Jurnaliştii de investigaţie vin în oraşul tău!

La 15 mai, Ziarul de Gardă a dat startul unei campanii de întâlniri locale cu publicul din întreaga republică, pentru a discuta împreună efectele corupţiei şi posibilităţile creării unui parteneriat între presă şi cetăţeni împotriva acestui fenomen.

Prima întâlnire a avut loc la Călăraşi, iar în urmatoarele 9 luni vor urma vizite în alte 17 oraşe şi orăşele din R.Moldova. Totodată, un şir de întruniri publice vor avea loc în municipiul Chişinău.

Tinerii din Călăraşi care au participat în 15 mai la întrunire au identificat cauzele corupţiei în localitatea lor, precum şi căile de tratare a acestei probleme. Fiecare participant şi–a scris opinia pe «Standul Libertăţii de Expresie», inaugurat de redacţie pentru o mai bună şi mai liberă comunicare. «Standul Libertăţii» va circula prin toate oraşele, iar opiniile exprimate de cetăţeni vor fi redate şi în paginile Ziarului de Gardă.

Ziarul de Gardă la Călăraşi

Sergiu Cojocaru, şeful Direcţiei Cultură a Consiliului Raional Călăraşi
Ziarul de Gardă e o mică călăuză în multe lucruri pe care tinerii îşi doresc să le afle. Avem puţine ziare în Basarabia care îndrăznesc să se numească independente şi mai ales de investigaţie. Ziarul de Gardă apără cu tot dinadinsul cetăţenii care nu vor să devină robii cuiva.

Aneta Grosu, redactor-sef ZdG: 4 ani e o vârstă foarte mică pentru o publicaţie în R. Moldova în condiţiile în care omul deseori alege cu greu între o pâine şi un ziar, atunci când decide ce anume să cumpere. La 15 mai am iniţiat o campanie care va avea loc în întreaga republică. Încercăm să le spunem cititorilor noştri că vrem să fim prieteni cu ei, iar prietenii au încredere unii în alţii. Ceea ce putem să le promitem cititorilor este că nu vom trăda interesele, principiile şi problemele lor. De fapt, şi sondajele şi experţii independenţi spun într–un glas că cea mai serioasă problemă în R. Moldova este corupţia alături de sărăcie. Dar poate că sărăcia nu ar fi atât de mare, dacă ar fi mai mică corupţia. Noi ne–am propus să–i ajutăm pe cetăţeni să devină oameni care ar înfrunta corupţia cu demnitate. Nu da mită, este un principiu şi un slogan cu care vom merge din casă în casă, pentru că noi ne–am convins: de patru ani, de când facem acest ziar, nici un coleg de–al nostru nu a dat mită şi nu s–a schimbat nimic în viaţa lor. Atunci când dai mită eşti complice la o infracţiune şi poţi ajunge pe banca acuzaţilor. De multe ori problemele cu care se confruntă cetăţenii sunt cauzate de corupţie, de aceea avem în societate oameni foarte bogaţi, alături de o sărăcie lucie. Prin îndemnul nostru ca presa să vă fie pieten nu spunem ca noi să fim aceştia, să vă fie prieten TIMPUL sau Jurnal de Chişinău, Literatura şi Arta sau Vocea Basarabiei, toate publicaţiile şi mediile independente care nu sunt afiliate unor formaţiuni politice.

