Lilia Diaconu   si istoria supravietuirii ei

Stim ca nimeni si nimic nu–i poate inlocui mama si ca nici o minune nu ii va mai readuce Lilianei fericirea de altadata, cand avea o familie deplina si jocurile copilariei nu mai aveau sfarsit. Dar am decis sa povestim lumii istoria ei, caci exista putine spirite luptatoare, ca Lilia.

Suntem in Joia Patimilor. In aceste zile incercam sa ne gandim la sacrificiu, la altruism, la Puterea Divina. Dar mai repede ne gandim la frumoasele sarbatori de Pasti, care sunt aproape, si care ne asigura o reintalnire cu oamenii dragi pe care ii avem alaturi, cu parintii, fratii, cu familia.

Lilia Diaconu se gandeste si ea la mama, la surorile si la fratiorul ei. Cu totii au disparut intr–o singura zi, anul trecut. Veneau de la cules cirese, trei surioare si un fratior cu mamica lor. O masina salbatica, aparuta spontan, i–a nimicit pe toti. Lilia este singura supravietuitoare care dupa ce a zacut saptamani in sir la spital, a revenit intr–un mare pustiu. Acum e prima sarbatoare de Pasti, cand mama nu o va mai trezi pentru cozonac sfintit, cand nu va mai ciocni oua rosii cu surorile ei. Este prima sarbatoare de Pasti, cand Lilia impreuna cu tatal ei vor duce mamei cozonac... la cimitir.

"Eu am doua surori si un frate. Dar ei sunt cu mama acum", ne–a spus Liliana cand a intrat in redactie. Ea nu vrea sa recunoasca ca este singura si nu a acceptat inca in gand ca cei mai dragi oameni nu mai sunt. Nu am incercat sa o intrebam unde este mama si nu vroiam sa intrebam nimic de fratiorii ei, caci ne temeam de orice raspuns care ar fi urmat. Lilia, insa, ii pomeneste in fiecare zi. "Am acasa trei papusi cu care ma joc. Mi le–a dat cineva, iar eu le–am pus nume: Valea, Aliona si Lilia. Pacat ca nu am o papusa baietel, pe care sa il cheme Ionut", spune Lilia despre jocurile ei. Valentina, Aliona si Ionut sunt cei trei fratiori ai fetitei, rapusi in acel accident. Cum este oare sa ai doar 10 ani si sa te joci in fiecare zi cu papusi cu nume de ingeri? Pentru noi nu exista raspuns la aceasta intrebare, dar Lilia nu va renunta la acest joc, deoarece asta este tot ce are.

Cand erau impreuna, parintii Lilianei nu reusisera sa cumpere o casa, caci din salariul pe care il aveau nu era posibil. Acum Lilia il are doar pe tata, rapus de stupoarea acestei pierderi, saracit de inmormantarea celor 4 sicrie si de pomenirea mortilor, si jefuit pe drumul in cautarea justitiei. Procesul judiciar cu privire la vinovatii care au comis accidentul nu a ajuns inca la vreo concluzie, dar avocatii ii tot cer bani ca sa il reprezinte. "Cei care au comis accidentul au zis la judecata ca a fost drumul rau si ca ei nu sunt vinovati", afirma Ion Diaconu, fara nici o expresie pe fata, caci nu mai exista stari de trait pentru el — durerea, disperarea, nedreptatea au nimicit totul in interiorul lui. Acum el pare un robot, care in fiecare dimineata ii pune Liliei bluzita alba si ghiozdanul, ii face ceva de mancare, pleaca la lucru pe unde gaseste, revine, ii pune ceva pe masa si asa in fiecare zi. "Noi nu prea vorbim, nu stiu despre ce sa vorbim, ce poti sa vorbesti acum?", se intreaba Ion, tatal fetei.

"Tata e bun, imi face de mancare, ma duce la medic", atat spune si Lilia despre tatal sau. In urma acelui accident, fata a stat mult la spital, a suportat interventii dureroase, are mai multe cusaturi pe fata si pe corp. "Nu m–a durut tare, stiti de ce? La mine la spital a venit invatatoarea si fetele din clasa. M–am bucurat tare mult", ne povesteste Lilia. Din spital a iesit nu doar cu fetisoara plina de cicatrice. Loviturile primite la cap i–au afectat vederea si Lilia nu mai citeste fara ochelari. Dar cartile sunt de mare interes pentru ea. Timp de cateva saptamani, am solicitat oamenii sa se implice, ca sa organizam impreuna o zi de Pasti pentru acest copil.

Ai Parte, Ai Carte

Editura PRO NOI a hotarat sa–i ofere Liliei un set de carti, dictionare si desigur acuarele, pentru ca, din spusele ei, " La desen am numai 10! Pana acum desenam doar in creion. De azi inainte, insa, am sa am cele mai frumoase desene din clasa, deoarece am sa le pictez in acuarela."

"Sunt niste pasari in ograda bunicii, dar nu sunt atat de frumoase ca aici", imi spune Lilia, rasfoind cu mare interes o carte despre lumea zburatoarelor.

