Interviu cu parlamentara Vitalia Pavlicenco, preşedinte al Partidului Naţional-Liberal

— La 6 mai, în cadrul dezbaterilor «Moldova şi UE», organizate de Grupul liberal-democrat din Parlamentul European, căutaţi răspuns la întrebarea: de ce R. Moldova a pierdut 17 ani de la declararea Independenţei încoace. De ce, totuşi, i-a pierdut?

— Am fost invitată să vorbesc în cadrul audierilor organizate în problema viitorului european al R.Moldova. Salut iniţiativa europarlamentarilor naţional-liberali, care au propus audierile, fapt ce ne insuflă speranţa că nu vom mai fi lăsaţi în voia destinului sau pe mîna comuniştilor. Am menţionat, în cadrul dezbaterilor, că cel mai clar răspuns la întrebarea de ce am pierdut 17 ani este că a fost extrem de puternică influenţa Rusiei şi clasa politică nu a avut un sprijin bun din altă parte, pentru a putea ieşi de sub această influenţă. Influenţa rusă a generat un mod de a fi al clasei politice, făcînd-o dependentă de Moscova. Urmare a acestui fapt, Moldova rămîne orfana războiului rece, riscă să rămînă şi orfana Europei, e încă victima Pactului Molotov-Ribbentrop, este un teritoriu căzut nu doar din istorie, ci şi din geografie. Aceasta, cred eu, este percepţia oamenilor simpli.

Ar trebui să avem un ajutor influent proEuropa, în primul rînd din România, care, adeseori, rămîne captiva sindromului «neamestecului în treburile interne ale Moldovei», cerut mereu de Moscova şi de comunişti. România trebuie să convingă Vestul de adevărul privind Basarabia, de identitatea românească a R.Moldova. Românii din R. Moldova au aşteptat ca România să intre în UE şi în NATO, după care să-şi întoarcă definitiv faţa spre ei, ceea ce încă nu s-a întîmplat. Regimul comunist nu trebuie, însă, confundat cu oamenii dezinformaţi cu bună ştiinţă. Cine altul să fie avocatul nostru în Occident? Da, România ar trebui aici să fie mai puternică decît Rusia, ceea ce nu e uşor, însă România are de partea sa adevărul — statul R.Moldova nu este un stat rusesc, ci al doilea stat românesc, avem 80 la sută de români, char dacă mai sînt numiţi geopolitic «moldoveni», fiind deznaţionalizaţi în perioada sovietică. România are pîrghiile UE, ale Consiliului Europei, ale NATO. PNL pledează programatic pentru conceptul Uniunii Interstatale România-R. Moldova, ca şi parteneriat strategic bilateral pentru accederea rapidă, prin asistenţă românească, a R.Moldova în UE. Spre bucuria noastră, Marianne Mikko, Cristi Buşoi, Renate Weber, Titus Corlăţean, alti europarlamentari fac declaraţii tranşante despre guvernarea comunistă şi cred că îi vor sensibiliza şi mai mult pe decidenţii vestici asupra faptului că R.Moldova trebuie să revină în familia europeană, de unde a fost ruptă de Moscova în 1940.

— Cunosc sau nu oficialii europeni că PCRM, de guvernământ în R. Moldova, trişează când declară că e preocupat de integrarea noastră europeană?