Tudor Josan, jurnalist: Fac o trimitere la Constantin Tănase, care spunea despre voi că «îi place mâna asta de fete de la Ziarul de Gardă, care au reuşit să răstoarne pe dos publicistica din R. Moldova». A face un ziar în condiţiile autoritarismului care domneşte în R. Moldova, a terorii declanşate de către autorităţile statale şi a face un ziar care are un vădit caracter justiţiar, încearcă să scoată dreptatea la lumină — e un mare act de curaj. Mă închin în faţa acestui mănunchi de fete. Sunt abonat chiar de la apariţia ziarului. Reuşesc fetele astea să dea şi o anumită spiritualitate, unor compartimente ale ziarului, mă refer în special la materialele semnate de Antonina Sârbu. Într–un ziar care are o tematică de luptă contra unor fenomene cum sunt corupţia şi autoritarismul, cum este încălcarea flagrantă de către reprezentanţii puterii a drepturilor omului la fiece pas, se găseşte cheia potrivită pentru a strecura în pagini şi nişte subiecte de o sensibilitate sufletească extraordinară, pe care reuşeşte să le facă Antonina Sârbu. Ziarul de Gardă poate ajuta tinerii să înţeleagă situaţia reală din R. Moldova, nu cea pe care ne–o scriu ziarele ce toacă banii de la buget şi nu fac altceva decât să spele creierii cititorului, promovează politică laudativă în interesul autorităţilor, a guvernării comuniste. De asemenea, un aspect financiar pe care ştiu că–l are şi Ziarul de Gardă, când nu este finanţat cu nici un leu de la buget, aşa cum sunt ate ziare, în condiţiile când trebuie să lupte pentru fiecare leu care se cheluie pentru elaborarea ziarului, este un dublu act de curaj editarea acestei publicaţii.

Aurica Guzun: Am cunoscut Ziarul de Gardă în lunile martie şi aprilie a.c.  Într–adevăr, este un ziar care se străduie să scoată la iveală lucrurile pe care alţii le trec sub tăcere. Vă îndemn să citiţi presa, pentru că, nu ştiu de ce, noi suntem mai puţin informaţi, nu luăm în considerare ştirile care se difuzează, informaţiile care ni se oferă, fără să ne dăm seama că, cu informaţia, ne putem apăra.

Nicolae Cuşchevici: Majoritatea dintre cei prezenţi la întrunire au vârsta R. Moldova, şi, de fapt, ei au o gândire mai liberă decât noi, cei care ne–am născut înainte de anii «90. Şi dacă aceşti tineri ar fi indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă în ţară, mi–ar fi teamă să mă gândesc la viitorul R. Moldova, care şi aşa se află într–o situaţie destul de delicată. Zi de zi vi se pot încălca drepturile fără să ştiţi, şi din moment ce vi se întâmplă acest lucru, voi tăceţi, iar autorităţile îşi creează impresia că, dacă omul tace, înseamnă că îşi pot permite să nu ţină cont de părerea cetăţenilor.

Vladimir Dodon — profesor de muzică care, timp de 18 ani, a confecţionat violoncele, contrabasuri şi viori de toate dimensiunile, la care se cântă prin toată Europa: Sunt întrebat de ce stau la Călăraşi şi nu merg la Chişinău, unde e nucleul muzicii clasice. Eu răspund de fiecare dată că, dacă eram la Chişinău, nu făceam ceea ce am făcut. Am avut oferte să rămân şi în Franţa, şi în România, însă dorul de plai şi de părinţi a fost mai presus. Asemeni Codrului nostru nu este nimic pe întreg pământul. Le povesteam francezilor despre locurile noastre pitoreşti, şi ei ziceau că îi provoc să vină să vadă meleagurile noastre. Le–am spus că pământurile lor nu fac nici 5 bani pe lângă ale noastre. De aceea, vă îndemn, copii, să vă promovaţi aici. Copacului, dacă îi schimbi locul, nu va da roade.

Gheorghe Coţofană, consilier raional, cititor fidel al Ziarului de Gardă: Am cunoscut Ziarul de Gardă întâmplător, la un miting organizat întru susţinerea Antenei C. Acum sunt un cititor înrăit. Regret că în copilăria mea nu era un asemenea ziar, eram puşi să citim numai «Tânărul leninist». Am luat exemplu de la Ziarul de Gardă şi am încercat să facem o astfel de publicaţie şi la noi, «Sipotenenii şi satul lor». Nu doresc nimenui să treacă prin ce am trecut eu în copilărie, când pentru dorinţa de a cunoaşte adevărul o primeam peste cap, în sensul direct al cuvântului. Tinerii de astăzi au mai multe posibilităţi decât noi. Am o ură pe sistemul acesta comunist, deşi în trecut îl adoram. Ani de zile am fost învăţat că noi eram cei mai fericiţi de pe pământ, şi că americanii erau negri. Nu vreau să aibă parte de aceeaşi soartă şi copiii mei, şi mă bucur că fiica mea, privind la televizor, îmi spune că se teme de Voronin. Fiţi combativi!

