Liuba Comanac, invalida de grupa II, si fetita ei, Natalia, in varsta de 4 ani, ramase fara sot si fara tata, dupa ce acesta a fost impuscat la 9 iunie pe poligonul de la Bulboaca, nu sunt singurele victime nenorocite de neglijenta responsabililor de la Ministerul Apararii.

Pe constiinta functionarilor de la Ministerul Apararii mai sunt si alte patru vieti, pierdute acum doi ani pe aeroportul militar de la Marculesti.

La 28 mai 2005, Ministerul Apararii planifica sa organizeze un show aviatic cu ocazia marcarii celei de–a 13–a aniversari a Aviatiei Militare din R. Moldova. Sarbatoarea insa nu a mai avut loc, pentru ca, in ajun, pe 27 mai, unul dintre cele sase avioane de tip Vilga 35 din dotarea Armatei Nationale, pregatite pentru exercitiile aeriene, s–a prabusit pe Aeroportul militar de la Marculesti in timpul efectuarii unui zbor de control. Toti cei care se aflau la bordul navei au decedat in urma catastrofei, considerata cea mai tragica din istoria aviatiei moldovenesti.

In accident a murit seful Serviciului de securitate aeriana a IS Aeroportul International Marculesti, pilotul Valeriu Slovineanu, care era casatorit si avea doi baieti, seful Serviciului desant–parasutare, cautare si salvare, pilotul Vasile Pantea, casatorit, tata a doua fete, tehnicianul Valeriu Ceaglei, casatorit, tata a 3 copii, si un alt tehnician, Gheorghe Lisneac, de 24 de ani.

Juristi, ingineri, numai aviatori — nu

Atunci, in scopul elucidarii cauzelor accidentului, a fost instituita o comisie «speciala» pentru cercetarea circumstantelor catastrofei. Comisia era condusa de premierul Vasile Tarlev si de alti demnitari, juristi, ingineri, producatori de bomboane, doar aviatori — nu. La 2 luni de la catastrofa, comisia lui Tarlev si–a suspendat activitatea, argumentandu–si decizia prin faptul ca «au fost intreprinse toate masurile necesare, in limitele competentei, intru examinarea cauzei producerii accidentului». Motivul prabusirii avionului, potrivit concluziei la care a ajuns comisia, a fost «scaderea spontana a puterii motorului». La sfarsitul lunii august 2005, a fost incetata urmarirea penala in legatura cu accidentul aviatic de la Marculesti, dosarul penal fiind clasat «din lipsa elementelor constitutive ale infractiunii». Asta cu toate ca atunci, solicitat de Ziarul de Garda, Iuri Stoicov, presedintele Comisiei parlamentare pentru Securitate Nationala, Aparare si Ordine Publica, declara ca «in urma investigatiilor, vor aparea si persoanele vinovate».

Pilotau un aparat de zbor uzat

Astfel, nimeni nu a fost gasit/facut responsabil/vinovat de moartea a patru piloti militari nevoiti sa piloteze un aparat de zbor produs in anul 1983 care de doi ani nu mai fusese supus unei revizii tehnice si pentru care nu se gaseau niciodata resurse suficiente ca sa fie reparat. Odata cu suspendarea activitatii comisiei guvernamentale, accidentul de la Marculesti a fost dat uitarii de oficialii de la Ministerul Apararii. Doar rudele si prietenii celor patru piloti traiesc si astazi durerea pierderii oamenilor dragi, intrebandu–se care au fost, totusi, adevaratele cauze ale mortii lor.

Solicitate de Ziarul de Garda, rudele pilotilor decedati au declarat ca, desi acestia au murit ca niste eroi, statul i–a tratat cu indiferenta.

Ecaterina Pantea, sotia pilotului Vasile Pantea, ne–a spus ca a fost si este si in ziua de azi nevoita sa «cerseasca» ajutor de la stat pentru cele doua copile ramase orfane de tata. Fiica cea mai mica a pilotului, Cristina, ii spunea mamei, in ziua accidentului, ca nu il va mai lasa niciodata pe tata sa zboare. «Nici astazi nu stiu care este adevarul, nu stiu din ce cauza a murit. Atunci nu m–au lasat sa merg la locul accidentului. Din cauza stresului, fiicele noastre s–au imbolnavit. Desi ma straduiesc sa le ofer toata dragostea de care au nevoie, se simte golul imens lasat de lipsa tatalui lor. Orice medic care le consulta ma intreaba daca au fost supuse la vreun stres psihologic. De mult timp il rugam pe Vasile sa se lase de aviatie, pentru ca stiam ca tehnica de zbor este uzata si functioneaza prost, el insa imi spunea ca isi iubeste meseria. De la colegii lui am inteles ca aparatul pe care il pilotau avea multiple defectiuni. Imediat dupa accident ni s–a promis ca vom fi sustinuti, insa vorbele au fost aruncate in vant. Tot mi se spune ca voi fi ajutata, insa nu stiu cand. Nu stiu nici pana azi cine se face vinovat de accident, nu vreau sa judec pe nimeni, dar mare–i Dumnezeu, lacrimile mele si ale copiilor nu curg in zadar.»

