Pentru tot mai multi moldoveni munca peste program a devenit o obisnuinta pentru angajatori, pe de o parte, si salariati, pe de alta. Atat in institutiile de stat, cat si in cele private codul muncii, care stabileste un plafon de cel mult opt ore lucratoare pe zi, este incalcat cu regularitate. Chiar daca salariatii nu sunt remunerati pentru munca suplimentara, ei accepta orele peste regim de frica somajului sau nu cunosc ca au anumite drepturi. Cel mai des insa acestia nici nu dau atentie problemelor de sanatate provocate de suprasolicitarea la locul de munca.

Vlad Vescu a lucrat timp de 8 ani in calitate de contabil–sef intr–o organizatie obsteasca, iar de cateva luni este angajat intr–o companie cu capital strain. Volumul mare de lucru, putini angajati si serviciul fara zile de odihna l–au facut sa–si schimbe locul de munca. «Veneam obosit, nu duceam contul zilelor de odihna, lucram, practic, nonstop», spune Vlad. Era obligat sa lucreze peste programul de lucru patru ore si chiar mai mult pentru a nu lasa sarcini pentru a doua zi, iar remunerarea era doar pentru cele opt ore incluse in contract.

Jana Costache, coordonator national in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii, este de parerea ca orice ora lucrata suplimentar trebuie sa fie calificata ca o exploatare. Munca este considerata exploatare atunci cind ea este neremunerata, neacceptata si nediscutata anterior. «Daca patronul, prin constrangeri sau santaj, impune cetateanul sa se prezinte la munca si sa faca munca suplimentara fara a fi remunerat, acesta comite abuzuri privind respectarea dreptului la munca si poate fi urmarit de legislatia muncii», considera Jana Costache.

In cei opt ani, Vlad nu si–a folosit integral concediul anual de odihna. Chiar daca oficial, prin dispozitia administratiei, era in concediu, in realitate isi indeplinea obligatiunile de serviciu. De fiecare data i se promitea ca restul zilelor nefolosite din concediu vor fi recuperate pe parcursul anului, in realitate, insa, pierdea contul acelor zile. Vlad spune ca atunci cand avea nevoie de ceva timp pentru a–si rezolva unele probleme de familie si apela la acele zile din concediu nefolosite, i se reprosa ca, de fapt, nu mai are timp neutilizat. Vara trecuta a mers cu familia doar pentru cinci zile la mare, pentru ca, la a cincea zi, a fost chemat conditionat sa se prezinte la serviciu. «Familia accepta cu greu programul meu de lucru, chiar avea de suferit. Deseori, din aceasta cauza se iscau chiar si certuri. Nu acordam atentie sanatatii familiei, educatiei copilului, odihnei, nu mergeam la un film, ceea ce, in general, se numeste »timp liber«, isi aminteste Vlad. Acum el are un alt regim de munca si mai mult timp pentru sotie si fiica, pentru parinti si prieteni.

Psihologii considera ca, pentru persoanele casatorite, munca peste program este o adevarata problema. De cele mai dese ori persoanele workaholice nu reusesc sa mentina relatiile cu cei din jur din cauza volumului mare de munca. «Comportamentul pe care il adopta persoanelele care se dedica serviciului variaza in functie de varsta. Cineva poate reactiona prin stari depresive sau cu agresivitate», este de parere psihologul Zinaida Bolea.

Intr–o situatie similara este si Oxana Traci, angajata intr–o organizatie neguvernamentala. De doi ani, Oxana incepe serviciul la ora opt, chiar daca in contract este indicata ora noua. Munceste mai mult de opt ore pe zi, iar pauza de masa se reduce la doar zece minute, timp in care reuseste sa bea un ceai cu o chifla. Este nevoita sa urmeze acest program pentru ca doar astfel reuseste sa faca fata cerintelor. De ceva timp, ea are probleme de sanatate, dar nu a consultat deocamdata un medic.«Eu constientizez faptul ca acest sacrificiu este unul nociv, dar, in R. Moldova, se pare ca nu exisa alta solutie. Aici un loc de munca este o mare problema. Cred ca solutia optima este sa–mi caut un loc de munca peste hotare», conchide Oxana.

