Putine sunt organizatiile neguvernamentale din satele si raioanele noastre care beneficiaza de sustinerea administratiilor publice locale. Pretexte pentru sistarea activitatilor acestora pot fi foarte multe. Cel mai des, pentru ca nu impartasesc aceleasi viziuni politice cu ale primarului, reprezentantii ONG–urilor sunt lasati fara sedii si fara vreun suport local.

Raionul Ungheni, se pare, constituie o exceptie in acest sens, or, aici se atesta o colaborare eficienta intre administratiile publice locale si organizatiile neguvernamentale din zona. Aceasta concluzie o confirma si activitatea Centrului de Reintegrare Sociala pentru Tineri "Credo" din Ungheni.

"Toate proiectele le realizam doar in colaborare cu Primaria. Acesta este un suport sigur pentru durabilitatea centrelor noastre, afirma Constantin Stratulat, managerul Centrului "Credo". Cineva spunea ca cei mai defavorizati in societatea noastra sunt batranii. De atunci am fost intr–o adevarata dilema, deoarece credeam ca la fel de dezavantajati sunt si tinerii. Bunaoara, unui tanar care a absolvit liceul ii este destul de greu sa–si continue studiile la o facultate, daca nu are bani. Cei care absolvesc facultatile, nu isi pot gasi un loc de munca, motiv din care isi intemeiaza cu mult greu o familie. Astfel, a si aparut ideea unui centru pentru tineri. Suntem un centru de reintegrare sociala a tinerilor absolventi ai scolilor internat din raion. Imi amintesc, eram intr–o vizita la Iasi. Acolo am ramas uimit sa vad tineri care fierbeau un ou intr–un ceaun de cinci litri. Sunt foarte multi copii lipsiti de abilitati elementare si asta pentru ca nimeni, niciodata, nu i–a invatat nimic. Mi–am dat seama ca cei institutionalizati nu prea au deprinderi de viata. Ei mananca toti dintr–un ceaun, dar nu au idee cum se prepara bucatele. Ne–am propus sa le oferim acestor copii sansa unui viitor mai bun."

Centrul "Credo" le ofera copiilor defavorizati sansa deprinderii unei meserii, oferindu–le cursuri gratuite si cazare pe perioada studiilor.

Constantin S. are 18 ani si este unul dintre cei doisprezece beneficiari ai centrului: "Vreau sa devin autolacatus. In familie suntem opt copii, patru fete si patru baieti. Eu sunt cel mai mare dintre baieti. Surorile mai mari s–au casatorit. Ele se bucura ca eu vreau sa fac ceva in viata. Dupa ce plec de aici, va trebui sa inchiriez o locuinta. Muncind, imi voi achita singur traiul. Mi–as dori sa devin un adevarat profesionist. La centru incercam sa ne ajutam reciproc." Mai tarziu, Constantin mi–a impartasit unul dintre visele sale: vrea sa deschida o vulcanizare: "Am si gasit un loc in care mi–as putea amplasa vulcanizarea. La sigur as avea clienti multi."

Alina si Cristina sunt prietene. Ambele au copilarit in acelasi sat. Alina a fost cea care a venit prima la centru. "Imediat cum am terminat scoala, am plecat sa locuiesc la gazda, ne spune tanara. Traiam din ajutorul si mila prietenilor si a rudelor. Intotdeauna ii rugam sa–mi imprumute bani. Dupa ce am absolvit clasa a noua, am depus actele pentru a–mi continua studiile in cadrul Colegiului financiar bancar din Ungheni. Desi am avut un loc bugetar, nu am rezistat mai mult de doua saptamani. Erau cerinte foarte mari. Aveam nevoie de foarte multi bani pentru carti, rechizite, pentru intretinere. Am vrut foarte mult sa invat, mai ales ca matematica mi–a placut intotdeauna... Astfel am ajuns la centru. Aici am urmat cursuri de frizerita. Mai tarziu, mi s–a oferit sansa sa frecventez cursuri de manichiura si pedichiura. Nu pot spune ca e tocmai ce mi–am dorit sa fac, dar, de bine de rau, imi pot asigura o bucata de paine. In prezent lucrez la o frizerie din oras. Am clientii mei deja. Imi amintesc cum imi tremurau mainile cand am facut prima tunsoare. Bine ca a ramas multumita doamna."

Intalnind–o, intr–o zi, pe Cristina si realizand ca e cam derutata in viata, a condus–o la centru, la administratie, sperand ca aici va fi ajutata. "Alina m–a adus la centru, isi aminteste Cristina. Am ramas singura de la varsta de doi ani. Am locuit impreuna cu bunica, pentru ca parintii nu m–au vrut. Mama s–a recasatorit de cateva ori. Cu actualul sot are alti patru copii. Dupa ce a murit bunica, mi–a lasat casa drept mostenire. Dupa decesul bunicii, mama s–a reintors sa traiasca cu mine. Au stricat totul in casa. Nu ii placea ca eu am mostenit casa. Scandalurile nu au mai contenit. Desi avem aceeasi mama, nu ma pot intelege cu fratii mei, pur si simplu. Ei ma considera o straina."

In fiecare luna, tinerii de la "Credo" primesc burse de cate 430 de lei, bani din care isi pot procura medicamente, mancare si altele, de ce au nevoie. "La inceput verificam cum administreaza banii, ne spune Tatiana Rotaras, asistent social la "Credo". Cand vedeam ca banii sunt cheltuiti pe nimicuri, le sugeram cum ar trebui sa procedeze. Unii dintre ei au devenit foarte calculati. Din putinii bani pe care i–au primit si–au procurat si telefoane mobile."

"Realizez ca proiectele sociale, care se desfasoara la Ungheni, au mare importanta pentru locuitorii de aici. Acestea dezvolta calitatea serviciilor sociale. Eforturile de colaborare le consideram benefice in special pentru paturile social–vulnerabile. Ma bucur cand reusim sa rezolvam anumite probleme", sustine primarul de Ungheni, Ilie Ciocanu.

Diana RAILEANU