Cel mai mult insa se pare ca s–a bucurat pentru dictionarul explicativ pe care l–a primit cadou. "Gata! Invatatoarea nu va mai auzi raspunsuri "nu stiu" de la mine. De azi inainte am sa iau dictionarul explicativ in fiecare zi cu mine la scoala si in felul acesta voi avea raspuns la toate intrebarile."

Incercam sa–i explic Liliei ca acesta este doar inceputul surprizelor, insa micuta era deja acaparata de lumea magica a cartilor.

"Vrem ca fiecare copil sa aiba parte de carte", ne–a declarat Liliana Anghel, reprezentanta editurii PRO NOI, cei care i–au oferit Liliei Diaconu setul de carti visat de orice copil la varsta de 10 ani.

"Am sa pastrez toate cartile. Poate intr–o buna zi un alt copil va avea nevoie de ele."

Lilia ne–a uimit pe toti cu agerimea de care a dat dovada. A reusit sa ne buimaceasca in cateva randuri. Atunci cand enumera disciplinile care ii plac, cele din clasa a treia, a mentionat de cateva ori fizica. Ne–am tot intrebat ce fel de fizica in clasa a treia? La un moment a scos o fotografie pe care o poarta cu sine intotdeauna. O fotografie de clasa cu sora ei, Valentina. "Este sora mea mai mare. O iubesc foarte mult. Are acum 12 ani..." Lilia are acasa cartile surioarei ei mai mari. Se pare ca face temele pentru Valentina, in fiecare zi, caci ea nu a spus niciodata ca fratele si surorile ei au murit, ea crede ca ei s–au dus cu mama si de aceea are grija de lucrurile lor, de carti, de haine, de putinele jucarii. De la Ion Diaconu, tatal Liliei, am inteles ca ii este frica sa mearga la mormantul mamei si surorilor ei, desi a trecut aproape un an de la nimicitorul accident.

Un zambet, macar pentru o zi

Familia Ionita din Chisinau a donat pentru Lilia Diaconu 500 de lei. "Nu poti ramane indiferent fata de tragedia unui copil care si–a pierdut mama. Stim ca nu exista mangaiere si consolare care sa inlocuiasca pentru Lilia cea mai draga fiinta a vietii sale, dragostea de mama si prietenia cu cei trei frati ai ei rapiti de accident. Totusi, vrem sa–i aducem zambetul macar pentru o zi, macar pentru o clipa, si daca vom reusi acest lucru prin gestul nostru modest, vom fi mai fericiti. Sarbatorile ne par mai frumoase atunci cand reusim sa ajutam pe cineva", a declarat Veaceslav Ionita.

Lilia stie ca tata are nevoie de bani, caci el asigura totul pentru ea. I–a inmanat lui acesti bani oferiti de familia Ionita si de cativa oameni care au dorit sa pastreze anonimatul acestui gest. Desi am incercat sa o intrebam de ce ar avea nevoie din hainute, ea repeta mereu ca are de toate, caci "sunt haine de la sora mea Valea". Totusi, presedintele unui partid din Moldova, care a dorit sa faca un gest generos, fara ca sa ii spunem numele, a insistat ca Lilia sa beneficieze de o noua garderoba, astfel incat fetita a mers la cumparaturi.

La shopping

Am intrebat–o pe Lilia cand a fost ultima oara la cumparaturi si ce fel de hainute isi doreste. La magazin ea merge des... doar pentru a cumpara paine si lapte. Iar din imbracaminte are nevoie de fustita, bluzita, pantalonasi, sandale... A urmat, deci, o dupa–amiaza la cumparaturi, unde Lilia, pentru prima data in viata ei, nu a auzit nici un refuz in momentul in care a zis: "As vrea asta!" Si stia foarte bine de ce are nevoie. In primul rand isi dorea o fustita pe care sa o imbrace de Pasti si la ultimul sunet, insa una mai larguta, deoarece "Cresc repede si voi avea nevoie de ea si la 1 septembrie". Fiecare vanzatoare ne deservea foarte dragut, poate pentru ca simteau dorinta cu care isi dorea micuta fiecare haina pe care o proba. Lilia mi–a promis ca fiecare hainuta va fi frumos aranjata in dulap. "Pentru fiecare dintre ele am sa fac rost de umerase, pentru a nu le boti. Nu am parte in fiecare zi de astfel de imbracaminte."

Am trecut pe langa o taraba incarcata cu jucarii de plus. "Vreau sa–i pun numele Aliona (numele surioarei ei mai mici)", spune Lilia, luand in brate un iepuras albastru, cu urechi albe si cu ochi mari. "Pot sa o iai pe Aliona acasa? Te rog." Ce frumoasa ar fi fost aceasta zi pentru Lilia, daca mergea sa isi cumpere hainute impreuna cu Aliona, Valentina si Ionut. Tinand intr–o mana iepurasul Aliona, o legatura intre familia ei disparuta si apropiatele sarbatori de Pasti, incarcata cu sacose in care era aranjata o garderoba deplina si nou–nouta, am facut cale intoarsa spre redactie.

