Un interviu din
ţara oamenilor trişti

Cu doctorul Nadejda Branzeanu,
ex–deputata in primul Parlament al RM

— Doamna doctor, ce se intampla in viata unui fost parlamentar dupa incheierea mandatului? Cum decurge viata Dvs.?

— Un fost deputat, dupa expirarea mandatului, isi cauta de treaba. Unii isi continua viata in politica, altii revin la profesia lor sau incearca noi activitati. Un lucru as vrea sa–l subliniez: odata fiind parlamentar, ramai atasat de politica pentru toata viata. Iti doresti sau nu, dar activitatea politica devine o parte componenta a existentei tale. Daca ai trecut prin Parlament, nu mai poti fi indiferent la tot ce se intampla in jur. Cat despre viata mea, si–a urmat cursul firesc.

— Deci, ati revenit in medicina. Cum a fost revenirea?

— Linistita si fara probleme. De altfel, aceasta a fost decizia mea, deoarece am considerat ca, in politica, trebuie sa vina politicieni de profesie. As mentiona, totusi, ca orice suspendare a activitatii de medic este nefasta pentru practica sa. Ai nevoie de o perioada de adaptare, de studiere minutioasa a noutatilor lansate intre timp in sfera ta de activitate.

— Ce se intampla cu sanatatea cetatenilor R. Moldova astazi?

— Sanatatea oamenilor este afectata grav. Vei intalni prea putine persoane care ar afirma ca sunt perfect sanatoase. O confirmare elocventa a acestei stari de lucruri este si faptul ca mai mult de jumatate dintre tinerii de la noi nu pot fi inrolati in armata din cauza unor grave probleme de sanatate.

— Dar care sunt cele mai serioase pericole pentru sanatate?

— Starea organismului uman, in proportie de 80 la suta, depinde de fiecare individ in parte si doar 15–20 la suta este dependenta de implicarea medicinii. La noi nu a fost educat un cult al modului sanatos de viata, desi principalul factor al unei sanatati durabile este respectarea unui mod sanatos de viata. In acest sens, un rol deosebit ii revine mass–mediei, in special Televiziunii si Radioului. In Moldova inregistram mari restante la acest capitol. Avem nevoie de emisiuni captivante, ce ar fi vizionate si ascultate de multa lume. In lipsa unor astfel de programe, un numar impunator de tineri asa si nu inteleg ca abuzul de alcool si fumatul dauneaza rau de tot sanatatii. Printre adolescentii de sex masculin, 28 la suta, iar printre domnisoare, 8 la suta fumeaza. Sanatatea lor este in pericol, iar in consecinta are de suferit si fondul nostru genetic in ansamblu.

La fel ca si in intreaga lume, la noi, cele mai grave probleme medicale sunt maladiile cardiovasculare si tumorile maligne. Un pericol real pentru sanatate il prezinta si hepatitele virale cronice. O alta problema dificila este sanatatea mintala. In Moldova functioneaza numeroase scoli auxiliare in care studiaza copii cu dizabilitati mintale. Acestia provin, in mare parte, din familiile in care parintii fac abuz de alcool. Va dati bine seama ca acesti copii cresc si raman in Moldova. La randul lor, ei dau nastere unor noi generatii, si mai grav afectate de maladii incurabile. Aceste probleme sunt mai mult medicale decat sociale.

— Acum o saptamana, si presedintele Voronin, si premierul Tarlev au facut o avalansa de declaratii din care reiesea cat de mult se ingrijesc autoritatile statului de sanatatea oamenilor. Cat drum e de la declaratii pana la fapte?

— Sunt, bineinteles, declaratii propagandistice. In toata saptamana este marcata cate o sarbatoare profesionala. Cu aceeasi periodicitate, puterea canta osanale reprezentantilor diferitor profesii. Daca a–i suprapune toate aceste declaratii, s–ar putea sa credem ca traim in sanul raiului. Un singur lucru ramane neinteles: de ce, dar, de atata rai si bine, cetatenii nu inceteaza sa fuga din Moldova, cu sutele de mii, in toate cele patru colturi ale lumii?

— Totusi, e sau nu coruptie in medicina?

