Eudochia Ivantoc, sotia detinutului politic:

Andrei a decis sa candideze independent, pentru un mandat in Parlament, din disperare, dar si cu speranta ca va fi liber si va putea povesti lumii despre toate prin cate a avut de trecut in aceasta grea perioada de detentie, ca va putea spune adevarul despre toata durerea sa tuturor celor care vor fi interesati sa afle despre cosmarul vietii sale. In 1992, atunci cand a fost chemat la datorie, sa apere integritatea patriei noastre, el nu a ezitat nici un moment, a pus mana pe arma si alaturi de cei care s–au inrolat in miscarea de eliberare nationala, a plecat la razboi. Aflandu–se printre primii, si–a riscat viata si atunci, dar si in toti acesti ani de detentie, deoarece sta singur, intr–o celula izolata, intr–o inchisoare a unui regim separatist, din care cauza i se pot intampla orice. In toti acesti ani, de mai multe ori, in semn de revolta, Andrei a declarat greva foamei. A facut–o in 1999, in 2004, la el neajungand nici o informatie, nici un reprezentant al conducerii statului, sau alte persoane interesate de starea sanatatii sale. Declarand greva foamei, el a incercat sa ajunga pe aceasta cale cu mesajul sau la sufletele si inimile celor de la fosta si actuala conducere a statului, sperand ca acestia vor interveni pentru eliberarea sa. Starea lui Andrei si a lui Tudor Petrov–Popa, aflat acum in inchisoarea de la Hlinaia, este dificila si pentru ca accesul lor la informatie este limitat. Afla cate ceva de la un mic aparat de radio si din ziarele pe care le ducem de acasa. Am ajuns sa ne bucuram si de aceasta, deoarece, in primii ani, era interzis sa le ducem la inchisoare ziare in limba romana. Pe parcursul rarelor intrevederi pe care le avem (o data la trei luni), avem voie sa ne vedem, pentru doua ore, printr–un paravan de sticla. O data in jumatate de an avem voie sa ne vedem intr–o odaie libera. E o intrevedere de familie si atunci putem discuta mai mult, mi se poate destainui, poate sa–mi spuna ce–l doare, ce probleme are si ce ganduri il framanta. Medicamentele le ducem tot noi, pentru ca in penitenciar nu au acces la medic, desi sufera de afectiuni grav. Andrei are o boala cronica la ficat, foarte periculoasa. Pe tot parcursul anilor in care a fost detinut, a fost lovit, batut si schingiuit. Din cauza maltratarilor, bolile i s–au agravat. Pe langa cele vechi s–au mai adaugat altele noi. Ultimul examen medical i–a fost facut in 2004, cand a declarat greva foamei. Atunci, la insistenta organismelor internationale, Andrei a fost vizitat de medici de la Crucea Rosie Internationala. Numai prin intermediul lor, am putut afla ce–l supara pe Andrei, cand era in greva.

Cu toate acestea, autoritatile nu au manifestat nici un interes. Doar la insistenta noastra, atunci cand aflam despre situatiile critice si sesizam organismele internationale si conducerea statului, se intervenea formal. Chiar si avocatul nu a avut, pe toata perioada, acces la Andrei.

Atunci cand a inceput razboiul, nu am crezut nici pentru o clipa ca detinutii grupului Ilascu ar putea fi inchisi pentru atatia ani. Am sperat ca vor fi intreprinse actiuni energice si ei vor fi eliberati. Ne–am ciocnit, insa, de o realitate dura. Chiar si dupa decizia CEDO, situatia lui Andrei nu s–a schimbat: are aceleasi conditii, e singur in celula, iar vizitele sunt limitate, inclusiv pachetele cu produse alimentare. Cei de acolo nu au fost incantati niciodata de procesul de la Strasbourg. Ei intotdeauna gaseau momente pentru a intra la Andrei in celula si a–l batjocori, a–i spune cuvinte murdare. Pe de alta parte, erau constienti ca, existand decizia CEDO, nu au dreptul sa–l agreseze fizic.