O bursa lunara

La redactie Lilia era asteptata de Viorel Ghimpu, liderul Partidului Popular European.

"Vreau sa o ajut pe Lilia, pentru ca am si eu copil si imi dau seama ce inseamna sa ramai fara mama. Vreau sa–mi fac datoria de simplu cetatean fata de acest ingeras. Ii ofer Liliei o bursa lunara de 500 de lei, pentru o perioada de 1 an. In a doua jumatate a lunii august ii vom oferi Liliei toate cele necesare pentru scoala, de la rechizite pana la hainute."

Fata lui Ion Diaconu se pare ca s–a dezmortit pentru prima data. Nu a zambit, dar s–a inseninat cumva. O bursa lunara de 500 de lei inseamna o suma astronomica pe langa indemnizatia de 100 de lei, oferita de stat Liliei pentru pierderea unui intretinator. Iar ceea ce castiga el, muncind cu ziua, abia de ajunge sa ii ia ceva de mancare fetei si pentru pomenirea copiilor si sotiei. Ar da tot in lume pentru a–si vedea acest ultim copil fericit, dar ce poate face el, un om pierdut intr–un sistem care i–a rapit tot si nu a oferit nici o sansa familiei sale.

La McDonald's

Lilia nu a mai fost la Chisinau, nu stie de cafenele pentru copii si nu a auzit niciodata de "McDonald's". Localul de pe str. Stefan cel Mare a acceptat sa ofere o masa pentru doi. Hamburgeri, sucuri, inghetata, jucarii si distractii la tobogane. "Lilia nu a fost niciodata intr–un asemenea local", imi marturiseste Ion Diaconu, in timp ce micuta se juca fericita printre mingi si baloane.

"Cand m–a chemat Ziarul de Garda, la Chisinau, nu credeam ca se va ajunge pana aici. Banii pe care i–am primit astazi imi vor ajuta foarte mult sa am grija de Lilia. In fata ei incerc sa nu–mi afisez ingrijorarea. Insa imi este foarte greu. Autorii accidentului nu vor sa ma ajute cu nimic. Ei nu isi dau seama ca au lipsit un copil nevinovat de mama si surori, pe care i–au omorat?", se tot intreaba Ion Diaconu.

La Biroul Avocatului Parlamentar

Tragedia care a avut loc in vara anului 2005 la Vulcanesti ar trebui sa aiba si o interpretare juridica. Desi numele celui care a comis accidentul este cunoscut, instantele nu au reusit sa ia nici o decizie. Ion Diaconu a platit cativa avocati, dar nu mai are bani, si mai rau, nu mai are incredere in adevar, in dreptate, in justitie. Corespondentul nostru l–a insotit la o consultatie la Biroul Avocatului Parlamentar, unde i–au fost acordate cateva indrumari. La 10 mai la Judecatoria Vulcanesti urmeaza sa aiba loc o noua sedinta judiciara in acest caz. I–am promis ca vom incerca sa elucidam acest caz in continuare.

"Ion Diaconu a trecut pe la scoala cand a revenit de la Chisinau. Lilia era foarte bucuroasa, iar tatal ei parca e alt om. Ce mult inseamna ajutorul unor oameni pentru ei si noi credem ca Lilia e un copil deosebit, pe care trebuie sa il sustinem toti impreuna", ne–a declarat directoarea Liceului "Luceafarul", Nadejda Nicolaev, din Vulcanesti.

«Invierea» — dulce ca binefacerea umana

In ziua urmatoare, la redactie a fost depus un pachet. Cateva cutii de bomboane "Invierea", o punga cu fructe si o foaie pe care scria numele Pavel. Unul dintre cititori a lasat acest pachet pentru Lilia.

In aceste saptamani am retrait de multe ori tristetile Liliei si a lui Ion Diaconu. Dar nu am fi trait probabil clipe neuitate de inaltare atunci cand oamenii veneau cu marea dorinta de a ajuta acest copil. Cerul acestor zile sumbre ne–a parut mai luminos. Nimic nu ne poate incuraja mai mult sa mergem mai departe, sa o ajutam pe Lilia care poate sa obtina cumva un colt de casa, pe care nu o are de cand se stie. Poate ne va reusi. Credem ca impreuna cu oamenii buni la inima vom reusi.

Timp de o zi, cat am stat cu Lilia, ne–am tot intrebat cum alege Providenta supravietuitorii. Si am inteles ca ei nu cedeaza nici atunci cand sunt accidentati mortal. Aceasta fetita emana o energie deosebita, revenita din cel mai tragic accident, ea vede doar binele in jur, gandeste pozitiv si doreste mai mult decat oricine pe lume sa exploreze viitorul. Prin intermediul ziarului, Lilia le–a dorit tuturor zile senine si un Paste fericit. O urare care nu poate fi ignorata de un om care se gandeste macar pentru o clipa la ea. Dar cum e posibil sa nu te gandesti mereu la ea?