— R. Moldova face parte din statele cu un inalt grad de coruptie. Medicina este parte indispensabila a acestui organism viciat de coruptie. Nu pot pune mana in foc, afirmand ca in sfera noastra nu exista coruptie. Daca e sa fiu sincera, nu cred ca exista vreun domeniu neafectat de acest flagel, deoarece coruptia este o boala de sistem. Una dintre definitiile acestui fenomen este urmatoarea: "folosirea abuziva a puterii publice in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup". In medicina, conditionarea prestarii serviciilor medicale contraplatii unor sume anumite sau a acordarii unor bunuri materiale poate fi calificata drept coruptie. Acest flagel reprezinta o cheltuiala dubla pentru serviciile deja achitate, ceea ce se numeste hotie. Definitiile sus–mentionate le–am aflat din materialele Transparency International Moldova.

— Poate sau nu poate fi considerat un act de coruptie o cutie de bomboane, o sticla de sampanie sau alta atentie oferita unui medic in semn de recunostinta pentru ajutorul acordat?

— Evident ca nu, daca aceste atentii au fost facute dupa terminarea tratamentului. Sunt niste relatii pur omenesti.

— Sunt si medicii "vanati" de colaboratorii CCCEC?

— Nu cunosc nimic in afara de ce s–a scris in presa. Stiu, insa, una si buna: marele hotii nu se produc in medicina, iar, in lume, imaginea Moldovei de stat corupt nu o fac doctorii. Institutiile afectate, inclusiv cele din medicina, ar trebui sa se opuna oricarui fenomen de acest gen. N–am prea auzit de cazuri de coruptie, descoperite printre functionarii de stat din ierarhia superioara. Sa nu cunoasca oare colaboratorii CCCEC fabula: cand stai sa–i faci curata socoteala, pentru venit si cheltuiala, n–ai zice ca bursucul, ca are pufusor pe botisor.

In sistemul de combatere a coruptiei ar trebui sa fie profesionisti buni, cinstiti, cu o moralitate impecabila, neangajati politic, independenti si foarte bine platiti. Investitiile in lupta anticoruptie, daca ar fi respectate conditiile indicate mai sus, ar putea contribui la edificarea unei vieti mai bune pentru cetatenii acestui stat. Or, coruptia este un impediment serios in calea cresterii economice. Alta conditie care ar putea eficientiza aceasta lupta este transparenta in activitatea CCCEC.

— Circula un banc cam sadic, despre un pacient care a mers la doctor sa–i scoata un cui din cap. Medicul a lovit cuiul, indoindu–l, i–a pus pacientului chipiul pe cap, luandu–si ramas bun de la el. Atunci, pacientul a incercat sa–i demonstreze ca, de fapt, nu a fost ajutat. Suparat, medicul i–a reprosat, spunandu–i ca i–a acordat asistenta in limita politei de asigurari pe care o detine. "Am lovit cuiul, astfel ca poti purta fara probleme chipiul. Daca vrei mai mult, trebuie sa platesti…" Cat adevar e in acest banc? Cat de eficiente sunt politele de asigurare medicala?

— Medicina prin asigurare constituie un pas avansat in evolutia asistentei medicale de la noi. Introducerea ei a creat conditii favorabile pentru tratamentul tuturor cetatenilor. Daca inainte, din cauza ca pacientii nu prea aveau bani, in spitale paturile erau libere, astazi s–au format randuri impunatoare la spitalizare. Compania de asigurari constituie pachetul de servicii medicale in dependenta de suma adunata intr–un fond special. Sumele adunate, cate 2%, din salariile angajatilor, nu pot acoperi integral toate nevoile de diagnostica si tratament. Singura solutie ar fi dezvoltarea economiei, crearea unor noi locuri de munca, acordarea unor salarii mai mari, cresterea contributiei, pana la 4% si acordarea salariilor in temeiul unei contabilitati oficiale. Atata timp cat aceste lucruri nu sunt puse la punct, pacientii sunt impusi sa plateasca suplimentar pentru serviciile medicale. Pentru pacientii dezavantajati social, adica pentru cei aflati la limita saraciei, statul ar trebui sa gaseasca mijloacele necesare pentru acordarea asistentei medicale integral din contul spitalelor.

— Guvernul le promite tinerilor medici ajutoare financiare, in cateva transe, in cazul in care acestia ar accepta sa plece la munca in localitatile rurale ale republicii. Ar fi o solutie o astfel de decizie? Cum sunt tinerii medici? Dupa ce principii muncesc? Sunt milostivi? Cunosc materia? Isi sacrifica din timp si suflet de dragul pacientilor?