Lidia Popa, consultant principal in Aparatul ministrului Reintegrarii:

Pastram speranta ca apelul rudelor si consatenilor, adresate celor trei presedinti si organismelor internationale, va fi auzit si de autoritatile din Transnistria de care depinde, in principiu, eliberarea detinutilor, dar si de autoritatile statelor care pot influenta luarea unei decizii in sensul eliberarii acestor detinuti. Mi–a parut rau sa aud reprosuri potrivit carora autoritatile nu au intreprins absolut nimic pentru eliberarea detinutilor. Pe parcursul unui an si jumatate, ministrul Reintegrarii a depus, in limitele atributiilor sale, multe eforturi, a facut numeroase demersuri pentru a misca lucrurile sau a obtine cel putin o ameliorare a situatiei. Am avut un scurt dialog cu d–na Eudochia Ivantoc. M–am interesat de situatia si starea sanatatii lui Andrei. Cand mi–am inceput activitatea, acum un an si jumatate, se desfasura o campanie ampla prin care ministrul incerca sa coordoneze activitatile menite sa inlesneasca accesul la Andrei Ivantoc si la Tudor Petrov–Popa. Aceasta problema se abordeaza la toate intrevederile cu autoritatile Transnistriei, Rusiei, Ucrainei, care pot influenta luarea unei decizii. Chiar la inceputul anului 2005, au fost adresate tarilor garant, reprezentantului autoritatii transnistrene, Valeri Litcai, demersuri repetate de a intreprinde actiuni concrete in vederea punerii in libertate a detinutilor. Deocamdata, o reactie ori a lipsit, ori a fost negativa. In plus, chiar saptamana trecuta, aparatul ministrului Reintegrarii a expediat o informatie la Consiliul Europei, unde problema detinutilor politici se afla in atentia APCE. De asemenea, organizatiile internationale sunt sensibilizate asupra evolutiei situatiei detinutilor. Daca nu am reusit ceva, probabil e si din vina societatii civile, care ar fi trebuit sa fie mai activa. Ar fi trebuit sa ne coordonam si sa ne conjugam eforturile pentru a identifica o solutie rezonabila.

Scriitorul Valeriu Matei:

Din pacate, in anii 1992–94, au fost eliberati toti banditii, toti teroristii trimisi de Smirnov si retinuti de fortele de ordine si de armata R. Moldova. Aceste eliberari au fost facute fara abordarea conditiilor in care ar fi fost posibila eliberarea detinutilor politici de la Tiraspol. In continuare, o parte a spectrului politic a speculat problema detinutilor politici. In 1998, Ilie Ilascu a devenit deputat pe listele PFD. Am rezervat acest mandat doar pentru a aborda mai pregnant problema detinutilor politici. Ce face acum ministrul Reintegrarii? Si atunci, si acum, se fac demersuri la Consiliul Europei, la Uniunea Interparlamentara, la Parlamentul European... Insa cheia solutionarii acestei chestiuni este in Federatia Rusa. In momentul in care presedintele Rusiei ii va spune lui Smirnov: "Elibereaza–i", acesta ii va elibera imediat. Insa sefii statului nostru, de foarte putine ori au pus problema detinutilor politici in dialogurile bilaterale, inclusiv in cele confidentiale, pe care le–au avut. Mai degraba au semnat fel de fel de memorandumuri, au asistat la memorandumul de impartire a venitului din vanzarea armamentului, – ma refer la memorandumul de la Odesa, la care a asistat si presedintele Lucinschi, – decat au pus problema eliberarii unor oameni nevinovati, torturati si detinuti ilegal de catre un regim–marioneta al Federatiei Ruse. Ar trebui sa spunem lucrurilor pe nume, mai ales ca exista decizia CEDO, instanta suprema in plan european, pe care ar trebui s–o respecte si Federatia Rusa, pentru ca ea a fost condamnata prin aceasta decizie. In plan intern, din pacate, unii s–au afisat prin ziare cu problema detinutilor, dar nu au fost niciodata acasa la parintii lui Ilie Ilascu. Nici la inmormantarea acestora nu au fost cei care s–au dat tari si mari, adunand zeci de mii de dolari de la diaspora romaneasca din Canada, SUA si de prin alte parti, – chipurile, pentru familiile detinutilor. Dispun de date si nume concrete si cred ca e timpul sa spunem deja lucrurilor pe nume... Acestia se teme ca Andrei sau un alt detinut ar putea veni si cere o parte din averile insusite pe nedrept...