— În chiar deschiderea audierilor, Graham Watson, liderul Grupului ALDE din Parlamentul European, a menţionat că avem de a face, în cazul conducerii R. Moldova, cu un regim autocrat şi corupt. Pe parcurs, alţi vorbitori s-au referit la lipsa democraţiei, a pluralismului politic, a libertăţii de exprimare, la lipsa, de facto, a drepturilor Opoziţiei şi la lipsa de progrese în realizarea Planului de Acţiuni UE-R.Moldova, la faptul că nu se respectă legile, că justiţia este controlată de Putere. UE doreşte o continuitate a reformelor în R.Moldova, unde trebuie să avem supremaţia legii, mass media adevărate, un bun climat de afaceri şi investiţional. Mie mi se pare că s-a cam epuizat — ca să nu zic «a crăpat» — răbdarea occidentalilor, iar aşteptările lor din 2005 încoace nu s-au îndreptăţit. În 2005, cînd clanul Voronin semna repejor Planul de Acţiuni UE-R.Moldova şi Vestul a crezut în reorientarea proeuropeană a unui regim comunist mafiotizat, eu am spus că, peste numai un an, Occidentul va vedea că s-a înşelat crezînd că nu e nevoie de o revoluţie color la noi, gen cele din Georgia şi Ucraina. Ei, Occidentul a avut nevoie de doi ani ca să se convingă. Acum cred că europenii şi americanii au pus cruce pe coaliţia roşie-orange, care se mai menţine doar pentru ca să rămînă — cu orice preţ — la putere, pentru a nu pierde ce a agonisit din averea publică, prin şantaj şi acaparări de bunuri străine. Comunistii nu pot fi prin însăşi esenţa lor proeuropeni, pentru ca asta ar însemna stat de drept, justiţie, reforme, libertăţi şi drepturi fundamentale, pluralism de opinii şi politic, ceea ce îi aruncă de pe arena politică. Să fie ei sinucigaşi? În plus, Voronin şi clanul nu se vor în UE şi NATO, pentru că nu le dă voie Rusia să se regăsească acolo cu România, care ar însemna şi unificare politică, ceea ce este moartea lor. Aici e buba a tot ce se întîmplă sau nu se întîmplă în R. Moldova şi de ce comuniştii vorbesc de UE, dar nu se vor nici în visul cel rău în UE. Asta explică şi campania antiromânească extrem de dură, de natură electorală, a comuniştilor, dar indică şi dorinţa lor de a-şi drege imaginea în faţa nostalgicilor pentru parteneriatul cu PPCD.

Apropo, zilele acestea, Voronin a mai «format» o Comisie pentru integrarea europeană, după ce a redus la zero efectele Comisiei similare, create, tot de el, în 2002, confiscînd esenţa apelului de a se constitui o asemenea Comisie, propusă chiar de mine, în cadrul PL, apoi al Mesei rotunde, semnat de toate partidele noastre europene, după modelul Declaraţiei de la Snagov, România, din 1995, care a întrunit voinţa întregii clase politice româneşti. Nu va ieşi nimic nici din aceasta.

— Ce pondere are azi, în pragul parlamentarelor din 2009, opoziţia politică din R. Moldova?

— Să precizăm despre care Opoziţie e vorba. Este una liberală şi social-democrată, care nu colaborează cu Puterea, dar este şi o Opoziţie creştin-democrată şi democrată, care se vrea forţa «echilibrată», «moderată», «liniştită», «constructivă», dar, de fapt, este o Opoziţie colaboraţionistă. Nu vreau să calculez procentele acesteia, pentru că s-ar putea să fie ajutată de comunişti să se aburce din nou în Parlament. Iar Opoziţia adevărată trebuie să muncească şi să coopereze, pentru a avea peste 50 la sută în viitorul Parlament. E foarte greu, condiţiile sînt inegale — lipsa de acces la mediile (ne)publice, persecutarea oponenţilor politici de către guvernare, dreptul Opoziţiei doar la poveşti cu măşti etc. Dar o altă cale nu există. Trebuie să examinăm şi eventualitatea unei revoluţii paşnice, de protest, dacă ne vom convinge, şi de data aceasta, de falsificarea alegerilor, de presiunile exercitate în electorală.

— Ce strategii are PNL în perspectiva apropiatului scrutin, în care pragul de accedere în Legislativ este de 6%?