 

Tinerii din Călăraşi împotriva Corupţiei

Ludmila Cazacu:
«Ştim fiecare câtă corupţie este la admiterea în Universităţile din R. Moldova. Cum putem combate problema dată, în situaţia în care nu fiecare îşi poate permite să dea bani ca să obţină un loc la buget?»

Lucia Bobeică, Profesoară la Colegiul Alexandru cel Bun:
«Am făcut şi eu facultatea, iar timp de patru ani, absolut nimănui nu am dat mită, şi nimeni nu a încercat să–mi ceară un bănuţ, pentru că, într–adevăr, am învăţat. Elevilor nu le rămâne decât să înveţe. Lucrez la Colegiul Alexandru cel Bun din Călăraşi, şi nu iau nici un ban de la studenţi şi cred că nu am să fac acest lucru pe viitor. Este problema studentului dacă vrea să înveţe sau nu, dacă învaţă — evoluează, dacă nu — rămâne la nivelul la care este.»

Veronica Jumbei:
«Nu e corect să ne speriem de faptul că ni se cere mită. Misiunea noastră este de a schimba mentalitatea tinerilor care nu învaţă şi se bucură că pot da mită şi intra la facultatea la care vor ei. Un proverb chinez spune că o generaţie plantează copaci, iar alta culege roadele. Pentru noi roadele au fost culese, însă nu au fost valorificate. Trebuie să luptăm ca să scăpăm de corupţie în următorii ani, pentru ca cei mai tineri, care vin după noi, să nu se confrunte cu acest flagel.

Olesea Goncear:
«Am cunoscut persoane care dau mită. Nu este doar vina profesorilor şi a studenţilor că în universităţi şi în şcoli se dă mită. Părinţii poartă şi ei o parte din vină, pentru că şi ei participă la actul de corupţie, ei fiind nemijlocit cei care dau banii. Cât despre elevi sau studenţi, pot să le spun doar că este mult mai uşor să înveţi decât să dai mită. Începutul poate fi greu, am avut şi eu o iniţiativă de a da mită, însă am învăţat şi am obţinut nota pe care mi–am dorit–o fără să dau bani. Aşa că îi îndemn pe toţi să spună: NU corupţiei.»

Veronica:
«Cunosc un caz real când o elevă a încercat să lupte împotriva profesoarei care îi cerea mită, însă mai târziu a regretat acest lucru, pentru că profesoara s–a răzbunat şi se răzbună în continuare foarte dur. Când un tânăr are curajul să vorbească, cei din jur trebuie să–l protejeze, ca să nu ajungă »ţap ispăşitor« pentru că a îndrăznit să spună lucrurilor pe nume. Eu, când am absolvit ciclul gimnazial, am vrut să intru la Colegiul de Medicină din Chişinău, dar mi s–a spus că pentru a obţine un loc la buget trebuie să am media notelor 10. Eu aveam media 9,18,  şi nu am reuşit nici măcar la contract, pentru că se cerea media 9,4.  Mai târziu mi s–a propus să plătesc 300 EURO ca să intru în altă grupă, formată după examene. Am refuzat să fac acest lucru, pentru că eram sigură că mai târziu mi se va cere dublu la finele fiecărui simestru. De asemenea, cu toţii ştim că avocaţii şi procurorii iau mită, fratele meu a făcut o gafă şi a scăpat numai pentru că a dat mită pocurorului. A plătit 2 mii EURO ca să scape de un dosar penal. Am auzit vorbindu–se că la noi, la Călăraşi, oamenii dau 100 EURO cu mâna temurândă, iar la Chişinău mita se dă cu geamantanul.»

Campania «Jurnaliştii de investigaţie vin în oraşul tău!» este parte a unui proiect mai amplu de acţiuni dedicate eforturilor de a întări încrederea cetăţenilor în presă şi în posibilitatea de a combate corupţia împreună. Organizarea acestei campanii a fost posibilă cu sprijinul Academiei pentru Dezvoltare Educaţională.