Jumatate dintre victimele traficului de femei au fost supuse in copilarie violului sau incestului, adica abuzului sexual din partea propriului tata sau frate. Sute de fetite se pare ca sunt violate anual de barbatii maturi din propria familie, dar nimeni nu a efectuat pana in prezent nici un studiu si situatia lor devine cunoscuta abia peste zeci de ani, daca ajung din intamplare la medic cu stari psihologice degradante.
Una dintre tinere are acum 27 si doi copii, si abia acum a recunoscut, pentru prima data, unui medic ca in copilarie a fost violata de propriul tata. "Mama isi duce traiul alaturi de el pana azi si, ori de cate ori merg in vizita la ea, tata incearca acelasi lucru. Prinde momentul cand mama e iesita si incepe sa imi pipaie coapsele. Mi–i tot mai sila sa merg sa ii mai vad", spune tanara. Chiar daca a incercat de cateva ori sa–i spuna mamei sale ca tatal nu este un om cumsecade, mama–sa se supara foc si dialogul cu cea mai apropiata persoana din lume se termina.
Jumatate dintre fetele asistate de psihologii IOM au declarat ca in copilarie sau adolescenta au fost violate si supuse incestului. Ludmila Gorceag, psihologul OIM, ne–a declarat ca recunoaste de la prima vedere fetele care au fost supuse incestului si violului in copilarie. "Nu e intamplator faptul ca majoritatea fetelor care au fost violate in acest hal ajung sa fie traficate mai tarziu. Din momentul abuzului ele se considera pangarite si murdarite, ele isi urasc corpul si cauta sa se razbune. Ele suporta un grav conflict interior, de aceea ajung sa accepte sa fie violate in continuare, crezand ca oricum trupul e pierdut, dar, castigand ceva bani, ele ar putea sa invinga si sa–si schimbe viata", ne–a spus Ludmila Gorceag. Ea a mai spus cu regret ca unele dintre ele au incercat sa spuna mamelor ca tatii le abuzeaza sexual, dar, de regula, mamele se infurie pe fiice, nu pe sotii perversi. Recent, o tanara de 18 ani a fost violata de taica–sau, iar cand a incercat sa–i spuna mamei, aceasta a repezit–o: "Daca esti o curva, ce poate sa faca omul".
La Biroul de presa al Ministerului de Interne am fost informati ca nu cunosc nici un caz de incest. Totodata, la Centrul pentru Prevenirea Abuzului fata de Copii am fost informati ca asemenea cazuri exista. Potrivit expertilor de acolo, cazurile in care copiii declara ca au fost abuzati sexual de proprii parinti sunt, totusi, foarte rare, deoarece acestea se intampla in familii vulnerabile din toate punctele de vedere si in care copiii nu au cunostinta despre drepturile proprii, crezand ca unica lege este cea care spune ca "parintii au intotdeauna dreptate".
Tatii si fratii care si–au violat fiicele sau surorile sunt, de regula, consumatori inveterati de alcool, care au abuzat de un copil aflandu–se in stare avansata de alcoolemie. Sunt cunoscute si cazuri cand barbati cu studii si nefiind sub influenta alcoolului au comis asemenea crime.
In timp ce sute de cazuri de incest raman neelucidate si nepedepsite, fetele raman victime pe toata viata. Fara compasiunea mamei, fetele nu mai indraznesc niciodata in viata sa vorbeasca cuiva despre aceasta. Prima lor dorinta este sa fuga de acasa pentru a scapa de parintele violator, dupa care accepta violenta si exploatarea sexuala din partea altor barbati, dar nici unul nu le pare mai urat decat cel din propria familie, sustin psihologii.
"Moldovenii continua sa creada ca femeile sunt de vina in toate cazurile, iata de ce opinia publica da mai multa dreptate tatilor si fratilor care comit asemenea cazuri infioratoare, decat bietelor fete. Imi vine sa strig in gura mare ca, niciodata, nici o fetita nu vrea sa fie violata", sustine Ludmila Gorceag, adaugand ca problema ar putea fi rezolvata, daca politistii de sector si asistentii sociali ar fi instruiti intr–un mod special sa acorde atentie familiilor in care sunt copii mici si unde se consuma alcool cu regularitate.
Incestul este prezent in toate rapoartele Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la situatia fetitelor in tarile in curs de dezvoltare, si in aceste rapoarte se face deseori referinta si la Republica Moldova. Dar nici o autoritate legala de la noi nu s–a autosesizat inca pe marginea cazurilor de viol in familii. Problema ramane una tabu.
Alina Radu
Era sfarsitul unei zile de duminica. Linistea noptii domina peste satuc. Gospodarii se aciuasera pe la casele lor si se pregateau de culcare. Si doar unde si unde se mai auzea latratul vreunui caine mai artagos.
Un tipat sfasietor al unei copile rupse aceasta tacere. Vecinii au alergat la portita sa vada ce s–a intamplat. Mare le–a fost uimirea cand au vazut–o pe Irina, fetita de 12 ani a lui mos Ion–betivul (cum ii spuneau in sat), care fugea goala pe drum si urla cat o tinea gura: "Tata! Tata si–a batut joc de mine!", – atat au putut deslusi.