— Noi muncim. Avem peste un an de cînd ne-am înregistrat, am participat la alegerile locale şi am trecut pragul de 5 la sută unde am depus liste. Apoi am trecut prin nişte dificultăţi legate de apariţia PLDM, cu care ne înţelesesem să facem un congres comun pe 8 decembrie şi echipa PNL îl acceptase pe Vlad Filat ca preşedinte. Însă discuţiile nu au urmat şi nu-mi pot explica nici azi ce s-a întîmplat. Poate vom afla vreodată. Noi nu ne-am isterizat, PNL şi-a reluat activitatea intensă, am creat Organizaţia Tinerilor Naţional-Liberali şi Organizaţia Femeilor Naţional-Liberale, am reconstituit Organizaţia Municipală Chişinău. Toate structurile sînt conduse de tineri bine pregătiţi, activi în plan politic şi civic — Veaceslav Ombun, Diana Crudu, Victor Domnişor. Apoi am desfăşurat o serie de manifestări cu implicarea, în special, a tinerilor — de 27 Martie, cînd s-au împlinit 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, în zilele Summit-ului NATO de la Bucureşti, de 9 Mai, Ziua Europei, manifestare la care au aderat alte trei partide — AMN, MAE şi PLDM. Creăm organizaţii de femei şi tineri în raioane. Vin la partid oameni noi, dezamăgiţi de clasa politică din schema descrisă de mine mai sus. Vom continua să muncim, pentru că orice vot nedat comuniştilor şi aliaţilor lor va fi un cîştig pentru R.Moldova. Sîntem în procesul de desfăşurare a Delegaţiilor Politice Teritoriale, după un grafic adoptat de Biroul Permanent Central. Cei interesaţi pot vizita site-ul nostru www.pnl.md, în curînd îmi voi lansa un blog. În paralel, dorim mai multe acţiuni comune şi în Parlament, şi în afară, ale Opoziţiei necolaboraţioniste, care să conducă la decizii oportune pentru alegerile din 2009. Noi vom lua deciziile pe care organismele colective le vor considera oportune şi optime, iar variante de participare avem — cel puţin pentru moment — vreo opt. Şi încă ceva — toată lumea spune de partidele cu şi fără şanse, unii ameninţă să le spună oamenilor cu cine să nu voteze. Nu cred că e corect. Lumea ştie bine cine a avut mereu poziţie tranşantă şi curajoasă în Parlament sub acest regim comunist şi cine s-a zbătut pentru drepturile oamenilor. Sînt unul dintre aceştia şi îi formăm pe tineri în acelaşi spirit, ca să nu repete istoria cu unii tineri de la noi care, ajunşi în Legislativ, au alergat imediat să-l voteze pe Voronin la 4 aprilie 2005. După care, oamenii — dacă vor vota doar pe cei «cu şansă», să nu se supere pe viaţa lor. Dacă sîntem de 17 ani la coada Europei, asta e pentru că cetăţenii noştri îi votează de 17 ani pe cei de stînga, care îi tot cumpără cu bani, spre deosebire de Dreapta românească, ce rămîne cu dreptatea, cu principiile, dar fără puterea de a face schimbări democratice ireversibile. Şi-apoi, dacă am avea acces egal la mediile publice, oare cine ar explica mai bine oamenilor ce se întîmplă? Ostapciuc sau Pavlicenco? Abia după accesul egal mai putem vedea ce înseamnă sondajele efectuate sub controlul comuniştilor.

— Ar putea funcţiona o largă coaliţie liberală?

— Va fi un lucru indispensabil. Sper ca statul să nu mai fie condus de un singur partid, ci de coaliţii, ca interesele unui număr tot mai mare de cetăţeni să se regăsească în deciziile adoptate. Cred că va fi o a doua Alianţă pentru Democraţie şi Reforme, dar fără PPCD, care răstoarnă barca democratică atunci cînd îi reuşeşte o «mai bună înţelegere» cu forţele antinaţionale. De aceea, trebuie învăţată arta dialogului, a compromisului, a transparenţei. Acest lucru a început după alegerile locale din 2007.

