"Ne–am saturat de saracie", afirma, de obicei, consangenii nostri plecati la munca in strainatate. Cati dintre ei se gandesc la copiii ramasi fara ingrijirea parintilor, la batranii carora nu are cine sa le dea o bucata de paine, la pamantul care, an de an, ajunge paraginit, pentru ca stapanii sunt plecati in lume, iar copiii ramasi acasa habar nu au de sapa?

Acum sase ani, manata de saracie, Zinaida Ganea a plecat sa munceasca in Italia. Desi si–a gasit un loc de munca care i–a permis sa–i ajute pe cei de acasa, nu se putea impaca cu gandul ca, in Moldova, lumea e macinata de saracie si nevoi. Zi de zi traia cu gandul ca si de la distanta oamenii din Moldova pot fi ajutati.

Un comitet al moldovenilor in Italia

Acum cativa ani, impreuna cu alte doua moldovence si doi italieni, au infiintat un comitet moldo–italian, prin intermediul caruia urmau sa colecteze fonduri intru ajutorarea persoanelor vulnerabile din Moldova. Comitetul l–au numit "Europa 1989", anul in care a avut loc revolutia din Romania, caderea zidului Berlinului, destramarea URSS–ului — un an al reformelor democratice in lume.

"Nu imi puteam gasi locul, ne spune Zinaida Ganea. Nu ma intereseaza ce fac moldovenii nostri in Italia, ca de bine de rau, fiecare isi gaseste un loc de munca, iar salariul pe care il au oricum e mai bun decat cel pe care il aveau acasa. Sunt multi concetateni de–ai nostri care si–au aranjat viata destul de bine acolo. Imi pare rau, insa, ca putina lume se gandeste la cei ramasi acasa. Nu ma refer la copii si rude, ci la copiii orfani sau la cei invalizi care, mai mult decat altii, au nevoie de ajutorul nostru. Din pacate, in strainatate, deseori oamenii devin mult mai egoisti decat erau acasa."

Aici ii uneau nevoile, acolo ii dezbina banii

Cu ajutorul comitetului "Europa 1989", in orasul Brescia, a fost deschisa o biserica ortodoxa. "Am vrut sa deschidem si o scoala pentru copiii din Moldova, ca sa nu uite traditiile si cultura neamului. Sunt foarte multi profesori, plecati in Italia, motiv din care cred ca scolii nu i–ar lipsi cadrele didactice."

Activitatea comitetului a inceput cu o scrisoare. "Auzisem multe despre sanatoriul din Cornesti, destinat copiilor bolnavi de tuberculoza. Am aflat ca micii pacienti de acolo nu au apa pentru a se spala. Sunt nevoiti sa o care in butoaie. Nu puteam sa inteleg cum supravietuiesc micutii in astfel de conditii inumane. Am scris o scrisoare unei reviste din Italia, in care am expus situatia din Moldova asa cum este ea. Ce am scris nu era exagerat de loc, cum poti sa mai exagerezi situatia cand un copil bolnav de tuberculoza e nevoit sa taraie apa in butoaie pentru a se spala. Pentru straini aceste lucruri sunt... inumane. Desigur scrisoare mea nu a ramas fara raspuns. Am fost cautata de un italian care s–a oferit sa ma ajute."

Italianul Marco Parisi e un simplu operator la banca. S–a oferit sa o ajute pe o moldoveanca, deoarece crede ca e omul "del mondo" (un om universal), niciodata nu s–a simtit suta la suta italian. In luna august, vrea sa viziteze Moldova, pentru a vedea de ce pleaca atatia moldoveni de aici. Alaturi de seniora Marta Didini, reprezentanta a misiunii "Caritas", i–a oferit doamnei Zinaidei 300 de euro pentru ca aceasta sa le procure copiilor din Cornesti hainute, caiete, carti si toate cele necesare. Isi doreau sa construiasca si o fantana artizanala in curtea sanatoriului, insa au intalnit obstacole, pentru ca s–au gasit persoane ce trageau foloase din urma suferintei micutilor care si pana in ziua de azi taraie apa cu butoaiele.

