«De cateva zile m–am intors acasa din strainatate, unde am muncit mai multi ani pentru a–mi salva familia de saracie. Am citit pagina EXOD si am decis sa va povestesc ceea ce nici presa straina, nici cea din R. Moldova, nu prea recunoaste. Vreau sa va vorbesc despre aspectele pozitive ale exodului», aflam dintr–un mesaj telefonic, adresat Ziarului de Garda de una dintre cititoare, chiar in dimineata zilei de joi, 17 februarie.

Peste o ora, la redactie, am intretinut acest dialog. Interlocutoarea noastra a preferat sa–si pastreze anonimatul.

— Sustineti ca nu exodul ar trebui sa ne inspaimante cel mai mult… Chiar atat de simplu v–a fost sa va impacati cu strainatatea? Ati avut de pierdut sau de castigat plecand de–acasa?

— Desi am studii superioare, aveam un salariu de 200 de lei atunci cand am decis sa plec. Stiam ca nu–mi va fi usor, dar am ales o "ruta turistica", mi–am luat ramas bun de la familie si am plecat. Nici mie, nici altora ca mine, nu ne–a fost usor, dar este de–a dreptul revoltator sa citim in presa ca, in strainatate, femeile noastre ar castiga bani prin prostituare. In afara muncesc femei venite, deseori tot ilegal, din zeci de tari sarace, inclusiv din spatiul ex–sovietic, insa reprezentantele nici unei tari nu sunt atat de blamate ca moldovencele, desi femeile noastre sunt cele mai harnice, cele mai bune gospodine, calitati pentru care sunt deosebit de cautate de straini. M–am tot gandit de ce suntem desconsiderate, si singura concluzie care mi–a venit in cap e ca am fi injosite deoarece statul nu ne apara. Statul, care nici acasa nu ne creeaza conditii de viata, se dezice de noi si dupa ce reusim sa ajungem in strainatate, chiar daca banii pe care–i trimitem acasa intretin acest stat, nu permit familiile si rudele noastre sa moara de foame. Cetatenii altor tari sunt protejati de statul din care vin, pe cand ai nostri sunt lasati de izbeliste. Am constatat ca degradarea statului este direct proportionala cu gradul de injosire la care sunt supusi cetatenii sai aflati in strainatate. Deci, mizeria din R. Moldova urmareste, ca o fantoma, cetatenii acestui stat aflati peste hotare.

— Cand vorbiti de injosiri, la ce va referiti?

— Cel mai grav este riscul de a fi expulzat, iar cetatenii nostri sunt supusi acestui risc, deoarece statul nu a stabilit niste acorduri umane cu tarile straine care au nevoie de brate de munca. Deseori, gasesc in presa articole despre femeile noastre violate de patroni. Personal, nu am cunoscut astfel de cazuri, iar cat ma priveste, am fost ferma ca orice mi s–ar intampla, nu as accepta sa fiu injosita si batjocorita. Daca tot se scrie despre relatiile femeilor noastre cu patronii straini, ma intreb de ce se tace despre dezmatul similar care exista acasa unde, de multe ori, poti obtine un post ori o avansare doar daca "treci" prin patul patronului. De ce presa noastra nu dezvaluie astfel de cazuri care, din pacate, devin tipice in Moldova?

— Ce a schimbat, in viata Dvs., munca in strainatate?

— Am venit de acolo alt om. De altfel, acolo, femeilor noastre le vine greu pana isi schimba mentalitatea. Daca accepta modul de viata din tara respectiva, problemele se simplifica. In strainatate, femeile noastre invata multe lucruri pozitive: cum trebuie mentinute relatiile frumoase in familie, cat de important este pranzul servit impreuna cu familia, cel putin o data in saptamana. Marea diferenta intre noi si ei e in felul de a ne concepe propria varsta. La noi, daca au implinit 40–45 de ani, de obicei, oamenii se considera batrani, se izoleaza acasa, in fata televizorului, asteptand moartea. Acolo oamenii parca n–au varsta. Energia, optimismul ii caracterizeaza pana la adanci batranete. Asta am insusit, in primul rand. Apoi, daca vorbim de investitii in afaceri din R. Moldova, am inteles ca trebuie sa analizam posibilitatile fara a le compara cu cele din afara. Nici un restaurant, nici o cofetarie sau spalatorie nu poate fi deschisa in Moldova conform unor business–planuri europene. E stupid sa crezi ca ai putea avea succes, respectand niste scheme de afaceri straine. Conditiile sunt atat de diferite, incat sansele moldovenilor de a deschide acasa afaceri se reduc substantial. Tot acolo am inteles ca, la noi, lumea nu stie a aprecia adevaratele valori, cheltuind sume mari de bani pe haine. Am regasit Chisinaul inundat de piete de haine, iar lumea nu ezita sa dea ultimul ban pe boarfe. Acolo toti se imbraca mai modest, iar cei mai bogati, periodic, aduna pachete de haine de prin casele lor, le duc la depozite speciale, unde oamenii cu venituri mai modeste se imbraca.

