Te doare si pe tine? Nu suferi in tacere

In fiecare zi de joi, Ziarul de garda isi da intalnire cu cititorii in Gradina Publica «Stefan cel Mare». In fiecare zi de joi aducem in fata publicului personalitati ale vietii publice, specialisti in diferite domenii.

Joia trecuta oaspetii redactiei s–au intalnit cu Ala Nemernco, directorul Clinicii Universitare de asistenta medicala primara. Ea a raspuns la intrebarile cititorilor, fiind solicitata nu doar pe domenii medicale.

Cititor: Spuneti va rog, ce sa facem atunci cand copiii se traumatizeaza sau se imbolnavesc la scoala, dar acolo nu sunt lucratori medicali?

A.N.: Problema lipsei lucratorilor medicali in scoli este destul de actuala, dar sa intelegem corect, ca atunci cand din scoli lipsesc profesorii din cauza acelorasi probleme bugetare, ce sa mai zicem despre medici. In acest context ar putea face multe parintii si profesorii, si anume sa educe copiii in asa fel, incat sa avem cat mai putine imbranceli si conflicte ce ar pute duce la altercatii si traume. De asemenea, parintii trebuie sa «simta» starea copiilor de dimineata, cand ii trimit la scoala, si in cazul in care observa stari neobisnuite, febra, dureri de burta, sa nu il trimita la scoala, ci sa faca apel la un medic de familie.

Cititor: Eu lucrez de mult timp intr–un domeniu public si ne vin foarte multi cetateni in audienta. In ultimii ani ne vin foarte multi oameni cu devieri psihice, se vede ca nu au nevoie de domeniul nostru, dar stiu ca este cineva sa ii asculte si vin si vorbesc intr–una. De ce sunt atat de multi si cum sa procedam cu ei?

A.N.: Numarul oamenilor cu deficiente psihice creste anual, din cauza stresurilor cauzate de saracie si tranzitie. Dar ii intalniti mai des din alta cauza — ei sunt mai liberi. Spitalele de psihiatrie nu ii mai considera dusmani ai societatii si nu ii tine inchisi. De asemenea, ei au si un acces mai sporit in institutiile publice, deoarece aceste institutii sunt de asemenea deschise. Aceste persoane nu prezinta riscuri pentru restul membrilor societatii, dar pot avea un comportament care deranjeaza, pentru ca multi dintre ei doresc sa fie in centrul atentiei si fac totul ca sa atraga atentia. In fond, toti oamenii sunt diferiti, si fiecare are modalitatea lui de exprimare.

Cititor: Fiica mea este plecata in Italia, si eu ingrijesc de cei doi copii ai ei. In ultimul timp este practic imposibil sa tin in frau acesti doi baieti, sunt agresivi si nemultumiti mereu. Ce sa fac, ca sa ii pot reeduca?

A.N.: Copiii prezinta in acest fel o reactie la problema, ei nu reprezinta problema in sine. Ei stiu ca au parinti si au nevoie de ei, iar din cauza nevoilor financiare au fost lasati. In asemenea situatie copiii pur si simplu au nevoie de intelegere, mangaiere, adica de ceea ce le–ar fi oferit parintii daca ar fi fost cu ei.

ADEVARUL MEU

Plangand la scoala

Vreau sa plec in strainatate la lucu, caci aici nu am de lucru. Ma tine un singur lucru — in anul acesta mi–am dat fetita la scoala si la 1 septembrie au venit numai bunici si bunei care au plans intr–una. Unele bunice aveau mobile, care sunau mereu — parintii lor de prin Italia sau cine stie de pe unde sunau sa auda primul clopotel. Ele transmiteau mobilele la copii — si acestia plangeau in loc sa rada de fericire ca au mers prima zi la scoala. Careul solemn s–a transformat intr–o jale.
De ce oare conducerea noastra e fara inima, si nu deschide de atatia ani niste locuri de munca, sa nu mai lasam copiii pe maini straine?
Maria Sorocovici

Clase separate

La noi la scoala e mai bine la lectii decat la recreatii, pentru ca la pauza baietii sunt agresivi si ne imbrancesc, iar cand ne revoltam, invatatoarea zice ca ei nu se supun regulilor si nu au ce face. Eu cred ca trebuie ca clasele sa fie separate — pentru baieti si pentru fete, ca noi suntem linistite, iar ei sa aiba probabil banci de fier si invatatzori de fier.
Steliana Curmei

Comunistii in Siberia

Comunistii vin dintr–un trecut in care au ucis oameni fara vina, care toata viata au schingiuit poporul roman, silindu–ne sa plecam in Siberia. Ar fi bine ca in prezent sa vina alte autoritati care sa–i duca pe toti comunistii in stepele siberiene, sa vada ce viata am dus acolo si cum e posibil de supravietuit. Rog intreg poporul roman sa se trezeasca.
Nina Malancea, 70 de ani, Chisinau

Drepturi inghetate

Noi suntem fosti deportati si reabilitati, dar reabilitati doar pe hartie. Victimele deportarilor mor in fiecare an, de batranete, boli si nenoroc, dar autoritatile asa si nu ne achita pierderile suportate. Avem atatea organizatii de aparare a drepturilor omului, dar drepturile victimelor deportarilor staliniste–comuniste parca au ramas ingropate in Siberia. Constantin Mocanu, Straseni

Bursa sub nota 9 

Suntem studente si am vrea ca bursa sa se ofere studentilor care au note mai mici de 9. Cerintele fata de noi sunt foarte mari iar curicula foarte incarcata. De aceea nu reusim sa acumulam un punctaj mai mare pentru o eventuala bursa. Multumim
(Studente de la UPS «I. Creanga»).