4 profesori din Cucuruzeni la stagiere in Italia

Dupa Cornesti a urmat Scoala agricola din Cucuruzeni, una dintre cele mai vechi institutii de invatamant din Moldova, fondata in 1893, inca in perioada tarismului. Acum, blocurile acestei institutii se risipesc pe zi ce trece. Afland despre scoala din Cucuruzeni, Zinaida Ganea a contactat o institutie similara din Brescia, administratia careia, in urma mai multor discutii, a decis sa le ofere burse de stagiu pentru jumatate de an unui numar de patru profesori de la scoala din Cucuruzeni. Partea italiana se angajeaza sa acopere cheltuielile pentru hrana, cazare, oferindu–le materialele didactice necesare. "Italienii sunt dispusi sa colaboreze, totul depinde de profesorii din Cucuruzeni. Vreau sa–i ajut sa iasa din impas, dar ar trebui sa munceasca si ei. Imi fac griji, insa. As vrea, totusi, ca odata plecati, sa revina acasa."

Cu administratia scolii de la Cucuruzeni, Zinaida Ganea a discutat doar la telefon. Le–a promis sa le aduca un calculator, dotat cu o imprimanta. "Nu stiu daca ma cred", isi spunea dna Zinaida si avea dreptate, deoarece sambata, cand am plecat spre Cucuruzeni pentru a le oferi computerul, am gasit toate usile incuiate, profesorii si directorul fiind plecati la munca in camp.

Oamenii din sat ne–au ajutat sa–l gasim pe Boris Tocan, vicedirectorul scolii, si pe profesorul Alexandru Furmuzachi. Nu le venea sa creada ca Zinaida, care le–a telefonat de zeci de ori din Italia, promitandu–le un computer, s–a tinut de cuvant.

"Doamne, cata nevoie aveam de calculator. Orele de informatica au loc... pe degete. In prezent, avem doar unul singur pentru 200 de elevi. E un dar ceresc. Fara nici un efort din partea noastra, scoala a obtinut un computer. Sincer, nu am crezut ca se va ajunge pana aici. Au fost mai multe organizatii care au promis sa ne ajute, insa ne–am ales doar cu vorbe. Putini dintre cei plecati la munca se intereseaza de problemele oamenilor ramasi acasa."

Afland despre stagiile promise de partenerii lor din Italia, profesorul Alexandru Furmuzachi a ramas uimit: "Desi toate masinile agricole pe care le folosesc oamenii in prezent sunt de origine straina, noi, profesorii de aici, inca le mai citim elevilor ore dupa schemele mecanice ale masinilor sovietice. Imi pare rau pentru ei, pentru ca putini isi gasesc de lucru. Noi ce putem face, daca detinem utilaj din timpul URSS–ului? O plecare in Italia ne–ar ajuta sa invatam mai multe, pentru a putea oferi cunostinte la nivel european elevilor de aici. Iar daca trebuie sa plece 4 profesori, sa plece barbati, pentru ca femeile noastre, odata plecate acolo, nu se mai intorc."

Italienii sunt mai omenosi

"Italienii sunt mai omenosi", ne spune Zinaida Ganea. "Un coleg de–al lui Marco a donat o parte din banii pe care i–a adunat la nunta fundatiei noastre. A vrut sa ajute niste moldoveni. Ai nostri, insa, nevoie nu au. De repetate ori am ramas uimita de neglijenta si indiferenta lor. Imi amintesc ca Marta, italianca care ma sustine, organiza o sarbatoare in urma careia fiecare gospodina urma sa aduca un tort pregatit acasa si sa–l vanda la sarbatoare. Banii colectati trebuiau trimisi drept ajutor umanitar saracilor din R. Moldova. Am ramas muta, afland ca nici o moldoveanca nu a dorit sa participe la aceasta actiune. Acesta nu este un caz singular. In orasul nostru este un parc in care se aduna toti moldovenii. Deseori merg incolo. Ma apropii de ei si incerc sa discut, sa–i fac sa se implice cumva in ajutorarea celor de acasa, insa, in cateva clipe, realizez ca vorbesc singura."

Ce o face pe Zinaida Ganea, reintorcandu–se acasa, sa nu–si construiasca o casa cu un gard de trei metri inaltime, sa–si ia un automobil si sa se planga de mizeria din Moldova? Ce a determinat–o sa nu ramana indiferenta la necazul Liliei Diaconu, micuta care, acum un an, si–a pierdut mama si trei frati intr–un accident?

Potrivit datelor statistice, circa 800 de mii de basarabeni sunt plecati la munca peste hotare. Daca fiecare dintre ei ar jertfi cel putin un dolar pentru ajutorarea unor orfelinate din republica, situatia copiilor de acolo s–ar schimba in bine. De fapt, ar fi o conditie. Banii celor plecati, sa fie gestionati omeneste.

Diana RAILEANU