«Problema transnistreana», eclipsata cumva de electorala–2007, iata ca revine in prim–planul zilei. Maine presedintele V.Voronin este asteptat la Kremlin de omologul sau rus V. Putin. Desi Presedintia de la Chisinau a anuntat vizita lui Voronin la Moscova, agenda intrevederii ramane una inchisa. Era si de asteptat. Sunt cateva luni bune de cand mass–media si cancelariile occidentale incearca sa determine existenta unor intelegeri ascunse dintre Moscova si Chisinau, in asa–zisa «problema transnistreana». Chisinaul, insa, n–a infirmat, dar nici nu a confirmat existenta unui «plan secret» (cel de–al doilea «plan Kozak), discutat de Moscova si Chisinau in afara formatului oficial de negocieri 5+2,  la care sunt parte, cu statut de observatori, SUA si UE. Nu au dat detalii la acest subiect nici Moscova si nici Tiraspolul, iar opinia Kievului, nu se stie de ce, nu a fost consultata. In schimb, Chisinaul, cu multa pretentie de corectitudine, a dat asigurari ca, in cazul in care va exista un astfel de plan, el va fi, neaparat, consultat si cu ceilalti parteneri de dialog in «problema transnistreana». Va fi? Nu va fi? Duplicitatea politica este un exercitiu insusit bine deja si la Chisinau. Ceea ce putem pretinde si este in dreptul nostru, al cetatenilor R. Moldova, e ca acest «plan» sa fie dat publicitatii si supus dezbaterilor publice inainte de a fi semnat si ratificat. In rest, nu prea conteaza.

Sa ne amintim ca primul semnal de alarma, vizavi de existenta unui «nou plan secret» de reglementare a diferendului transnistrean, venea din partea analistului occidental Vladimir Socor. Cu V. Socor poti sa nu fii de acord in mai multe probleme, dar nu–l poti acuza de voluntarism in ceea ce scrie. Potrivit afirmatiilor sale, «planul» presupune reunificarea R. Moldova in formula in care Transnistria, controlata de Rusia, ar avea puterea sa influenteze viitoarele activitati decizionale ale Parlamentului si ale Guvernului de la Chisinau. In plus, acesta prevede «pastrarea trupelor ruse in Moldova pentru un termen indefinit», indiferent de mandatul pe care l–ar avea acestea. Asadar, Moscova insista in continuare scoaterea R. Moldova de pe orbita euro–atlantica si returnarea ei in spatiul rusesc de influenta si administrare. O proba nu mai putin valabila este, in acest context, si declaratia vicepresedintelui Parlamentului, liderul PPCD Iu. Rosca, care a informat presa ca este unul dintre sefii de partide consultat de presedintele Voronin in problema unui «nou plan rusesc» de reglementare a diferendului transnistrean, pe care el l–a definit drept vulnerabil si ostil suveranitatii R. Moldova.

Sa admitem ca «noul plan secret» in problema transnistreana a facut parte din strategia electorala a comunistilor pentru alegerile locale–2007. Dar alegerile s–au incheiat, iar Voronin tace. GUAM–ul, la care este parte si R. Moldova, a decis, zilele trecute, schimbarea fortelor de pacificare in zonele post–sovietice de conflict din militare in civile. Chisinaul tace si aici. Tiraspolul intervine in forta si blocheaza repetat desfasurarea legala a alegerilor locale la Corjova (bastina presedintelui Voronin). Societatea civila si organismele internationale intervin, Chisinaul tace. Dupa 15 ani de detentie ilegala la Tiraspol si Hlinaia, eroii «grupului Ilascu», Tudor Popa si Andrei Ivantoc, sunt admisi in libertate, mass–media ii venereaza si face din libertatea lor evenimente de presa, iar Chisinaul oficial sta incremenit in tacere. Forurile internationale bat alarma ca procesul de negocieri in «problema transnistreana» sta blocat si ca acest «blocaj» devine suspect, iar Chisinaul se face a nu auzi si tace.

Ce sa se ascunda in spatele atator taceri? Nimic mai mult decat niste interese. «Noul plan secret» face, deocamdata, clare pretentiile Kremlinului fata de Chisinau. A devenit clar, in urma localelor–2007, ce nu mai vrea populatia R. Moldova. Ramane sa vedem acum si ce–si doreste Voronin. Spre Est, spre Vest? Zilele trecute, fiind la Bruxelles, presedintele s–a intretinut cu oficiali de la NATO si UE. Evident ca nu au discutat nici despre temperaturile caniculare din Moldova si nici despre calitatea aerului la Chisinau. Problemele Moldovei nu mai sunt de mult doar ale Moldovei. Si, cu atat mai mult, ale Rusiei, asa precum pretinde Kremlinul. Iata de ce este exclus ca, mergand la Moscova, Voronin sa uite ce a discutat la Bruxelles. Ceea ce nu putem exclude, insa, e ca Voronin s–ar putea sa continue jocul in doua porti. Depinde cine si ce pasa spre poarta ii va da. Sa nu uitam ca Voronin nu este deloc incantat de rezultatul recentelor alegeri locale. Sa pierzi puterea in 30 din 32 de raioane si sa scapi din mana Chisinaul, atat la Primarie, cat si in CMC, e o povara deloc usoara pentru un presedinte de stat, care mai e si presedintele unui partid ce se descompune ca un les pe timp de vara. Ce–ar putea face Voronin, din perspectiva anului 2009? Mai multe. Cel mai onorabil, insa, pentru el ar fi sa ingroape definitiv acest partid, rascumparandu–si, astfel, toate pacatele acumulate de la 2001 incoace, si in 2009 sa plece din politica. Ar putea, desigur, si sa ramana, fie prin reorganizarea partidului comunist, fie prin cardasia sa cu Moscova care, in schimbul unor compromisuri favorabile ei, i–ar putea suplimenta, pe contul Transnistriei, suportul electoral la parlamentarele din 2009. Depinde ce va vrea Voronin, desi, pana la urma, alegerea lui nu mai e una care sa depinda de el, ci de nivelul independentei sau dependentei sale politice (si nu doar politice) in exterior.

«Noul plan secret» in «problema transnistreana» repeta banalul stereotip rusesc de gandire a relatiilor cu lumea: ori pe verticala, ori deloc. Nu asta, insa, trebuie sa ne ingrijoreze. Si nici impertinenta Kremlinului, ci toleranta cu care Chisinaul s–ar putea sa reactioneze la noua cursa ruseasca de desuveranizare a R. Moldova. Exemplul balticilor scapa in continuare Chisinaului. Scapa Chisinaului si exemplul Georgiei. Moldova de mult duce lipsa unui Saakasvili. Iata de ce s–ar putea intampla ca anul 2009 sa vina in Moldova in 2008. S–ar putea.

Petru AMARIEI