Cainii — spaima noastra

Chisinaul e plini de caini rai. Pe stradele mai mici stau cu haitele. Bietii de ei sunt flamanzi, caci si oamenii sunt flamanzi. Si daca vad un om mai timid, au ei un fel de simt, se napustesc cu toata haita. Pe vecinul meu l–au muscat un caine de acesta si s–a dus la spital, iar acolo i–au zis — ada cainele ca sa vedem daca e turbat. Vecinul nu ca sa aduca cainele, ca nici nu stie unde sa il gaseasca, dar cand vede sau aude un caine — o ia la sanatoasa de departe. Si problema asta cu cainii e destul de ani de zile, oare nu se poate ceva de facut?
Marian Corman, Chisinau

Veceurile din vami — oglinda Moldovei

La Vama Cahul, la hotarul dintre Republica Moldova si Romania, granicerii vorbesc ruseste si vamesii la fel. Il intreb daca pot sa merg cu copiii la veceu, dar el nu intelege nici ce inseamna copil, nici camera de baie. Nu mai zic ca acolo, la hotar cu Uniunea Europeana, e un veceu de lesini si–i porti aroma dupa asta prin toata Europa. Macar bine ca nu–i cu plata, caci la Vama de la Leuseni veceul e cu plata si iti hartie de veceu cu bucatica, chiar daca platesti 2 lei — cat un rulou intreg de hartie. Si daca vamesului nu–i place ceva — nici nu–ti da voi la veceu. Ar fi bine sa sa se intereseze cineva de asta, caci cu o asa intrare in R.Moldova strainii ar putea sa isi faca impresia despre un grad de cultura al nostru pe care il dorim mai avansat.
Mihaela Moroi, Chisinau

Inghetata — o data pe saptamana.

S–a scumpit inghetata! Noi, copiii, avem probleme! Mama ne da cate 3 lei pe zi — 2 de troleibuz dus–intors, si un leu pentru ceva de mancare. In anul trecut un leu ne ajungea de inghetata, iar acum ne putem cumpara o inghetata o data pe saptamana, caci e deja 3–5 lei. Eu rog fabricile de inghetata sa se gandeasca si la noi si la parintii nostri. Noi suntem 3 frati in familie si mama nu poate sa cheltuie mai mult de 10 lei pe zi pentru noi, caci asta inseamna 300 de lei pe luna iar mama are salariu mic. Eu rog Primaria si fabricile de inghetata sa ia o hotarare care sa ne bucure si pe noi, caci mie chiar medicul mi–a spus ca e bine sa mananc inghetata, caci am avut anemie si el a zis ca inghetata contine calorii. Sper sa primesc un raspuns bun de la ziar si de la fabrica. |
Valeriu Molescu, clasa III–a B.

Drumurile noastre … sparte

Drumurile in Moldova sunt foarte rele. Am venit de cateva zile din Spania, acolo lucrez de trei ani. In Europa sunt niste drumuri drepte si largi si libere. Cand am intrat in Moldova, cu masina, mai nu mi–au sarit rotile pana la Leova. Oare ce se face cu banii pe care ii plateste fiecare sofer ca impozit pe drum? Oare daca conducerea Moldovei vrea ca noi sa fim mandri de tara noastra, de ce nu ne ajuta sa intelegem cu ce sa ne mandrim? Cum sa te mandresti, cand intri in intuneric si in drumuri stricate si sate lepadate. Eu zic ca daca s–ar repara drumurile, oamenii ar vedea ca macar ceva se face, dar asa cand vii din strainatate cu un dor mare de casa si de tara, stai cateva zile si nu stii cum mai repede sa pleci inapoi.
Cornel Avornic

Tare scumpe sunt medicamentele. Intri in farmacie sa te lecuiesti, dar mai tare te imbolnavesti cand afli cat costa sanatatea. Si unele pastile nici nu ajuta, ne pare ca sunt facute pe undeva si invelite in invelitoare stralucitoare, dar efect zero. Oare nu se poate de dat compensatii la niste medicamente pentru batrani, pentru copii, dar nu asa de ochii lumii, pentru analghin si aspirin, dar pentru medicamente mai complicate si mai scumpe, care sunt necesare la tratamente de ficat, de nervi. Asi vrea ca acest mesaj sa il citeasca Ministerul Sanatatii, sa stie care este durerea noastra.
Eugenia Barsa, pensionara, invalida de gradul II