La Strasbourg, în preajma clădirii Parlamentului UE, este o alee cu copaci fără ramuri. În vârful fiecărui copac este un cuib de cocostârci, natural, cu cocostârci vii în fiecare cuib, cu pui adevăraţi lângă fiecare cocostârc. În fiecare dimineaţă, cocostârcii adevăraţi îşi încep dezbaterile, printr–un clănţănit sonor de ciocuri.

Alături, parlamentarii UE îşi încep dimineaţa, venind din cuiburi confortabile şi sigure la un loc de muncă ce le oferă totul. Pe parcursul sesiunilor, peste 3000 de oameni ocupă sediul Parlamentului UE. Doar 785 de europarlamentari sunt asistaţi de două ori mai mulţi asistenţi, secretari, analişti. Parlamentarii sunt ocupaţi, ei discută azi bugetul UE pentru anul 2013, precum şi listele statelor candidate pentru anul 2024.

Afară, cocostârcii sunt ocupaţi şi ei. Unii planează, scăldându–şi penetul în cerul răcoros al dimineţii, alţii îşi fac ordine în cuib sau îşi gâdilă puii. Acolo este casa lor, cu puii lor, cu identitatea lor. Ma gândeam că ar fi fost instalaţi cumva acolo, aşa, de frumuseţe. Europenii au râs — de ce şi cum să legi un cocostârc de cer? Pur şi simplu, fiecare pasăre a ales să îşi facă cuibul pe această alee, liberă şi nesilită de nimeni.

Privesc aceste păsări şi îmi amintesc de satele noastre. Sunt şi pe acolo cuiburi de cocostârci, dar tot mai multe pustiesc, căci cocostârcii, spre deosebire de oameni, nu au nevoie de viză ca să se instaleze în una din zile într–un copac din UE.

Privesc oamenii de aici şi îmi amintesc de noi toţi. I–am întrebat pe câţiva parlamentari europeni la ce se gândesc când se trezesc dimineaţa, în casa lor. Cei mai în vârstă au zis că se gândesc la sănătate, deşi sistemul de îngrijire medicală este foarte bine pus la punct şi plătit din buget. Cei mai tineri se gândesc la copii, deşi şcolile sunt asigurate cu de toate. Unii se gândesc dacă vor să mănânce azi batog sau, poate, supă de aspaeagus.

Diplomaţi fiind, deputaţii au întrebat la ce se gândesc cei din R. Moldova când deschid ochii. Aşa au aflat că cei vârstnici nu se mai tem de moarte, căci pensia nu le mai ajunge pentru viaţă, iar cei tineri nu se mai tem că nu vor reuşi la studii — orice diplomă poate fi cumpărată fără cunoştinţe, şi tot nu le foloseşte la prea multe. Este adevărat, am avut şi «diplomanţi» cu acte false plini de succes, chiar în poziţia de ministru . S–a descurcat bine, până la descoperirea transportului cu fasole narcotice. Dar acum nici transporturile de acest fel nu vor mai fi descoperite, căci agenţii rutieri sunt pe cale de reducere numerică drastică.

R. Moldova e departe de conceptul acestui cuib de viaţă europeană. Ea nu se regăseşte nici în bugetul pentru anul 2013 al UE sau pe lista noilor candidaţi din 2024. Poate doar ilegal, sub cuibul cu cocostârci de pe aleea Parlamentului UE.

Alina Radu