— Este adevarat ca bogatii le poarta de grija celor saraci?

— Este o traditie. Inainte de sarbatori, pe la supermarkete, se aduna colete de produse alimentare. Pe strazi, poti vedea pusculite din metal, in care oricine poate arunca niste bani, stiind sigur ca acestia vor ajunge la cei saraci.

— Si la noi societatea este deja divizata intre bogati si foarte saraci. Din ce cauza, in opinia Dvs., cei doldora de bani nu prea poarta de grija celor cu mai putin noroc?

— Ma gandesc ca ar face–o, daca moldovenii nu ar fi atat de invidiosi. Am impresia ca multi nu fac daruri de frica sa nu fie intrebati de unde si cati bani au.

— Orice s–ar scrie in presa despre exod, orice ar povesti fetele traficate, lumea continua sa plece, chiar daca acest lucru e tot mai greu, iar sumele cerute pentru asa–zisele bilete "turistice" sunt tot mai mari. Cum explicati aceasta nestavilita vrere de duca a moldovenilor?

— Lumea pleaca de peste tot, unde este saracie. Discutam, acum cateva zile, cu o doamna care cauta solutii de plecare. Am intrebat–o daca e pregatita moral sa infrunte greutatile, inclusiv, umilinta. I–am zis: "S–ar putea sa constati ca, departe de casa, nu te are nimeni de om…" Stiti ce mi–a raspuns? "Dar aici, cine ma are de om?" Sunt sigura, nu s–a referit doar la familia sa, doar la conditia ei personala, ci la starea de fapt din intreaga societate.

— Va multumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu

O moldoveanca a acuzat un politist cipriot de viol.

Un fost politist cipriot a fost achitat zilele trecute, dupa ce fusese investigat sub acuzatia de viol a unei tinere din R. Moldova. Sergentul Michalis Mashiaris, de 46 de ani, a fost acuzat de violarea Irinei C., de 27 de ani.

Cazul a fost reclamat in februarie 2004. Moldoveanca fusese arestata de politia din Limassol pentru sedere ilegala, fiind detinuta, pana la elucidarea cazului, in celulele sectorului de politie unde a fost violata de anchetatorul Mashiaris. Autoritatile au decis sa investigheze cazul.

Acuzatul a negat faptul, declarand ca Irina a acceptat de buna voie sa aiba o relatie intima in celula cu el. Totodata, zilele trecute, Judecatoria din Limassol a declarat ca a stabilit mai multe incoerente in declaratiile victimei. "Uneori ocolea raspunsurile, uneori refuza sa raspunda, iar alteori spunea ca nu a inteles traducerea", au declarat reprezentantii justitiei presei cipriote. Dubiile completului de judecata au fost alimentate mai ales de faptul ca ea nu a protestat impotriva violului, "nici macar nu a strigat si nu l–a zgariat", in timp ce victima a declarat ca nu a strigat deoarece politistul a amenintat–o si ea a fost atat de socata, incat partea stanga a corpului fusese ca si paralizata.

Curtea, de asemenea, a respins marturiile Valentinei Balaeva, care era detinuta intr–o celula vecina, judecatorii considerandu–le "irelevante". "Balaeva demonstra ura fata de politie si organele de drept din Cipru", astfel au motivat judecatorii faptul ca nu au luat in consideratie depozitiile ei care sustineau probele inaintate de Irina.

Curtea a mai dedus "netraumarea" Irinei dupa fotografiile care au facute in spitalul in care a stat dupa acuzarea de viol. "In fotografiile din spital ea zambea si nu prea parea sa fie traumatizata".

Unul dintre cei doi avocati ai politistului, Constantinos Kokkinoftas, a declarat pentru presa cipriota ca Mashiaris "a fost nevoit sa scrie cerere de eliberare din functie imediat la declansarea acestui scandal".

Totodata, nici unul dintre ziarele care au scris despre acest caz nu a abordat problema legalitatii contactelor sexuale ale anchetatorilor in incinta sectoarelor de politie.

