adica dupa transmiterea de catre tatal sau a mandatului de presedinte succesorului sau, adica lui Vladimir Voronin, businessul moscovit al familiei Lucinschi a continuat. Astfel, la 11 martie 2001, Serghei Lucinschi este cel care, alaturi de o oarecare Cisteakova, detine 50 la suta din capitalul Societatii pe Actiuni de tip Inchis, "Elitstroi".
Surse avizate sustin ca plasarea businessului familiei prezidentiale Lucinschi in capitala Rusiei nu ar fi intamplatoare, or, din 1992, aceasta familie detine doua apartamente spatioase pe stradela Denejnii (a "Banilor") si Vesnin din Moscova.
De ce am revenit la acest subiect, in plina campanie electorala si in situatia in care, de aceasta data, Petru Lucinschi nu participa la scrutin?
Am incercat sa revenim la o tema sensibila, cea a coruptiei si protectionismului, pe care, ajungand la putere, presedintii nostri prefera sa nu o abordeze in raport cu propriile lor familii. In prag de alegeri, ar fi sa ne gandim pentru cine ne dam voturile, or, noul Parlament va trebui sa aleaga un nou presedinte.
Andrei MITREA,
pentru Ziarul de Garda