«Totul va fi bine, dar cand, nu stiu»

Potrivit art. 16 al Legii cu privire la statutul militarilor, «membrilor familiilor militarilor decedati in urma schilodirii (ranirii, traumatizarii, contuziei) in timpul indeplinirii obligatiilor serviciului militar li se pastreaza dreptul la spatiul locativ sau la compensatia baneasca pentru procurarea sau constructia spatiului locativ, indiferent de termenul serviciului militar indeplinit.»

Pana in prezent, Ecaterina Pantea incearca sa obtina de la stat o locuinta in Chisinau pentru ea si pentru copii, insa nu reuseste. «Cer doar ceea ce a meritat. In prezent locuiesc in apartamentul de serviciu din Marculesti, oferit temporar de Ministerul Apararii. Nimeni nu stie ce va fi mai departe. Nu detin niciun act care mi–ar garanta ca locuinta imi apartine. Tot ce am sunt doar niste promisiuni verbale, in care nu pot sa am incredere. De fiecare data cand ma adresez la Ministerul Apararii, mi se raspunde: «Totul va fi bine, dar cand, nu stiu. Atunci, in fata Statului Major, Ion Coropcean, in prezent interimarul ministrului Apararii, spunea ca membrii echipajului au murit ca niste eroi, insa nu pricep cum a fost apreciat sacrificiul lor.»

Deputatul Valentina Stratan, membru al Comisiei parlamentare pentru Protectie Sociala, Sanatate si Familie, a depus in repetate randuri interpelari in Legislativ in vederea luarii masurilor de rigoare pentru sustinerea familiilor membrilor echipajului, care pana in prezent «nu s–au bucurat de niciun ajutor din partea statului». Legislatorul sustine ca la interpelarea pe care a depus–o a primit un raspuns sablonat. «Anul trecut, viceministrul Apararii, Ion Coropcean, a declarat de la tribuna Parlamentului ca »a fost intreprins intreg complexul de masuri ce tine de asigurarea protectiei sociale in conformitate cu legislatia in vigoare«. Angajamentele si prevederile legislatiei nu au fost indeplinite, iar familiile pilotilor decedati au ramas ale nimanui.»

I–au fost dati bani doar ca sa–si ingroape sotul

Solicitata la o saptamana dupa accidentul de la poligonul Bulboaca, Liuba, sotia decedatului Dumitru Comanac, ne–a marturisit ca nimeni nu s–a mai apropiat de ea sa–i ofere vreun ajutor. I–au fost dati bani doar ca sa–si ingroape sotul. «Cand am aflat ca ministrul Plesca a fost eliberat din functie, mi–a parut rau. El ne–a promis atunci ca ne va ajuta, iar de fiica va avea grija pana la varsta de 18 ani. Daca el nu va mai fi ministru, cine ii va indeplini promisiunile? Ce se va intampla cu noi? Nu avem casa, am ramas fara sot, eu sunt invalida. Cine ne va purta de grija? Dupa ce mi–am inmormantat sotul, nimeni din cei de la poligon nu s–a apropiat de noi, au venit doar niste jurnalisti. Va rog sa nu ma lasati. Mi–i teama ca nu ma va ajuta nimeni», se ruga plangand Liuba Comanac.

Ea ne–a mai spus ca va veni saptamana aceasta la Chisinau, ca sa se adreseze institutiilor responsabile pentru solutionarea cazului. Spera sa fie ajutata, spera ca nu va avea aceeasi soarta ca familiile pilotilor decedati in accidentul de la Marculesti, morti si ei din neglijenta unor functionari care, de indata ce cazul a fost musamalizat, au dat uitarii tragediile familiilor ramase fara sustinatori.

Diana RAILEAN