Decizia judiciara cu privire la cazul Irinei C. a fost atacata in instanta superioara.

O investigatie rusinoasa

"Guvernul din Muntenegru trebuie sa redeschida investigatiile asupra unui dosar foarte important de exploatare sexuala, in care au fost implicati politicieni, judecatori, politisti si functionari publici", — se spune intr–o scrisoare adresata de Amnisty International catre Ministerul de Interne al Muntenegrului.

Acest caz vizeaza o femeie din Moldova, care a acuzat persoane publice cu functii foarte inalte de faptul ca au torturat–o si violat–o pe ea si alte femei din statele Europei de Est.

Amnisty International si–a exprimat ingrijorarea in legatura cu faptul ca o comisie guvernamentala, abilitata sa investigheze actiunile politiei si autoritatilor judiciare, nu a efectuat o ancheta exhaustiva, din care cauza au aparut suspiciuni asupra complicitatii unor demnitari de stat in neelucidarea acestui caz, a declarat Irene Khan, secretar general al Amnesty International.

Moldoveanca, cunoscuta anchetei doar sub initialele de S.C., de doar 28 de ani, mama a doi copii, a fost traficata in Muntenegru in 1999, fiind fortata sa se prostitueze pana in 2002, cand a fost ajutata de organizatii umanitare sa gaseasca un adapost in Podgorita.

Pe parcursul celor trei ani, S.C. a suportat abuzuri fizice si psihologice inimaginabile, fiindu–i provocate rani serioase, printre care sapte fracturi de oase, rani ale organelor interne, numeroase cicatrice, arsuri pe organele genitale cauzate de tigari aprinse, hematoame in gura.

O ancheta penala a fost deschisa impotriva a patru persoane, incluzand procurorul general–adjunct, Zoran Piperovic. Acestia au fost arestati sub acuzatia de implicare intr–un caz de exploatare sexuala. In 2003, cazul impotriva celor patru suspecti a fost suspendat din cauza lipsei de probe.

Sub presiuni internationale, guvernul Muntenegrului, a permis o analiza a investigatiei efectuate.

In noiembrie 2004, comisia guvernamentala a incheiat investigatia asupra actiunilor politiei si judecatorilor. OSCE, care a monitorizat ancheta, si–a exprimat insatisfactia fata de rezultatele declarate.

Amnisty International a remis, acum cateva zile, un comunicat de presa prin care si–a exprimat ingrijorarea in legatura cu faptul ca aceasta comisie o prezinta in rapoarte pe S.C. mai mult ca pe un criminal, decat pe o victima care a fost abuzata atat de crunt.

Atat legislatia Muntenegrului, cat si cea internationala, prevad compensatii pentru daunele morale si fizice suportate de o victima, dar in cazul S.C., nimeni nici nu a pus in discutie problema repararii daunelor morale, a mai declarat Irene Khan, secretar general al AI.

Imigrantii moldoveni traficanti de tigari

Circa 10.000 de imigranti trec lunar prin portul si aeroportul de la Dublin, potrivit datelor expertilor vamali. Cei mai numerosi sunt reprezentanti din Moldova, Rusia, China, Nigeria, Turcia, care intretin relatii cu dealerii locali de droguri. Cu toate acestea, traficantii sunt foarte rar prinsi.

Portul Dublin primeste anual circa 8000 de vase maritime, care importa anual 23,5 mil. tone de marfuri, iar aeroportul primeste lunar 1,5 mil. pasageri. In aceeasi perioada, prin aeroport trec circa 19 mil. tigari, procurate cu 60 centi pachetul in afara Uniunii Europene si vandute in magazinele irlandeze la preturi inzecite.

In pofida eforturilor serviciilor vamale, traficantii de droguri gasesc noi modalitati de a transporta tigarile si, in special, drogurile. Desi utilajele vamale sunt tot mai sofisticate si scaneaza drogurile ascunse, in ultimul timp vamesii ajung sa nu poata drogurile depistate, deoarece acestea sunt transportate in ... stomac. Traficantii inghit pungile cu droguri si trec hotarul, urmand sa le evacueze pe cale naturala odata ajunsi la destinatie. "Vedem in burta lor cutiutele cu droguri, in timpul scanarii, dar nu exista posibilitati sa le extragem", au declarat vamesii irlandezi presei. In ultimul timp, pentru transportarea in acest mod a drogurilor au fost implicati tot mai multi copii, ceea ce pune in garda organismele internationale cu privire la aceasta noua metoda de exploatare a copiilor, care expune unui mare risc sanatatea lor.