— Se tot vorbeşte că, de fapt, în 2009, nu ar avea cine prelua puterea de la Chişinău. Cunoaşteţi că ar exista un cabinet din umbră?

— Există o spusă hăioasă — «gît de-ar fi, că jug s-ar găsi». Cred că vom sta bine şi cu jugul, şi cu gîturile. Important e să avem o guvernare care să nu depindă de Rusia. Asta fiind şansa noastră pentru Europa. Cît priveşte Guvernul din umbră, PNL a anunţat că îl va prezenta în curînd. Sîntem în proces de definitivare a echipei. O vom afişa pe site şi poate o vom prezenta într-o manifestare publică. Ştiu că şi alte partide pregătesc un Guvern din umbră şi va fi bine dacă vor fi implicate persoane care să nu se teamă de persecuţii, pentru că asta e măciuca actualilor guvernanţi, adică persoane curajoase, care să monitorizeze guvernarea în acest an pierdut pentru viaţa noastră economică şi politică, dar şi să îşi anunţe programele şi viziunile pentru o guvernare postcomunistă. Într-o coaliţie de guvernămînt se vor alege cei mai buni pentru poziţiile politice, apoi va veni echipa pentru ministere, care nu trebuie să fie multe.

— Ce impact au interpelările făcute de dvs. în Parlament? Cum sunt răspunsurile oficialilor?

— Am senzaţia că primesc cele mai multe petiţii. Le explic oamenilor că nu funcţionează instituţiile statului şi nici justiţia. 80 la sută din plîngeri ţin de instanţele de judecată. Noi, deputaţii, nu putem interveni în actul justiţiei, de aceea rezolv cum pot plîngerile, dar am un principiu — nu intru în cărdăşie cu comuniştii, precum mă roagă petiţionarii, nu fac trafic de influenţă. Am multe scrisori de la deţinuţi şi le răspund fiecăruia personal, le trimit legi apărute, pentru că nu au acces peste tot la ele. Sînt rare nopţile cînd mă culc mai devreme de ora 3.00,  adică în zorii zilei. Noi, deputaţii, nu avem asistenţi, facem singuri totul, pentru că nu vrea Voronin să îi doteze pe parlamentari cu posibilităţi de lucru — ei nu au nevoie de munca noastră, sînt şi aşa iritaţi că, fără condiţii, criticăm guvernarea. Am făcut şi o declaraţie specială în Parlament legat de faptul că răspunsurile la interpelări sînt formale, numai de uns ochii, pentru că se spală o mînă pe alta. Şi regretul e dublu — oamenii nu înţeleg ce se întîmplă, de ce nu e respectat deputatul. Iar eu le explic — nu-i putem face buni pe comuniştii, ei trebuie răsturnaţi prin vot. De aceea — mare atenţie! Nu se poate vota oricum, dar să iasă bine. Structurile statului sînt controlate şi în privinţa răspunsurilor la interpelări de consilierii prezidenţiali, care sînt satrapii regimului antipopular, şi decidenţii nu sînt decidenţi, ci slujile lui Tkaciuk. Mă mir ce umilinţă suportă să trăiască în fiece zi cu frica de acest consilier prezidenţial antinaţional.

Referitor la iniţiativele legislative ale Opoziţiei, acum doi ani, am fost cea care a propus ca R. Moldova să anuleze vizele pentru cetăţenii ţărilor membre ale UE. M-a chemat preşedintele comunist al Comisiei de securitate să mă forţeze să îmi retrag iniţiativa. Nu am făcut-o, au elaborat ei un alt proiect de lege. Presa de investigaţie a publicat un studiu despre plagiatul legislativ, practicat de comunişti. Zac în sertarele lui Lupu şi alte iniţiative — de condamnare a crimelor comunismului, de ieşire din CSI, de anulare a unor documente privind diferendul transnistrean.