"A baut cam vreo saptamana in sir, – povesteste Irina gesticuland nervos. – In acea seara m–a chemat langa el, caci ii era frig. Imi spunea ca–i sunt sotie si trebuie sa–l incalzesc. Am incercat sa ma rup din imbratisarile lui, dar nu am reusit. M–a violat. A doua zi am povestit totul la politie, insa nimeni nu m–a crezut. Asa au inceput necazurile mele". Nu avea cine sa–i ia apararea copilei. Dupa divort, maica–sa s–a casatorit cu un polonez, iar fetitei i–a promis c–o ia in Polonia cand va implini 18 ani. Acasa, tatal o batea de fiecare data cand se imbata si o alunga de la casa. Baietii din sat au inteles ca este total neajutorata si, cu orice prilej, au abuzat–o sexual. La aceste amintiri, copila isi acopera fata cu palmele.
Nici dupa ce a implinit 18 ani si maica–sa si–a indeplinit promisiunea, nu a avut norocul sa stea impreuna. Tata vitreg a obligat–o pe maica–sa sa o alunge inapoi in Moldova. Ce era sa faca? S–a intors la viata ei de cosmar, care a durat pana cand o cunoscuta din sat i–a promis un serviciu in Turcia. De ce sa nu accepte? Era unica sansa sa scape de viata mizerabila din sat. Abia in Istanbul a aflat despre serviciul pe care trebuia sa–l faca. "Eram un copil. Cand mi–am dat seama ca iarasi voi trai aceleasi violuri, batai, ma rugam sa mor. Insa Dumnezeu ii ia pe cei buni si dornici de viata. Pe cei pagani ii lasa sa se chinuie". Incearca din rasputeri sa inghita nodul amar ce i se opreste in gat. Degetele–i plinute si scurte se intind spre gatul lung masandu–l rar. "A trebuit sa le fac pe plac la toti un an de zile. Daca la inceput m–am speriat, mai apoi m–am acomodat cu acele conditii. Am inceput sa fumez, sa beau. Asa reuseam sa uit toate necazurile". Patronii au folosit–o si au aruncat–o in strada cand a devenit de prisos. Irina s–a intors acasa mai cu mana goala. In sat a fost primita ca si inainte. Nu s–a retinut multa vreme in casa parinteasca. A mai stat pe la o concubina de–al tatalui ei, care o folosea ca pe o sluga, apoi s–a pornit iar in cautarea norocului.
Aici incepe o poveste asemanatoare cu a altor femei traficate. Vanduta, cumparata, folosita de sarbi, macedoneni, albanezi. In sufletul ei nu a mai ramas nici un pic de mandrie, de curatenie sufleteasca. Nu mai reactiona la nici un fel de injosiri si batai. Facea tot ce i se cerea — asa isi castiga painea, tigarile si foarte rar cate o pereche de blugi sau o bluza. Nu mai credea ca sufletul si trupul ei sunt un tot intreg: considera ca trupul e ceva murdar, bun de batjocorit, care iti poate aduce bani, pe cand sufletul – acolo nu avea voie sa patrunda nimeni din cei pe care ii cunoscuse, caci erau prea murdari ca sa poata intra in odaita de lumina a sufletului ei, in care exista doar copilul inocent de candva, sau femeia fericita din viitor, dar nici unul din cosmarurile prezentului. "Trei ani si jumatate m–am simtit bine in Kosovo. Nu–mi plateau – asta era singura problema. In schimb, nimeni nu ma batea, caci nu mai opuneam rezistenta, ma hraneau si–mi dadeau tigari. De ce altceva mai aveam nevoie?" Ca sa reziste, omul are nevoie de dragoste, dar aceasta fata nu a cunoscut–o niciodata. Pierduse totul inca de mica, cand tata as inceput s–o bata pe maica–sa. Maltratarile lui au facut–o rece si fata de fiica. A inceput sa–si urasca copilul nascut de la acest barbat. "Asa ca nu mai aveam nimic de pierdut, – suspina Irina. – Am incercat sa fac totul ca sa ma iubeasca cineva. Nu am reusit. Inseamna ca sunt un copil rau si nu merit dragostea cuiva".
Poate in Kosovo ar mai fi stat multi ani, dar a fost arestata de politie. Prin intermediul OIM a fost adusa in tara. A fost supusa unui curs de reabilitare si tratament. Medicii considera ca ea sufera si de retard mintal, la care s–a suprapus si lipsa de educatie. "Poate ma voi casatori si voi avea noroc de un sot cumsecade. Copii nu–mi doresc. Mi–e frica sa nu sufere si ei cat am suferit eu. Vreau sa ma gandesc la fericirea mea. Nu ma intereseaza altcineva. Va povestesc aceste lucruri nu ca sa–i ajut pe altii, ci pe mine. Ajunge cat au tras foloase alte persoane pe spatele meu". A spus acestea pe un ton nervos si a plecat.
Stela Enachii