— Poate ca astfel de ajutoare, in cateva transe, ar da rezultate pozitive in cazul pedagogilor, dar nu cred ca ar avea mare efect in medicina. Nu stiu ce sume ar putea deveni atractive pentru doctorii tineri. Studiile la facultatile de medicina dureaza 10–11 ani si sunt cele mai dificile. Parintii investesc multi bani, mult timp, multa energie in copiii lor care au decis sa devina medici. Putini dintre absolventi ar accepta sa plece in satele noastre pustii si incarcate de glod, parasite de oameni si uitate de stat. Sate cu batrani saraci si necajiti, fara nici un fel de conditii de viata, fara sanse de crestere profesionala pentru un salariu iluzoriu. Majoritatea dintre acestia nu accepta sa se faca, in secolul 21, doctori de zemstva, avand la indemana doar tonometrul, termometrul si vreun fonendoscop. Multi se straduiesc sa–si gaseasca un rost in alte domenii, iar altii pleaca peste hotare, preferand sa–si ia bilete intr–o singura directie. Aceasta este trista realitate. Tinerii medici sunt diferiti, dupa cum suntem diferiti si noi toti. Una, insa ii aseamana: sunt materialisti, poate prea materialisti. Multi dintre ei sunt bine instruiti, destepti, cunoscatori de limbi moderne si tehnici computerizate. In doctorie, sa nu uitam, functioneaza trei principii fundamentale: competenta profesionala, responsabilitatea si moralitatea. Toate celelalte oportunitati deriva din principiile enumerate mai sus.

— Ce v–a socat cel mai mult in ultimul timp?

— Nu stiu ce m–ar fi putut soca mai mult decat votul din 4 aprilie.

— Cunoastem ca detineti o arhiva inedita a razboiului din 1992. Credeti ca ar putea sa prinda bine acele documente si marturisiri, la restabilirea adevarului istoric? Cum vedeti solutia problemei transnistrene?

— Orice documente, in special dupa trecerea anilor, pot fi de mare folos.

Astazi mai sunt in viata martorii si participantii la evenimentele tragice din vara anului 1992. Ei sunt purtatorii vii ai istoriei de astazi a statului R. Moldova.

— Acum cateva zile, deputatii au respins o initiativa legislativa care presupunea obligativitatea cunoasterii limbii de stat de catre guvernanti. Cum apreciati acest refuz? Cum explicati decalajul atat de mare dintre componenta Parlamentului in care ati activat Dvs. si cea a actualului Legislativ?

— Meritam ceea ce avem. Stiu ca nu au venit extraterestrii si au aruncat buletinele in urnele de vot. Noi le permitem sa ne scuipe in suflet. Mai mult chiar, le multumim pentru asta. Astfel se procedeaza cu oamenii lipsiti de demnitate. De altfel, legislatia in vigoare prevede obligativitatea cunoasterii limbii de stat. Alta e ca in statul nostru aceste prevederi legale sunt calcate in picioare de numerosi functionari de stat. S–a auzit oare undeva, in lume, ca seful Departamentului de graniceri sa nu cunoasca limba tarii care il hraneste? Cum comunica acesta cu granicerii? Cum de au ajuns ministri si parlamentari cei care, timp de 15 ani, nu au fost apti sa insuseasca limba de stat? Cred ca deputatul Oleg Serebrian a incercat sa sensibilizeze opinia publica, a facut o tentativa de a trezi sentimentul de demnitate si de constiinta nationala. Astazi, insa, e destul de dificil sa realizezi astfel de obiective. In primul Parlament, spre deosebire de cel actual, au fost deputati de o valoare intelectuala impecabila. Chiar si comunistii erau reprezentati de elita de partid.

In actualul Legislativ sunt doar cei care au mai ramas din acel partid, oameni care, in acea perioada, nici nu puteau visa la astfel de functii. Priviti dintr–o parte, acestia iti creeaza impresia unui grup de persoane care au o singura functie: mana sus, mana jos. Nimeni nu–i cunoaste, nu–i vede, nu–i aude. Un fel de exceptie, in acest sens, sunt cativa, mai rasariti.

— Descrieti o zi a Basarabiei dupa 1 ianuarie 2007, cand Romania va adera la UE?