— Aţi dezvăluit, în repetate rânduri, cazuri de corupţie din cadrul Familiei prezidenţiale. Dacă nu aţi avea imunitate parlamentară, ce s-ar fi întâmplat în condiţiile R. Moldova?

— O ziaristă curajoasă, alături de care am muncit mai mulţi ani, a zis că nu poate fi decît ucisă. Cam asta ar fi şi în cazul meu. Sînt întrebată dacă nu mă tem. Le spun — mă tem, că sînt şi eu om şi lupt contra unui regim necruţător. Tatăl meu, bunăoară, în 1953, cu patru luni înainte de a mă naşte, a fost decapitat. Am multe scrisori anonime despre mafiile din republică — le primesc prin e-mail, chiar la Parlament, inclusiv despre dispariţia lui Dimitrov, de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale. Dacă nu aş avea imunitate parlamentară, ar fi fost «mai curajoşi» satrapii bolşevici contemporani. Tocmai de aceea lumea se teme să-şi spună durerile, să lupte contra nedreptăţilor la care este supusă. Mă bucur, însă, că nu am depins în viaţa mea politică de fiica mea, violonistă, care munceşte peste hotare. Adică ea nu a lucrat sub regimul pe care îl critic, care să-i aplice persecuţii, pentru a-mi închide gura. Pentru că am spus de miliardul de dolari celebrat de Familia prezidenţială, am cerut în Parlament formarea unei comisii pentru a examina legalitatea averii lui Oleg Voronin, am spus că era bine dacă o comisie medicală examina starea sănătăţii mintale a zisului preşedinte, care nici nu vrea să fie al românilor, adică nici al meu, şi chiar mă bucur, pentru că mă fac de rîs cu un asemenea preşedinte. Am aflat, totodată, că persoane din anturajul lui Voronin pun ceva la cale contra soţului meu şi caută ieşiri spre reţele importante pentru a plasa informaţii false despre mine. Ştiu mai multe. Deocamdată spun doar atît.

— Cum a mai evoluat procesul intentat la cererea dvs. împotriva preşedintelui R. Moldova?

— După ce instanţele de judecată locale au refuzat să examineze cauza, avocatul a depus dosarul la CEDO, unde a fost admis. Aşteptăm examinarea.

— Ce înseamnă pentru familia dvs. aceşti 7—8 ani de guvernare comunistă?

— Acum oamenii privesc altfel lucrurile decît în 1998—2001, cînd au existat nişte ani de libertate. Recent, revista americană Business Week analiza istoria curentă a R.Moldova ca o stagnare agrariano-comunistă şi spunea de politica prorusească a guvernărilor, de corupţie, infrastructură primitivă, dependenţa excesivă de agricultură şi de remitenţele gastarbaiterilor. Opţiunea unora pentru ca R.Moldova să fie condusă de un singur partid e o catastrofă cauzată de neinformarea, cu bună ştiinţă, a oamenilor. Aşa că, dacă nu a plăcut cuiva perioada 1998—2001, a putut ulterior compara cu perioada comunistă, cînd, în 7 ani, puterea absolută a devenit absolut coruptă. Viaţă civilizată se bazează pe dialog, cooperare, nu pe dictatură. Familia mea a rezistat în aceşti ani. L-am ajutat pe soţul meu Sergiu, doctor habilitat, profesor, şeful catedrei de literatură universală, să facă un manual de literatură universală pentru clasele X-XII. Fiica e plecată peste hotare din 2000. Am fost activă în Opoziţia extraparlamentară, cu iniţiative şi realizări. Continuu să activez cu o echipă de oameni deosebiţi în Clubul Rotary, am fost preşedinte, prin rotaţie, în anul rotarian 2001—2002, tot atunci semnînd actul de fondare a Districtului 2241 România-R.Moldova. Cred că nu a rămas mult pînă ne vom recăpăta libertatea. Sloganul PNL este «Libertatea e aproape!».

