Organistul vienez Wolfgang Kogert a sustinut, in cadrul Festivalului Martisor, un recital la Sala cu Orga din Chisinau. Absolvent al Universitatii de Muzica din Viena si al celei din Stuttgart, Kogert este primul austriac castigator al prestigiosului concurs International al Organistilor «Musica antiqua», editia 2006, care a avut loc in Belgia.

Un an mai devreme castiga Concursul International Johan–Joseph–Fux–Organ din Styria. Timp de cativa ani a fost director artistic al «Wienerwald Orrgelfest», actualmente este unul dintre organizatorii concertelor de orga in Viennese Court Chapel, fiind organistul angajat la biserica Sf. Andrei din Viena. Publicul de la Chisinau l–a primit cu aplauze si flori. Dialogul l–am sustinut tarziu, dupa ce Wolfgang interpretase la orga Preludii corale de Bach, Sonata nr. 6 de Mendelssohn–Bartholdy, Simfonia nr. 4 de Widor…

Antonina Sarbu: Dle Wolfgang Kogert, aceasta este prima vizita in Moldova?

Wolfgang Kogert: Am auzit multe despre Moldova, ca oamenii sunt interesati de muzica, in special de muzica de orga. Asteptam cu nerabdare sa cant in Sala cu Orga din Chisinau, despre care organistii sustin ca are o acustica buna. Acum sunt bucuros ca la concert au venit foarte multi oameni si au ascultat orga, un instrument care este o orchestra a clapelor! Ce frumos! Prima vizita in tara voastra este sub semnul norocului.

A.S.: Ce stiati anterior despre Moldova si despre Festivalul «Martisor»?

W.K.: Stiam ca e o tara frumoasa, in apropierea Marii Negre. Am auzit despre Chisinau ca este un oras mare, care, la moment, asteapta sa se realizeze integrarea europeana. Oamenii incearca sa comunice cu Europa si o fac cu multa nazuinta, in acest scop organizeaza si festivalul muzical — pentru a crea o conexiune intre tari, pentru a uni oamenii. E nobila graba in care se complace azi lumea. Oamenii de aici sunt foarte prietenosi si vorbesc bine franceza sau engleza. Am fost surprins… Despre acest festival nu stiam prea multe, doar ca e o sarbatoare a muzicii, dragostei si vietii!

A.S.: Da, tanara generatie a inteles ca e o posibilitate de a comunica cu alti oameni, e o modalitate fireasca a existentei in sec. 21. Dar nu v–a fost frica sa veniti intr–o tara cu o guvernare comunista?

W.K.: Nu, nu a fost nimic ce mi–ar produce o asemenea asociere. Ma simt minunat la Chisinau, atata caldura si bunavointa… O sala plina cu oameni e visul fiecarui muzician!

A.S.: Anul 2006 a fost pentru Dvs. unul mai norocos, v–a revenit premiul prestigiosului festival al organistilor «Musica antiqua», organizat in Belgia…

W.K.: Da, este cel mai vechi si cel mai mare festival de muzica clasica organizat in lume. Acest concurs de interpretare la orga are loc din 1964. Un festival mare, cu multi concurenti, din toata lumea. La editia 2006 au participat 50 de interpreti din 25 de tari. Eu am exersat foarte mult si, in final, am luat premiul, care mi–a deschis multe posibilitati de a concerta. Sunt invitat in Spania, Norvegia, Franta, Polonia, Cehia. Sunt fericit. Si faptul ca acum ma aflu in Moldova este un rezumat al acelui premiu…

A.S.: Ce include, de obicei, repertoriul festivalului?

W.K.: Muzica de Bach, Mozart. Deoarece a fost anul dedicat lui Mozart, am interpretat mult din muzica lui. I–a placut sa faca aceasta muzica, si–apoi eu sunt din Viena, iar in cazul in care un organist vine din Viena trebuie sa interpreteze aceste partituri. Mai devreme sau mai tarziu ar fi trebuit sa le invat. De fapt, mie imi place muzica clasica: Bach, Buxtehude, insa daca este o asemenea situatie, eu aleg din lucrarile mai timpurii ale lui Mozart.

A.S.: Veniti dintr–o familie cu traditii muzicale?

W.K.: Bunica mea era o doamna extraordinara! A fost cea care m–a sustinut toti acesti ani. A iubit muzica, a fost profesoara de muzica. Si parintilor mei le place sa asculte concerte bune, dar ei nu sunt activi, adica nu sunt muzicieni. Dar ii am pe post de foarte buni critici, in special atunci cand eu interpretez, ei imi spun daca am fost «bun». Astfel pot sa declar ca aceasta ravna nu vine direct de la parinti, ci de la bunica mea.

A.S.:  Exista o parere ca in Germania, in Austria, tari cu traditii muzicale seculare, fiecare copil poseda un instrument muzical. Se mai pastreaza aceasta traditie?

W.K.: Nu cred, poate se mai intampla atunci cand parintii sunt muzicieni. Ar putea fi un adevar pentru Viena, unde locuiesc familii de mari muzicieni, insa noi nu facem parte din acestea. Fratele si sora mea lucreaza in domenii diferite de ceea ce fac eu…

A.S.: Tinerii de azi se intereseaza de alt gen de muzica, doar foarte putini se mai delecteaza cu muzica clasica, preclasica, romantica, antica. Aceeasi situatie este si in Austria?

W.K.: Probabil e un trend in lume ca tinerii sa asculte rock, pop. Insa noi, in Austria, organizam concerte pentru copii, tineri pentru a–i reintoarce la muzica clasica, pentru a–i ajuta sa perceapa sublimul acestui gen de muzica. Uneori le facem lectii si despre instrumente, le explicam, insa, recunosc, trebuie sa lucram din greu…

A.S.: In Austria sunt multe de realizat, cu atat mai mult la noi, in Moldova, care e la mare distanta de Viena…

W.K.: Viena nu e atat de departe de Moldova, e mult mai aproape decat cred unii. Zborul meu spre voi a durat o ora si ceva, neasteptat pentru mine. A propos, am uitat sa intorc acele ceasului cu o ora inainte si, surprins, credeam ca am ajuns cu o ora mai devreme, a fost greseala mea, dar cand am realizat ca nu e nimic grav, m–am simtit foarte bine!

A.S.: Multumesc pentru amabilitate. Antonina Sarbu