— 1 ianuarie 2007 va fi pentru noi o zi de mare sarbatoare, cu o dubla semnificatie. Vom trai, pe de o parte, un sentiment de bucurie pentru Tara, ca a fost primita in familia europeana, debarasandu–se, sper pentru totdeauna, de riscul de a mai fi acoperita de mantia ruseasca. Pe de alta parte, ne vom agata de speranta ca nu vom fi lasati de izbeliste, singuri in fata "lucorii de la rasarit".

— S–ar putea intampla sa ne pomenim, iarasi, acolo de unde am pornit in 1989?

— Nu cred ca roata istoriei s–ar putea rostogoli inapoi. Si–apoi nu exista premise reale de revenire la trecut, chiar daca nu avem conturata o idee nationala care ar consolida cetatenii ramasi in Basarabia, chiar daca nu avem lideri nationali cu carisma, care ar putea aduna lumea sub acelasi drapel, al ideii nationale, chiar daca cei mai activi cetateni au plecat la munca in strainatate, lasand acasa batrani framantati de neputinta, griji si nevoi si tineri care nu stiu cum ar putea, mai repede, sa–si procure un bilet de drum.

— In ultimii 15 ani, ani marcati de diverse evenimente despre care ne placea sa zicem ca reprezinta lupta noastra de eliberare nationala, s–au pierdut mai multe personalitati, fara de care ne este trist si greu astazi. Cine va lipseste cel mai mult?

— Raspund scurt si concis: Lidia Istrati, Ion Vatamanu si Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin.

— V–ati gandit vreodata ca plecarea din Moldova ar putea insemna o salvare in bine a Dvs.? Apropo, de ce nu ati plecat, la fel ca sutele de medici care si–au gasit rostul si un castig mai bun pentru viata in mai multe tari ale lumii?

— Nu am putut. Aici e casa mea si pamantul meu, aici imi sunt mormintele parintilor. Pe acest pamant vreau sa–mi traiesc viata pana la capat, cat mi–a da Dumnezeu. Cel mai bine ma simt la mine acasa, ce pot sa va mai spun.

— Ati accepta sa–i vizitati, in calitate de medic, pe detinutii grupului Ilascu, aflati in inchisorile transnistrene?

— Apropo, in vara anului 1992, de doua ori am fost la Dubasari, chiar in focarul de conflict. Am fost pe la Cocieri si Cosnita. Impreuna cu Ludmila Scalnai, am fost pe pozitiile de lupta ale politistilor si voluntarilor nostri. Am fost si la Comrat, cand si acolo incepuse tulburari violente. La detinutii politici din grupul Ilascu ar merge orice medic de buna–credinta, pentru a le acorda asistenta medicala.

— Dar cum ar putea opozitia noastra politica sa se reabiliteze in fata alegatorilor?

— Cu mare regret recunosc ca noi nu avem opozitie in forma sa traditionala. Avem cativa deputati mai activi, care mai au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Avem si niste partidute razletite, cu lideri fara de armata si cu un numar infim de alegatori care nu pot constitui o opozitie eficienta. Daca va referiti la votantii din 4 aprilie, acestia nu se vor mai reabilita niciodata.

— E calma, e apatica, e indiferenta, e intr–o ciudata acalmie societatea nostra. De pe pozitiile Dvs. de medic, ce ne puteti spune despre aceasta lume amorfa?

— R. Moldova este tara oamenilor tristi. Pare–se ca suntem toti intr–o depresie de lunga durata, sau intr–o nesfarsita hibernare. Pentru a iesi din aceasta stare, avem nevoie de un soc si de asistenta psihologica si psihiatrica profesionista.

— Ce fel de amintiri va provoaca actiunile anuntate in ultimul timp, privind organizarea manifestarilor consacrate celei de–a 15–a aniversari a Independentei R. Moldova?

— Desi aniversarea proclamarii Independentei R. Moldova este un eveniment deosebit de important din punct de vedere politic si istoric, in toti acesti ani comunistii nu ne–au invitat la nici o actiune organizata cu acest prilej. Nici macar pe autorii textului Declaratiei (Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei, Anatol Taranu). Am auzit ca, in acest an, au constituit o comisie speciala pentru pregatirea aniversarii. Nici nu stiu cine sunt membrii acestei comisii. De altfel, nici nu vreau sa stiu, pentru ca, se vede cu ochiul neinarmat, lor le este lehamite de sarbatorile noastre de suflet, de Limba, Independenta, Unire.

— Va multumim.

Un interviu de A.G.