Acum cativa ani, Oxana considera ca banii nu aduc fericirea, acum insa ea si–a schimbat viziunile. Salariul pe care il are ii ajunge doar sa–si acopere cheltuielile personale, dar nu si pe cele familiale. Ar dori sa aiba un salariu de vreo mie de dolari, dar nu crede ca in Moldova e posibil.

Oxana spune ca celor din jur le place sa auda functia pe care o detine, crezand ca are un salariu bun. Uneori ea este chiar incurajata sa–si pastreze locul de munca, insa atunci cand le vorbeste despre programul de munca este sfatuita sa–si schimbe serviciul si sa–si faca timp pentru viata privata.«Sotul meu se supara cand vin tarziu de la serviciu. De multe ori se intampla sa iau un taxi, iar acesti bani sunt luati din bugetul familiei. Familia mea insista sa discut cu seful».

Dupa ce, in cateva randuri, a fost nevoita sa vina si sambata la birou, Oxana i–a solicitat sefului sau sa angajeze un asistent. O astfel de decizie insa inseamna si un salariu in plus, dar organizatia pentru care lucreaza Oxana nu–si permite noi angajari.

Angela Matcovschi, medic de familie, mentioneaza ca organizarea corecta a programului zilei este un factor important pentru sanatate. Ea recomanda o pauza de masa, cat mai multa miscare, gimnastica matinala, sambata si duminica fiind acumulate emotii pozitive in familie.

Vladimir G. spune ca munca peste program nu i–a afectat sanatatea, ci relatiile cu cei din jur.«Nu am timp sa fac reparatie acasa, caci serviciul imi ia din timpul meu liber, nu gasesc timp sa–mi vad mai des prietena si sa–mi spal hainele», spune el. Vladimir se ocupa de reparatia telefoanelor mobile si de trei ani lucreza fara contract de munca. Chiar daca sustine ca nu–i convine sa munceasca fara contract, nu are alta alternativa. «Firma la care lucrez nu a semnat niciun contract pana in prezent. Atunci cand m–am angajat, mi s–a promis un contract de munca in care sa fie stipulate orele de munca, zilele de odihna, dar, pana in prezent, nu l–am semnat. Am discutat de cateva ori cu seful, dar el tot amana».

Vladimir s–a gandit sa–si schimbe serviciul, plecand peste hotare. El spune ca la institutia unde lucreaza exista doar o singura persoana care are acelasi program de lucru ca si el, insa restul angajatilor isi dedica timpul familiei. Vladimir viseaza la un program de lucru mai stabil. «As vrea un program ca in Europa. Sa incep serviciul la ora noua, cu o ora pauza de masa, iar la sase sa fiu liber deja. Aici insa nu cred ca este posibil sa respecti un astfel de program».

Potrivit Codului muncii, un salariat nu trebuie sa lucreze mai mult de opt ore pe zi, iar abaterea de la norma este admisa doar cu acceptul oficial al acestuia. Exceptie fac situatiile de criza, cum ar fi securitatea tarii, prevenirea unei calamitati, precum si lichidarea consecintelor avariilor la conductele de aprovizionare cu apa, gaze, energie termica sau transport. Exista insa si categorii de salariati care pot fi atrasi la munca pana la 12 ore, insa acestia trebuie sa beneficieze de repaus pentru odihna in marime dubla cu orele lucrate.

Dumitru Stavila, inspector general de stat, recunoaste insa ca abaterile de la lege sunt tot mai frecvente, una dintre cauze fiind penalitatile mici. Sanctiuntea variaza intre 1500–4000 de lei, iar pentru incalcarea repetata angajatorul plateste intre 3 mii si 5 mii de lei. In plus, abuzurile angajatorilor sunt foarte greu de identificat tocmai din cauza ca nu sunt reclamate la timp sau nu pot fi prezentate dovezi. Aceasta se intampla atunci cand angajatul nu isi cunoaste drepturile si accepta sa lucreze fara contract de munca. «Munca la negru are consecinte si mai grave pentru viitorul persoanei. Daca angajatorul nu ii va oferi un contract de munca, ea nu va fi asigurata cu pensie, indemnizatii de somaj si asigurari.» Inspectorul general de stat considera ca legile care protejeaza drepturile salariatului sunt bune, insa ele sunt neglijate de angajator si angajat.

De la inceputul anului curent, Inspectia muncii a inregistrat 800 de reclamatii din partea angajatilor, cu 200 mai mult in raport cu aceeasi perioada a anului trecut.

Roxana TEODORCIC