"Procesul de despagubire a persoanelor supuse represiunilor a fost mereu tergiversat. Peste 10 mii de batrani mai asteapta un dram de dreptate, altii au plecat in lumea celor drepti cu sufletul sfasiat de durere, fara ca autoritatile de la Chisinau sa–si ceara iertare de la ei!" se spune in interventia deputatei AMN, Vitalia Pavlicenco, in legatura cu examinarea, in lectura intai, a proiectului de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr.1225–XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice (art.12, 12 (1).
Proiectul discutat este o dublare a Hotararii de Guvern nr.338, declarata neconstitutionala in partea ce se referea la compensarea averii confiscate de regimul sovietic de la persoanele deportate. Prevederile contradictorii din Hotarare au facut imposibila restituirea averii fostilor proprietari. Aceste litigii sunt cele mai complicate, deoarece lipsa cadrului legal obliga instantele de judecata sa recurga la analogia legii, aplicata diferit.
Astfel, in R. Moldova, se gasesc indemnizatii lunare de cate 500 de lei pentru Eroii Muncii Socialiste si pensii fabuloase fostilor demnitari, inclusiv din regimul totalitar comunist, in timp ce persoanelor supuse represiunilor staliniste li se plateste o compensatie nominativa ridicola, cate 34 de lei lunar, doar celor cu gradul de invaliditate l, 2 si 3, suma care, descifrat, inseamna: pentru energia electrica — 12 lei, apa — 4 lei, canalizare — l leu, servirea blocului — 2 lei, evacuarea gunoiului — l leu, resou — 3 lei, apa calda — 11 lei. Si iarna, pentru incalzire — inca 56 de lei. "Ne intrebam: prin ce se deosebeste actualul regim de cel care le–a distrus viata si i–a tratat ca pe robi fara drepturi?!" se intreaba autoarea interventiei.
In prezent, printre fostii deportati, 90 la suta sunt pensionari. Acestia, ani la rand, s–au adresat la Guvern, Parlament, Presedintie, Duma rusa de Stat, solicitand recuperarea averii confiscate. Dupa ce nu au avut copilarie, nici tinerete, ei au acum o pensie ingrozitor de mica, adica nu au nici batranete.
Se impune protectia sociala a unor categorii de populatie, inclusiv a victimelor represiunilor politice, a celor deportati, ca si a celor inchisi din motive politice in spitalele de psihiatrie, inclusiv la Manastirea Curchi, distrusa de comunistii, iar acum ridicata din ruine nu pe banii lor, ci pe banii deportatilor, infometatilor si saracitilor cu buna stiinta.
Adoptarea legii, chiar si cu o intarziere de peste sase ani, ar putea fi un pas esential pentru recuperarea averii persoanelor reprimate reabilitate si pentru prevenirea de dosare la CEDO, din cauza executarii improprii sau a nerespectarii de catre stat a legislatiei.
Consideram ilegala inlocuirea sintagmei "nationalizata" cu sintagma "sechestrata", incercandu–se excluderea infaptuirii justitiei pentru un numar impunator de persoane. Este aberanta interpretarea conform careia "nationalizarea caselor pentru depasirea volumului stabilit nu e inclusa in notiunea de represiune politica".
Art.12 indica plata unei compensatii. Insa, mai departe, sintagma e inlocuita cu "recuperarea valorii", insa nu sunt bine definite semnificatia si diferenta dintre sintagmele "achitarea compensatiei", "recuperarea valorii averii" si "restituirea averii". Pornind de la practica judiciara, fapt elucidat de Hotararea Plenului CSJ nr.35 din 24.10.03, prin "restituirea averii" se intelege "intoarcerea averii ce s–a pastrat in natura"; prin "recuperarea valorii" –"recuperarea valorii reale a bunului, raportata la pretul de piata, la data examinarii cererii", iar prin "achitarea compensatiilor" — achitarea compensatiei unice, prevazute de lege.
In proiect nu se precizeaza cuantumul compensatiei si cum va fi stabilit. Daca sint acte confirmative privind averea detinuta, lucrurile se simplifica. Ce facem, insa, in lipsa documentelor? De unde sa aiba toti oamenii actele, cand au fost deportati in conditii inumane, uneori cu doar ce aveau pe ei? Cunoastem atitudinea manifestata fata de cei ramasi in viata si reveniti acasa, mai ales ca nici nu li se permitea a se stabili cu traiul in localitatile de unde fusesera ridicati in Siberia! Se cunoaste cit de grosolan au fost dusi, in plina noapte, fara a li se intocmi acte de confiscare sau de nationalizare in momentul deportarii. E necesar a se stabili o compensatie unica baneasca pentru avere, daca persoana nu are probe.
In ceea ce priveste esalonarea platii sa tinem seama ca majoritatea persoanelor, supuse direct represiunilor, au o varsta inaintata si 3 sau 5 ani este, pentru ele, o perioada mult prea mare. Termenele trebuie restranse.
Moldova si–a luai angajamentul sa reintegreze in drepturile civile persoanele carora li s–au aplicat masuri de represiune, prin trimitere in exil si confiscare a bunurilor. Cuantumul sumelor prejudiciilor morale se va stabili conform legislatiei civile in vigoare, de la caz la caz. Este de remarcat, insa, ca asemenea practica noua exista in legislatia europeana si se aplica, bunaoara, in prezent, in Romania. Consideram ca statul nostru ar trebui sa inceapa neintarziat negocieri cu Guvernul Federatiei Ruse privind achitarea despagubirilor materiale si morale basarabenilor deportati de NKVD–ul rus–sovietic si urmasilor acestora.