CALVARUL

(Pe valurile vietii)

(continuare din numarul anterior)

Daca erai arestat ca detinut politic, suferea si familia ta. Erau deportati nevasta si copiii, dati afara din locuinte, de la lucru, ramasi fara o bucata de paine. Dar cel mai groaznic era faptul ca ceilalti cetateni te considerau «dusman al poporului» si tu si familia erai dispretuit si nimeni nu dorea sa te stie, nici cei mai buni prieteni cu care stateai ieri la un pahar de vodca. In URSS, din cinci oameni, trei erau turnatori. Majoritatea din acesti turnatori erau platiti, li se dadeau locuri bune de munca, aveau prioritati la invatatura si la numirea in posturi de raspundere. Jumatate din populatia acestei tari a trecut prin inchisori si lagare. S–a distrus tot ce a fost bun in sufletul acestui popor.

Am fost trimis sub paza la Moscova. Am fost incarcerat in primul compartiment, de langa usa vagonului, eliberand cabina de alaturi de arestati. M–au prevenit sa nu incerc sa vorbesc cu arestatii pana nu voi ajunge la Moscova. Am mers cu acest vagon 4–5 zile. Peste fiecare zi venea o sora medicala care imi schimba pansamentul. Ajuns la Moscova, mi–au pus catuse la maini, m–au dat jos din vagon, m–au urcat in masina lor si am fost dus la inchisoarea Krasnaia Presnea. Acolo, spre marea mea mirare, m–au primit foarte amabil, m–au intrebat daca nu am fost maltratat pe drum, daca am fost bine hranit, m–au perchezitionat dupa regulile lor, m–au dus la medic, care mi–a schimbat pansamentul, lipindu–mi bine rana, apoi m–au dus la baie. Aici m–am intalnit cu un grup de ofiteri germani, adevarate cadavre vii, asa erau de slabi, nenorociti. De caldura mare si de aburii din baie, nemtii cadeau fara simtire. Intrebandu–i cine sunt, mi–au raspuns ca sunt ofiteri germani arestati, adica prizonieri, adusi aici dintr–un lagar din apropierea Moscovei. In aceiasi noapte am fost dus intr–o camera mare cu 15–20 lituanieni, care in fiecare dimineata, inainte de «ceai», isi faceau rugaciunile pe narele paturile de la etajul doi, eu eram pe narele de jos — singur. Lituanienii, aproape toti, nu stiau sa vorbeasca ruseste. Vorbeau putin in limba germana.

In noaptea ceea am auzit–o cantand pe vestita artista Ruslanova, arestata si ea, invinuita tot cu articol politic, macar ca era sotie de general sovietic. Era acuzata ca furase cu sotul sau picturi vestite in Germania…

Peste cativa ani dupa eliberarea mea din lagar, prin anii 1958–59 am ascultat–o la un concert in Casa de Cultura de la Tiraspol. Am vorbit cu ea, amintindu–i ca am auzit–o cantand in inchisoarea de la Krasnaia Presnea, in anul 1948, in decembrie. Ea a ras spunandu–mi:

— Da, a fost asa ceva, am mancat si eu «balanda sovietica». Dar acum era din nou recunoscuta ca artista vestita si stimata de toti, nu mai erau vremurile lui Stalin si Beria.

Peste vre–o doua saptamani, de la Moscova, din Krasnaia Presnea am fost etapat spre Norilsk, cu opriri in diferite inchisori, ca «Holodnaia Gora» din or. Harkovon. O inchisoare teribila, punctul de triere a detinutilor in toate partile. Am nimerit aici in timpul etapei de la Moscova intre cei de drept comun. Ne–au scos din inchisoare, m–au pus in fata coloanei citindu–mi numele, termenul de judecata — 25 de ani si articolul 58–1.  M–au incadrat — inainte un ofiter inarmat si cu doi soldati, si in spate tot doi soldati cu un ofiter cu nagan. — Mergi numai cu capul in jos, nici o miscare, in stanga sau in dreapta, vei fi impuscat fara prevenire! — mi s–a ordonat, deoarece pe plicul meu era scris «fost evadat».

(va urma)