Moldova si Norvegia sunt pe acelasi continent european, dar se afla la poli total diferiti.

Potrivit Indicelui Dezvoltarii Umane, ai celui de dezvoltare economica, al indicelui combaterii coruptiei — Norvegia detine cele mai bune pozitii in lume, iar Moldova — cele mai proaste. Norvegienii au cele mai inalte salarii in Europa, iar moldovenii — cele mai mici. Dar exista oameni care trec hotarele vietii bogate din nord si vin la noi sa guste din ceea ce nu pot avea acasa — ajutorul dezinteresat pentru altii.

Zilele in oraselul norvegian Tonsberg incep la fel de frumos. Geamurile caselor dau in Marea Nordului, si soarele readuce din zori lumina asupra apelor stravezii, a barcilor plutind semet, a lebedelor care vin dupa micul dejun in pragul caselor, a insulelor verzi aruncate de Facatorul Lumii peste tot in Norvegia.

Liv Handeland locuieste in una dintre aceste case. Dar casa ei e speciala, are forma unei corabii, iar peretele dinspre apa e doar din sticla, asa ca linistea marii e mereu in casa ei. Liv zice ca are de toate, si chiar are de toate in casa si in familie si la serviciu, dar e totusi nelinistita. De cateva ori pe zi ea se gandeste la oamenii din Moldova, de cateva ori pe saptamana ea scrie scrisori la Chisinau, de cateva ori pe an ea vine incoace, si merge la Edinet, la Cahul, la Straseni, oriunde afla ea ca oamenii a avea nevoie de sprijin, ar vrea sa schimbe ceva, sa imbunatateasca viata.

O casa ca si corabia lui Noe

Liv ar putea sa aleaga oricare alta destinatie, mai pitoreasca si mai civilizata, dar ea lasa casa ei sub forma de corabie, orasul ei modern si bogat, si vine aici, unde o prind ploile prin sate fara incaltari de cauciuc, unde vanturile ii umplu ochii cu praf, unde satele o primesc cu bratele deschise dar … fara robinete cu apa calda si fara camere de baie. Dar aceasta femeie nu vine niciodata singura, ea aduce mereu alte cateva zeci de femei din Norvegia, Danemarca, Olanda, de oriunde gaseste suflete care nu se pot impaca cu faptul ca au de toate, atunci cand altii nu au de paine.

Liv are o familie numeroasa, dar ea amana chestiunile familiale pentru alta zi, caci are de rezolvat noi probleme pentru noii ei prieteni din Moldova si familia ei o intelege. Cum nu ar intelege–o, daca Liv a adoptat patru copii mici si i–a crescut ca pe copiii sai. «Mult timp nu m–am decis sa nasc un copil al meu, caci ma temeam sa nu il iubesc pe acesta mai mult ca pe ceilalti patru,» mi–a spus Liv, acum, cand cei patru si fiul ei se sange, Nicolae, sunt mari si au fericit–o cu titlul de bunica. Casa ei acum e ca si corabia lui Noe, unde isi are loc fiecare.

Daca ii povestesti orice istorie umana din Moldova, Liv asculta cu atenti si cu ochii in lacrimi, apoi se pune pe treaba. Brit Fusdahl este vecina ei, prietena ei si colega ei din cadrul organizatiei Soroptimistelor din Norvegia. Impreuna fac schimburi de idei, apoi fac apel la toate colegele din organizatie, la presa, la organisme donatoare, la persoane private. Apoi vin in Moldova.

Aase Tonnesson e in varsta, sanatatea nu ii mai permite sa paraseasca Norvegia. Ea nu a vazut Moldova niciodata, dar crede ca oamenii de aici sunt la fel ca toti, doar ca au avut mai putine sanse, de aceea Aase a participat cu toata increderea la proiectele desfasurate de Soroptimiste aici, transmitand deseori o parte din pensia sa si o parte din inima sa pentru sustinerea unor femei din Moldova. Unica ei grija este ca in fiecare zi sa reuseasca sa ajute pe cineva.

Fricile — total diferite

Am incercat sa fac un test printre norvegieni. I–am intrebat pe rand, care ar fi fricile unui cetatean de rand in tara lor. «Uneori, cand ma trezesc, ma gandesc ca ar putea fi deja rece cafeaua, si asta imi strica putin dimineata,» ne–a declarat un jurnalist de la Oslo. «In unele dimineti ma scap cu somnul si ma stresez ca asi putea sa nu ajung la sedinta de la ora 8.15,»" mi–a declarat un functionar. «Sunt zile in care ma trezesc si nu stiu ce vreau. Fructele pe care le–am cumparat ieri nu ma mai atrag, caci sunt peste tot si nu mai par gustoase, magazinele in care am fost saptamana trecuta nu imi vor oferi nimic nou, caci am de toate. Am casa, masini, casa de vacanta pe o insula, am un serviciu bun, dar — nu trebuie sa lupt pentru nimic, orice imi doresc — pot sa cumpar. Atunci cand ai de toate e ca si cum nu ai avea nimic, caci nu stii ce sa mai vrei,» mi–a relatat o profesoara.

Norvegia este una dintre cele mai bogate state europene. Zacamintele de petrol, dar si industria piscicola si forestiera, asigura oamenilor de pe cele o mie de insule un trai indestulat. Oamenii din Norvegia nu se mai multumesc cu o casa pe malul marii si cu o casa de vacanta in munti, cu masini de sport si de serviciu, cu barci motorizate pentru promenade zilnice. Multi dintre ei isi cumpara deja elicoptere, care sa aterizeze si pe apa si pe uscat. Norvegienii au si cele mai mari vacante in Europa, de aceea cuplurile blonde pot fi intalnite pe cele mai pitoresti destinatii turistice de pe glob, care le fac viata plina de imagini de neuitat.

Dar tot mai multi iau destinatii mai putin pitoresti, in tari in care sistemele politice au esuat si au adus populatia la limita disperarii. Acolo, norvegienii leaga prietenii pe viata, care ii cheama inapoi mereu. Azi la Chisinau vin din nou Liv Handeland, cu sotul ei Agnar — cei care au gazduit mai multe familii de moldoveni in casa lor de la Tonsberg, alaturi de ei vor fi Britt si Walter Fusdahl, cei care gazduiesc in casa trei tablouri cu bujori moldovenesti pictati de Eleonora Romanescu, de asemenea alti prieteni ai lor din Norvegia, Olanda, Danemarca si Austria.

Aici ii asteapta oameni marinimosi, care le vor deschide usa si sufletul. Aici ei vor gusta din ciresele, vinul, dar si fricile noastre cele de toate zilele: sa iti pierzi locul de munca, sa nu iti mai gasesti altul, sa nu mai ploua, sa nu ai bani de leacuri, sa nu poti obtine viza ca sa pleci din Moldova, sa fii arestat fara motiv, sa ti se fure portmoneul, sa fii agresat, sa nu iti poti plati chiria, sa nu ai casa, sa nu ai cui te plange, sa nu ai pentru ce te bucura. Dar tot aici norvegienii vor invata din nou ce inseamna sa lupti pentru toate.

Alina RADU