— Parlamentul refuză, în mod repetat, organizarea unor audieri în problema transnistreană. Încotro se merge la acest subiect?

— În regim comunist, problema transnistreană, care nu a fost rezolvată în 7 ani, este transformată în instrument de propagandă. Clanul prezidenţial mafiotizat vrea să pună mîna pe patrimoniul din stînga Nistrului sau, în cel «mai rău caz», să-l dea oamenilor de afaceri din Rusia, prin privatizări ilegale, miza fiind ca regimul Voronin să se menţină şi după 2009. Din fericire, aceste interese meschine nu corespund intereselor meschine ale clanului Smirnov. Şi nu există nici o diferenţă între regimul antiromânesc al lui Tkaciuk-Voronin şi regimul separatist de la Tiraspol. Voronin luptă să intre în graţiile Kremlinului, milojindu-se să fie debarcat Smirnov, însă Moscova nu-l crede, chiar dacă Voronin îi promite să menţină în sfera rusă întreaga Moldovă transnistrizată. Voronin nici nu mai are timp să fie crezut. O altă miză e să nu intre nici un democrat sau român în Parlament, de aceea, Voronin e gata să se înfrăţească, pentru a trece împreună podul antiromânesc, şi cu «criminalul» de Smirnov, cum l-a numit Voronin mai înainte, numai să nu fie proeuropeni şi români în viitorul Legislativ. Nu cred că Occidentul va accepta orice soluţie. Pentru Vest este importantă evacuarea trupelor ruse, lucru pe care nu-l doreşte, în ruptul capului, Moscova. Ca fost deputat în AP NATO, am obţinut, în 1999, la Amsterdam, ca într-o Rezoluţie a AP NATO să se dispună retragerea imediată şi necondiţionată a trupelor ruse din Moldova. Însă carul nu s-a urnit. Sper să evităm transnistrizarea Moldovei şi permanentizarea militară a Rusiei în sud-estul Europei, la frontiera cu UE şi NATO. Conflictul nistrean are menirea să blocheze extinderea NATO şi UE spre Est — uitaţi-vă cum e ameninţată Ucraina de Rusia şi ce se întîmplă în Georgia. De unde şi isteriile contra României, membră a NATO şi cu bază americană la Constanţa. Chişinăul a pierdut trenul baltic spre UE şi NATO, apoi l-a pierdut pe cel româno-bulgar, acum riscă să-l piardă şi pe cel ucraineano-georgian.

— În prezent, dosarele foştilor deportaţi se află la MAI, iar accesul acestora la arhivă este limitat. Astfel, şansa unor bătrâni de a-şi vedea retribuite, cel puţin parţial, averile confiscate, se amână. Noul premier e dintr-o familie de deportaţi. Cunoaşteţi cumva dacă a intervenit la acest subiect, de când a venit în noua sa funcţie?

— Am fost singurul deputat care a vorbit în Parlament la adoptarea, în prima lectură, a modificărilor la legislaţie, prin care foştii deportaţi să-şi primească ceva din averile confiscate de bolşevici. Mai mulţi deputaţi au spus, în cadrul rundei întrebări-răspunsuri, că nu e corect conceptul privind despăgubirile de la bugetele locale, golite, în mare măsură, de conducerile comuniste pînă în 2007. Aşa s-a şi întîmplat. Termenul pentru depunerea dosarelor a fost prelungit, dar nu ştiu ce se va reuşi, deoarece, ca urmare a guvernării comuniste, contribuabilii sînt plecaţi peste hotare, iar autorităţile nu percep deportările ca pe o crimă.

— Convenţia privind micul trafic la frontieră nu s-a aflat pe lista discuţiilor de la Bucureşti. Cum explicaţi acest lucru?

