«I–am spus sotului ca vreau sa infiem niste copii gasiti in strada, pentru ca acestia sunt cei mai sarmani. De multe ori copiii mei adoptivi imi povestesc ca nu mancau zile intregi si, daca gaseau o bucata de paine prin gunoaie, erau cei mai fericiti.»

Familia Mura din raionul Orhei a crescut 16 copii, 14 dintre care sunt infiati. Aproape jumatate dintre copii au mamele condamnate la inchisoare. Cele mai multe isi ispasesc pedeapsa la penitenciarul de la Rusca. Acum o saptamana, sapte copii au vizitat inchisoarea pentru femei pentru a–si revedea mamele, dupa o despartire de sapte ani. Unii micuti nu le–au mai recunoscut pe cele care le–au dat viata…

«Primul copil dintre cei 16 este al nostru. Acum are 30 de ani si este tata a doi copii. Pe cel de–al doilea copil l–am nascut la o diferenta de 20 de ani de primul, dupa ce am infiat alti 14. Pe langa asta, mai avem doi copii care nu au fost inscrisi in casa de copii, dar i–am crescut. Unul este venit de la casa de copii din Orhei, altul s–a intors recent din Rusia, nu are pe nimeni si l–am luat la noi», ne povesteste, langa poarta penitenciarului de la Rusca, mama Galina Mura tinandu–l de mana pe Cristinel, copil parasit de mama sa pe cand avea doar un an si pe care urma sa o cunoasca in penitenciar.

Copiii nu si–au recunoscut mamele

«Pe toti acesti sapte copii i–am luat din Chisinau, dupa ce au fost gasiti in strada. Trei sunt de la o mama si patru — de la alta. De cand i–am infiat, este pentru prima data cand ii aduc sa–si vada mamele. Nu le cunosc. Am incercat sa le gasesc, dar nu am reusit. Doi dintre copii nu au vazut niciodata cum arata mamele lor. Cel mai mic, Cristinel, avea un an si doua luni cand a fost dus la casa de copii. Mama lor sta de vreo sapte ani aici», ne spune parintele educator.

O intreb daca primeste macar 500 de lei indemnizatie de la stat pentru fiecare copil. Femeia imi raspunde uimita: «Of, Doamne, nu, nu, nu, e prea mult, ce spuneti dvs.! 200 de lei, atata primim! Si asta, din 2003. Pana atunci primeam cate 90 de lei pentru un copil. Eu inca ma numesc parinte educator, iar sotul meu, Ion Mura, lucreaza fara de salariu, poti spune ca face acte de binefacere. Mai mult lucram pentru a face bine pe pamant. Imprumutam bani, crestem animale si asa supravietuim».

In prezent, in republica sunt 28 de case de copii tip familie, in care sunt educati peste 180 de orfani. Toate institutiile de acest fel au fost create inca pe timpul urss, dupa destramarea careia multe case de copii tip familie au disparut.

Doua luni fara energie electrica

«Cat am crescut copiii din prima generatie, am trecut prin foarte multe greutati», imi spun sotii Mura. «S–a intamplat sa nu ne primim salariul mizer de 23 de lei cate patru ani de zile. Am stat fara lumina in casa mai mult de doua luni. Sotul a fost nevoit sa plece la Moscova, la munca, pentru a achita datoriile pentru consumul de curent electric. Dupa ce s–a destramat urss–ul, am ramas in voia sortii. Multe case tip familie s–au destramat pentru ca nu au putut depasi bariera financiara».

Gardianul ne anunta ca detinutele isi asteapta copiii intr–o camera separata. Detinuta L.P.  nu si–a vazut copiii de sapte ani, de cand se afla in penitenciar. Ea nu stie cum arata acestia. Femeia privea pierduta multimea de copii. Si–a dat seama care sunt ai ei doar dupa ce i–a strigat pe nume.

Sergiu, baiatul cel mai mare al L.P., implineste in octombrie 18 ani. Spre deosebire de fratii sai mai mici, el tine minte foarte bine mirosul de alcool pe care il simtea de fiecare data cand mama se intorcea acasa. Nu o poate ierta pentru faptul ca i–a parasit.

Anisoara, fiica mai mica a L.P., nu i–a vorbit mamei niciodata. Nu a reusit sa–i vorbeasca nici acum. Fata vorbeste romaneste, mama — doar ruseste. Nu au putut sa se inteleaga. Micuta doar zambea atunci cand mama ii promitea ca nu va mai pune o picatura de alcool in gura dupa ce va iesi la libertate.

Pe mama o credeau moarta, iar pe copii — disparuti

Pe cand era la libertate, L.P.  detinea un apartament in Chisinau. Femeia sustine si acum ca este posesoarea acestei locuinte, insa mama adoptiva a copiilor spune ca in casa traieste o alta familie. Noii proprietari o cred pe L.P.  moarta, iar pe copii — disparuti.

Psihologul penitenciarului de la Rusca, Tatiana Plamadeala–Grigoras, ne spune ca L.P.  nu era pregatita sa–si revada copiii. «Ea nu i–a recunoscut, pentru ca nu i–a vazut de mai multi ani. Tinea minte cum se numesc, dar nu si cum arata. Sunt sigura ca va fi mult mai linistita, deoarece stie ca sunt vii si sanatosi. De multe ori, atunci ajunge dupa gratii, mama rupe legatura sociala cu copiii si, de multe ori, aceasta nu stie care va fi soarta de mai departe a micutilor. Sa stiti ca dupa ce isi revad copiii, se schimba si comportamentul lor. Vreo doua saptamani sunt implinite sufleteste».

Reprezentantii penitenciarului ne–au declarat ca, de mai mult timp, au tot incercat sa gaseasca copiii L.P., dar fara vreun rezultat. Mama a reusit sa–si vada copiii datorita Societatii Internationale pentru Drepturile Omului, Sectia din R. Moldova (SIDO–SRM).

«Gasim copii la Moscova, cersind»

«Acesti copii risca sa aiba aceeasi soarta ca si parintii lor. Statul nu vrea sa–i ingrijeasca si ajung in situatii cand nimeni nu are nevoie de ei. Stim ca acesti copii devin victime ale traficului de fiinte umane. Unii, ale caror mame sunt inchise, ii gasim pe la Moscova sau prin Romania, cersind. Cu asemenea copii se poate intampla orice. Din pacate, ne confruntam si cu exemple de prostitutie. E groaznic. Nu stiu de ce, parintii cred ca copilul are nevoie doar de haine si de hrana, nu si de dragoste si ingrijire», ne spune Liubov Nemcinova, presedintele SIDO–SRM.

Vizita din 10 septembrie a copiilor la mamele din penitenciar a fost organizata in cadrul unui program de traininguri pentru mamele detinute in penitenciarul nr. 7 de la Rusca. Programul in cauza a fost elaborat de SIDO–SRM pentru a contribui la reintegrarea mamelor in familie, dupa ce acestea ajung la libertate.

Diana RAILEAN