Parghii care ar permite profilarea unor conditii de eliberare a acestor detinuti exista. Acest lucru nu se intampla, insa, pentru ca multe dintre veniturile din vanzarile ilegale care au loc prin aceasta gaura neagra din Transnistria ajung si anterior, si acum, la persoane din conducerea suprema a R. Moldova. Daca Vladimir Putin ar fi dorit sa–i elibereze, ii elibera de mult, asa cum a fost in cazul lui Ilie Ilascu, atunci cand a inteles ca se ingroasa treaba: Ilascu era deja senator roman si Rusia nu–l mai putea detine ilegal in inchisoarea de la Tiraspol. Lumea trebuie sa stie ca eliberarea lui Ilascu nu a fost meritul lui Pasat si nici al lui Voronin. Si acum, ar fi de ajuns ca Rusia sa suspende asigurarea Transnistriei cu gaze naturale, cel putin pentru o luna, sau cu mijloace financiare, pentru ca regimul lui Smirnov sa se prabuseasca rapid. Sa nu uitam, insa, ca Smirnov detine pasapoarte diplomatice rusesc si moldovenesc. Sai spuna ministrii avizati: cine le–a eliberat pasapoarte diplomatice moldovenesti lui Smirnov si acolitilor lui?!

Din pacate, daca Andrei Ivantoc nu s–ar fi inregistrat in actuala campanie electorala, credeti–ma ca numele lui si al lui Tudor Petrov–Popa ar fi fost de mare specula in mai multe publicatii. Vedeti care este reactia, din momentul inregistrarii lui Andrei Ivantoc? In afara de Ziarul de Garda si alte cateva ziare independente, ceilalti au luat apa in gura. De ce nu au repetat gestul nostru, din '98, in raport cu Ilie Ilascu? Daca pentru Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa s–ar fi gasit locuri pe listele electorale, iar, ulterior, si mandate de deputat, mai existand si decizia CEDO, cred ca lupta pentru eliberarea lor ar fi fost mai eficienta. Si in Parlamentul European, si la Uniunea Interparlamentara, si la CE, greutatea mesajului ar fi fost cu totul alta. Din pacate, pe liste apare o sumedenie de nomenclaturisti, parveniti si provocatori. Nu vreau sa cred ca Voronin ar fi renuntat la vreo unul dintre ciracii sai, dar daca speculeaza atat de mult numele detinutilor politici, de ce nu i–a inclus pe lista comunistilor, spunand ca jertfeste un mandat pentru detinutii politici, pentru ca vrea in Europa si pentru ca doreste solutionarea problemei transnistrene. Iata de ce e de datoria morala a fiecarui om constient sa lase la o parte ambitiile, si sa voteze cu Andrei Ivantoc. In ceea ce ma priveste, i–am indemnat pe colegii mei din fostul PFD, din structurile teritoriale, sa pledeze pentru Ivantoc. Este important ca acesti ultimi detinuti politici sa fie eliberati. Cred ca ati avut o initiativa foarte buna.

Andrei Covrig, participant la razboiul de pe Nistru:

Adevarul este ca, de la '92 incoace, nu s–a facut nimic pentru a–i elibera pe martirii din grupul Ilascu. Acest caz denota, ca o foaie de turnesol, adevarul ca nici societatea civila, nici autoritatile publice nu s–au manifestat ferm pentru a rezolva aceasta situatie. Acest test a fost sustinut atat de autoritatile comuniste, cat si de cele anterioare cu calificativul "insuficient". Intr–un stat normal, prezenta unei persoane in inchisoarea altui stat, nemaivorbind de inchisoarea unui regim separatist, e un prilej de mare scandal. Imi amintesc: cu ceva timp in urma, in Africa au fost retinuti trei aviatori rusi. Ce zarva s–a facut atunci pentru eliberarea acestora din detentie! Se pare ca doar cainele lui Putin nu a facut vreo declaratie pentru eliberarea lor. In cazul grupului Ilascu reactia este zero. Nu se intreprinde nimic, iar toate demersurile adresate Presedintiei, Guvernului si Parlamentului, raman fara raspuns. Astazi nimeni nu are dreptul sa acuze participarea lui Ivantoc in cursa pentru viitorul Parlament. Partidele politice, antrenate in scrutinul electoral, au avut posibilitatea sa–i includa pe acesti detinuti pe listele lor. Nimeni nu a facut acest lucru si e greu de inteles aceasta reticenta. Ma refer la cele trei formatiuni politice care cu siguranta vor intra in viitorul Parlament. Printr–o astfel de decizie, aceste partide s–ar fi ajutat, in primul rand, pe sine, sporindu–si popularitatea. Dupa mine, oamenii care inca nu au decis pentru cine sa voteze, sau cei care nu vor sa mearga la alegeri, sau vor sa–si dea votul micilor partidute, ar trebui sa se dezica de aceste aventuri care ii favorizeaza doar pe comunisti, si sa–l voteze pe Andrei Ivantoc. Acest vot ar fi in conformitate cu obrazul nostru si ar constitui un gest pe cat de crestinesc, pe atat de patriotic.