— Semnarea acestei Convenţii, ca document european, nu se înscrie în planul PCRM de a ne ţine în izolare. Comuniştii îşi construiesc politica electorală pe antiromânism, pe distanţarea de România, transformînd-o în «duşmanul nr. 1 al statalităţii moldoveneşti», şi, cînd colo, vine libertatea de circulaţie pentru o parte din cetăţeni, care pot prinde gustul unei vieţi în Europa şi vor înţelege ce dezastru e regimul comunist! Asta nu şi-o pot permite satrapii lui Stalin, de aceea formulează pretenţii ce trezesc uimirea UE — cu includerea teritoriilor de pe ambele maluri ale Nistrului în zona de frontieră. Ministrul de Externe execută ordinele antiromânului Tkaciuk şi difuzează declaraţii aberante, care sînt în dauna populaţiei şi afectează grav imaginea statului. Noi avem nevoie nu de un Tratat privind frontiera, ci de consulate româneşti la Bălţi şi Cahul. Comuniştii sînt în capcană — semnează Convenţia, îşi surpă procentele, oamenii cu ochii deschişi nu vor mai vota comuniştii, iar dacă nu semnează, provoacă nemulţumiri.

— Presa de la Bucureşti titra, acum câteva zile, «Chişinăul întinde capcane Bucureştiului». Cât pot continua aceste capcane?

— Cît oamenii nu vor fi informaţi şi nu vor înţelege că numai cu ajutorul României putem face reforme şi merge spre UE. Alegerile locale au demonstrat, totuşi, că lumea s-a săturat de comunişti.

— O donaţie de cărţi din România pentru Călăraşi a fost reţinută la vama Leuşeni. Cine e vinovat de acest abuz?

— În 1998—2001, cînd nu aveam o guvernare antiromânească, aşa ceva nu se întâmpla. După 2001 (iar agrarienii au fost tot comunişti şi e o speculare că «democraţii ar fi condus 10 ani) s-a modificat legislaţia, subtextul fiind să nu ajungă cărţi româneşti. După 2001, în calitate de membru al Clubului Rotary, am avut o situaţie similară, procedura fiind îngreuiată, încît este imposibil să respecţi toate prevederile actelor reglementatoare. De exemplu, se cere ca fiecare carte să fie trecută în listă, cu toate datele, şi dacă aduci 10.000 — scrii de îşi ies ochii?

— Ce ar trebui întreprins ca cetăţenii R. Moldova plecaţi la muncă peste hotare să poată participa la vot?

— Să nu fim conduşi de comunişti. După plecarea lor va trebui degajat mult moloz şi ruinele lăsate de guvernările retrograde. Va trebui îmbunătăţit climatul de afaceri, extins sectorul privat, sprijinit businessul mic şi mediu, după care vor veni investiţii şi vor apărea locuri de muncă şi venituri mai mari acasă, lîngă copii.

— Mai mulţi dintre foştii demnitari, bunăoară, Andrei Sangheli, călătoresc, până în prezent, cu paşapoarte diplomatice. Ce spun legea şi moralitatea?

— Sub comunişti legea este cum doreşte Puterea să o aplice. Pentru cei iubiţi de Putere legea nu există, iar pentru incomozi indicaţiile şefilor comunişti sînt mai presus de lege. Personal, cînd am încetat să fiu deputat în 2001, am predat paşaportul diplomatic la MAE, preluîndu-l cînd am redevenit parlamentar în 2005.

— Ce mai ştiţi nou despre situaţia presei din R. Moldova?

— Presa e într-o situaţie dificilă. O duc bine doar ziariştii aflaţi în serviciul Puterii, ceilalţi sînt persecutaţi, tîrîţi prin judecăţi. Sărăcia se răsfrînge şi asupra presei, dar e bine că jurnaliştii se solidarizează şi luptă pentru accesul la informaţie. Mai multă unire va însemna izbîndă.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.