Presa independenta locala si nationala continua a fi purtata prin instantele de judecata de functionarii publici, care isi estimeaza onoarea si demnitatea la zeci, sute si chiar milioane de lei. Desi mass–media autohtona si expertii internationali au cerut modificarea articolului 16 din Codul Civil care nu stabileste un plafon maxim al compensatiilor banesti pentru repararea prejudiciului moral, legislatorii au ramas indiferenti.

Cazul «Gazeta de Vest»

La sfarsitul anului trecut, ziarul independent "Gazeta de Vest" din Nisporeni a scapat de povara unui proces de judecata intentat de presedintele raionului, Gheorghe Cibotaru. Publicatia fusese actionata in judecata in martie 2004, pentru ca a publicat un articol critic la adresa autoritatilor raionului, semnat de consilierul Partidului Popular Crestin– Democrat (PPCD) Ion Triboi. Presedintele G. Cibotaru era ferm convins ca in articolul "Cum consilierii Consiliului raional au impartit "blana ursului", sau cand matusa Paraschiva va avea lumina" au fost prezentate informatii "ce nu corespund realitatii" si care i–au lezat onoarea, cinstea si demnitatea. El a cerut publicarea unei dezmintiri si despagubiri de 50 000 de lei de la Ion Triboi si de 2000 de lei de la redactia ziarului.

Mai bine de 18 luni, Dumitru Mititelu, redactorul–sef al publicatiei, a batut drumurile prin instantele de judecata, pentru ca, in cele din urma, reclamantul sa renunte la actiune. "Cibotaru nu si–a motivat in nici un fel decizia. Probabil, la inceput a avut impresia ca va castiga lejer procesul, insa dupa luni si luni de sedinte si–a dat seama ca nu tot ce zboara se mananca… Pentru un ziar provincial cu tirajul de cateva sute de exemplare, 2000 de lei e o suma foarte mare. Daca as fi pierdut procesul, atunci nu stiu daca mai editam "Gazeta de Vest". Asta si–ar fi dorit toti comunistii din Nisporeni, care nu au nevoie de un ziar care spune lucrurilor pe nume", afirma D. Mititelu.

Cazul «Cuvantul liber»

In primavara 2005, Ion Mititelu, directorul ziarului independent "Cuvantul liber" din Leova, a fost chemat in instanta de seful postului de politie Filipeni. Omul legii s–a simtit lezat de dezvaluirile facute de jurnalist in unul dintre articolele de investigatie publicate in paginile ziarului. Omul a estimat "prejudiciul moral si material suferit" la circa 300 000 de lei. "Sa pretinzi de la un ziar local 300 000 de lei e prea de tot! Politistul, probabil, credea ca suntem putrezi de bogati. In toamna anului trecut, Judecatoria Leova a dat castig de cauza "Cuvantului liber", iar reclamantul nici nu s–a obosit sa atace hotararea in instanta de judecata ierarhic superioara", ne–a spus I. Mititelu.

Cazul «Jurnal de Chisinau» si «Timpul de dimineata»

Dupa alegerile parlamentare din 6 martie 2005, Iurie Rosca, presedintele PPCD, a "bombardat" ziarele independente "Jurnal de Chisinau" si "Timpul de dimineata" cu cereri de chemare in judecata. In mai putin de o luna, Iurie Rosca de 7 ori a actionat in judecata aceste publicatii periodice. In total, liderul crestin–democrat pretindea de la redactii si autori 6 050 000 de lei.

In luna mai, dupa ce organizatia internationala "Reporteri Fara Frontiere" s–a aratat ingrijorata de presiunile exercitate asupra presei independente din R. Moldova de catre Iurie Rosca, prin intermediul cererilor de chemare in judecata, vicepresedintele Parlamentului a batut in retragere. Liderul crestin–democrat a renuntat la actiunile judiciare impotriva "Jurnalului" si "Timpului" fara a–si motiva intr–un fel sau altul decizia.

«Metode de tip sovietic»

Solicitat de API, Dorin Chirtoaca, vicepresedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, a declarat ca lipsa unui plafon maxim al compensatiilor banesti pentru repararea prejudiciului moral nu reprezinta o problema in cazul in care exista justitie independenta si impartiala. "Or, se stie ca justitia din R. Moldova este aservita puterii politice, lucru pe care il recunosc chiar si unii judecatori. Si atunci legea, reclamantul, procesul judiciar, judecatorul si, respectiv, lipsa plafonului devin parti componente ale masinariei de distrugere a institutiilor de presa incomode. Se incearca o parodie a modului democratic de stabilire a dreptatii si adevarului, in fapt, avand loc o camuflare si o adaptare la noile realitati ale metodelor de tip sovietic, de rafuiala cu tot ce este incomod, inclusiv cu presa", afirma D. Chirtoaca.

Potrivit aceleiasi surse, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) a statuat in nenumarate randuri ca suferinta morala, de regula, nu poate fi evaluata in bani. "Suferinta morala are nevoie de un remediu care sa–i puna capat. In anumite cazuri cand nu exista un alt remediu, se ajunge si la bani. In cazul defaimarii, este ciudat sa pretinzi ca o suma de bani iti poate acoperi prejudiciul de imagine. Motivul — prejudiciul de imagine poate fi recuperat numai prin publicarea sistematica a unei dezmintiri sau a unui interviu cu persoana in cauza si reabilitarea defaimatului in ochii publicului. Daca persoana defaimata considera totusi ca banii sunt solutia, evident ea este libera sa ceara oricat pofteste. Insa odata ce pierde simtul proportiei, ar putea avea de suferit si de pe urma diverselor interpretari in ceea ce priveste milioanele cerute", sustine D. Chirtoaca.

Art.16 din Codul Civil, inca in vigoare

Intr–o declaratie, semnata anul trecut de 11 organizatii media, se spunea: "In pofida demersurilor mass–media si ale expertilor internationali, au ramas in vigoare prevederile din Codul Civil, care anuleaza plafonul privind compensatiile banesti pentru repararea prejudiciului moral. Fiind deseori aplicate in practica judiciara, acestea exercita un efect psihologic negativ asupra jurnalistilor, stimuland autocenzura. Marimea compensatiilor depaseste, de obicei, posibilitatile financiare ale institutiilor mass–media, apropiindu–le de faliment sau chiar falimentandu–le. Existenta acestei prevederi legislative e cu atat mai ingrijoratoare, cu cat se atesta tendinta de a oferi persoanelor publice compensatii mult mai mari decat cele acordate unor cetateni simpli. Nu corespunde normelor internationale si articolul 16 al Codului Civil, prin care paratul este obligat sa demonstreze ca informatiile publicate de el corespund realitatii. In consecinta, jurnalistii si institutiile mass–media sunt obligati sa achite compensatii disproportionate, chiar daca actioneaza cu buna–credinta si verifica informatiile pe care le difuzeaza. Publicatia va raspunde pentru difuzarea declaratiilor, impreuna cu persoana care a facut declaratia, indiferent daca a subscris acestora". La un an de la lansarea acestei declaratii, constatam ca situatia, practic, nu s–a schimbat.

Dumitru Lazur,
Asociatia Presei Independente (API)