Alexandru Lesco, detinut politic, membru al grupului Ilascu:

Nu sunt si nici nu am fost politician, am fost detinut politic. Nu particip la alegeri, insa initiativa voastra o sustin intr–o oarecare masura. Cu o singura remarca: se putea intreprinde ceva ca si Tudor Petrov–Popa sa participe la alegeri pe vreo lista. As vrea sa–l vad pe Andrei acasa, si chiar in Parlament, de asemenea si pe Tudor Popa, insa, pe buna dreptate, cheia eliberarii detinutilor se afla la Moscova. Asta o stiu toti. Autoritatile ar trebui sa fie mai receptive, sa se comporte mai dur fata de Federatia Rusa, chiar daca noi nu avem acea putere pe care o au statele mari. Au existat, insa, multe momente cand se putea pune aceasta intrebare. Ma intrebati despre detentie. Inchisoarea este un calvar, o asteptare, o speranta pentru viitor; fiecare clipa intre acele ziduri e greu de supravietuit, fiecare zi dureaza infinit de mult. Cred, insa, ca baietii au aceeasi tarie de caracter ca si pana acum si astfel vor depasi aceste momente.

Stefan Jurja, cavaler al ordinului "Stefan cel Mare", distins cu medaliile "Vulturul de Aur" si "Crucea Memoriei", capitan in rezerva, jurist:

Cei care au detinut pana acum toate parghiile, fiind la putere, ar trebui sa stea macar o zi inchisi, sa simta si sa se roage asa cum se roaga oamenii cu suflet pentru acesti patrioti care poarta vina doar pentru ca sunt patrioti. Ei se chinuiesc, poate, in locul unora dintre noi. Ei si–au sacrificat viata si sanatatea pentru viitorul nostru.

Nadejda Botea, vecina detinutului politic Andrei Ivantoc:

Sunt vecina familiei Ivantoc, astfel am cunoscut sotiile detinutilor politici, afland mai multe despre problemele si durerea lor. De 13 ani, zi de zi, acestea isi plang amarul. Mai aproape de mine e Eudochia. Chiar de la inceputul acestei initiative, i–am spus ca are toata sustinerea mea. Andrei trebuie sa mearga inainte, cu capul sus, pentru ca merita sa fie si el liber, precum merita sa fie liber Tudor Petrov–Popa. Ii rog pe toti cei care mai au un pic de suflet si inteleg ca patriotii din grupul Ilascu si–au jertfit viata nu doar pentru ei, ci pentru noi toti, sa intervina. Intelegem cu totii ca cheia eliberarii este la Moscova, dar nu pot intelege de ce Rusia a recunoscut doar o parte a hotararii judecatoresti, iar cealalta parte refuza sa o respecte. Indemn toata lumea sa le fie alaturi, sa–l sustinem pe Andrei si, in acest fel, pe Tudor Petrov, sa–i scoatem din calvarul in care stau si astazi.

Dumitru Prodan, prietenul lui Andrei Ivantoc:

Ultima vizita la Opaci m–a convins ca oamenii sunt gata sa–l voteze pe Andrei. Aceleasi convingeri le au si pamantenii nostri din localitatile invecinate care au inteles ca, astfel, il pot ajuta pe Andrei Ivantoc sa iasa la libertate. Sper cu toata sinceritatea ca se vor gasi oameni cu inima mare care il vor sustine in alegeri si ca, ajungand parlamentar, Andrei ar putea fi eliberat mai degraba. De aceea, am si decis sa le adresam celor trei presedinti – ai Rusiei, R. Moldova si Romaniei – o cerere prin care solicitam interventia lor cat mai rapida. Alegatorii ar trebui sa–si dea seama ca promisiunile facute de partidele politice conteaza mai putin si ca ar trebui, in primul rand, sa sustinem persoana care, in momente dificile, pe timp de razboi, si–a jertfit viata pentru integritatea Patriei.