Acum trei saptamani, fiul detinutului politic Tudor Petrov–Popa, Victor, a fost inrolat in Armata Nationala, in Departamentul Graniceri de la Ungheni. Spre deosebire de multi tineri care se gandesc cum sa se eschiveze de la armata, pentru Victor satisfacerea serviciului militar inseamna o posibilitate de a–ti incerca propriile forte.

Pe Victor l–am gasit la Centrul de Instruire din Ungheni. "Am venit sa–mi incerc puterile. Dupa armata, sigur, devii mai barbat", imi spune el care, la prima vedere, se pare ca nu se deosebeste cu nimic de ceilalti tineri. "Sunt singurul dintre prietenii mei care am preferat sa fac serviciul militar. La inceput s–au gandit ca fac glume. Nu le venea sa creada. De fapt, nici eu nu ma pot obisnui cu gandul ca sunt soldat", continua tanarul.

Granicer la 17 ani

Victor nu are inca 18 ani, varsta la care un barbat poate fi inrolat in armata. El urmeaza sa atinga majoratul pe 18 iunie. Baiatul spune ca, printre tinerii graniceri, a mai intalnit doi baieti de varsta sa. "Nu sunt singurul. Eu mi–am dorit sa ajung la armata inca inainte de a primi citatia. Am un verisor care a facut serviciul militar la graniceri. Mi–am zis atunci: "De ce sa nu incerc si eu?""

El isi aminteste ca, inainte de a pleca in armata, era intrebat de rude si prieteni de ce a hotarat sa faca acest pas, mai ales ca ar putea sa se eschiveze, la fel ca ceilalti tineri. Victor, insa, afirma ca daca ii va placea viata de militar, va ramane in armata pe contract, pas la care prea putini se incumeta.

Inainte de a fi inrolat in Departamentul de Graniceri, Victor ar fi putut sa mearga in "Garda de Onoare", unitate in care foarte multi tind sa ajunga. A renuntat pentru ca "Granicerii sunt elita Armatei Nationale. Asa spun toti". "A fi granicer inseamna sa ai mai multe responsabilitati. Ei sunt cei care, in caz de nevoie, merg primii la razboi", spune Victor, mandru de faptul ca a fost inrolat "la frontiera". In acel moment l–a chemat langa el pe Dembeli (n.r., cainele din unitate), acesta a venit repede langa tanarul granicer, fluturand prietenos din coada. Aici, Victor a invatat sa–si faca noi prieteni, sa spele si sa coase. In dosul chipiului sau am vazut acul si ata, elementele necesare pentru a–si coase zilnic, dupa ce este spalat, gulerul alb de la uniforma sa.

"Tatal meu a facut serviciul militar in Afganistan. A luptat in razboiul de pe Nistru. Sunt mandru de viata si de faptele tatalui meu. Ma intreb: oare chiar nu voi fi in stare sa ma descurc aici?", continua Victor cu o mina serioasa, devenind, de aceasta data, mai tacut. Amintirea despre tatal sau il face intotdeauna mai meditativ.

Are nevoie de tarie de caracter

Il intreb de atitudinea superiorilor fata el. "Se poarta ca si cu ceilalti tineri. In armata toti suntem egali. Nu am relatii deosebite cu nimeni. Nu conteaza ca tata e acolo, iar mama dincolo. Nu sunt scutit si nici nu vreau", imi raspunde tanarul, "amintindu–mi" ca armata nu e gradinita de copii si ca aici esti obligat sa executi tot ce ti se cere.

Victor isi aduce aminte ca a auzit de faptul ca multi soldati, dupa armata, se lauda ca ar avea la activ fapte eroice. "Se laudau ca, fiind in armata, savarseau astfel de fapte, incat rupeau uniforma militara de pe ei. Dar, de fapt, acestia nu faceau nimic. Nu vreau sa fiu ca ei", continua Victor cam indignat de "eroismul" pseudoeroilor.

"Acum, la inceput, invatam pregatirea de foc, pregatirea patriotica. Abia astept sa stau si eu de garda la frontiera…", isi inchipuie baiatul ziua in care va merge pentru prima oara la hotar.

Victor spune ca nu este singurul care a preferat sa faca serviciul militar la Ungheni, mai departe de casa, chiar daca el spune ca aici e aproape de casa. Multi au venit din Rascani, Edinet, Drochia, Dubasari. Il intreb de ce are nevoie cel mai mult in armata "De tarie de caracter", a urmat un raspuns scurt.

Acum cateva zile, Victor a racit. El spune ca s–au imbolnavit, concomitent, mai multi soldati. "Daca te adresezi la medic, ti se ofera ajutor. Daca nu… Aici trebuie sa fii barbat."

Cu toate ca multi s–au plans de calitatea bucatelor, Victor spune ca lui chiar ii place mancarea din armata. "Bineinteles, la inceput nu prea ma puteam deprinde cu mancarea de aici. Si parca simteam mereu foame. Acum m–am obisnuit si chiar imi place. Desigur, acasa e altfel. Mananci cand ti–e pofta. Te trezesti cand nu mai vrei sa dormi. Dar armata te face barbat."

Am observat ca incaltamintea granicerilor este diferita de a celorlalti soldati. Aceasta acopera piciorul pana la genunchi. "Si eu credeam ca imi va fi dificil in acesti bocanci, dar si cu asta m–am obisnuit", spune Victor indreptandu–si bocancii.

Il intreb daca nu vrea acasa. "Mi–e greu sa vad ca cei care vin sa ma vada, dupa vizita pleaca, iar eu nu pot sa ies dupa poarta impreuna cu ei…"

La despartire Victor imi spune: "I–am trimis o scrisoare lui tata, la inchisoarea din Hlinaia. I–am povestit cum e in armata…"

Anastasia NANI