Cafenelele si barurile sunt localuri in care oamenii se distreaza. Insa in barul "Snejana", de pe str. Calea Iesilor 2, din Chisinau, un copil de 10 luni s–a nascut si isi traieste tragedia. Mama lui a pornit o afacere in care a investit foarte mult si a pierdut totul. Acum, stau amandoi pe intuneric si in frig, sperand. Cel mic vrea sa faca primii pasi in viata, iar mama lui — primii pasi de a iesi dintr–un imens impas economic.

"Totul a inceput acum 7 ani, imi spune N.S., tinandu–l in brate pe Catalin, de 10 luni. Am luat un credit bancar de 9 mii USD pentru a construi un bar. Aveam pe atunci un apartament cu trei camere, cresteam doi copii, alaturi de fostul meu sot. Eram fericiti! Problemele au inceput cand a trebuit sa rambursam creditul. Nu adunasem banii necesari. Pentru ca lasasem drept gaj apartamentul, in scurt timp, am ramas pe drumuri. Cu banii imprumutati reusisem sa ridicam peretii barului. Pentru a construi mai departe, am imprumutat bani de la cunoscuti. Procentele cresteau, iar noi ne impotmoleam in probleme. Banii acumulati in urma activitatii barului, ajungeau doar pentru rambursarea dobanzii. Intre timp, am fost deconectati de la reteaua electrica, de la apa, de la gaze."

N.S. povesteste ca locul in care e amplasat barul il arendeaza de la Primarie. In contractul incheiat cu Pretura Buiucani, era stipulata obligatia de a reinnoi actele cu o luna mai devreme de expirarea valabilitatii acordului semnat. La pretura, insa, nu i s–a mai permis sa arendeze locul, iar acum vor chiar sa–i demoleze constructia in care femeia a investit bani, sanatate si viata.

De ani de zile locuiesc in bar

"Deja de doi ani localul este inchis. Am acumulat o groaza de datorii. Dobanzile cresc in continuare. De cand am pierdut apartamentul, traiesc in bar. Si copiii mai mari i–am crescut aici, intr–o camaruta din spate. Din cauza problemelor, primul sot a plecat. Ulterior am incercat sa–mi refac viata. Nu a fost sa fie, deoarece si cel de–al doilea sot m–a parasit. Ii este rusine ca locuiesc in bar. Nu vrea sa infrunte, alaturi de mine, greutatile prin care trec, chiar daca Catalin, feciorul meu de 10 luni, este al lui. Am ramas singura, iar el a uitat si de copil."

Catalin plangea ragusit. Am intrebat–o daca ii ajuta cineva. "Am un baiat de 22 de ani. Imi aduce uneori niste bani, insa simt ca ii este rusine cu mine. De fapt, am noroc de o batrana care imi mai aduce cate un borcan cu ciorba si imi permite sa–mi spal copilul la ea."

Tuse si pneumonie

Tusele nu conteneau. "Nu am avut posibilitatea sa–l vaccinez. Acum o saptamana, s–a simtit foarte rau. Am crezut ca se asfixiaza. Am fugit plangand la farmacie si am rugat personalul sa–mi salveze copilul. Nu aveam bani. Mi–au dat medicamente pe datorie. E un caz mai rar, pentru ca, de obicei, oamenii din jur mereu ma cearta, fiindca traiesc in aceste conditii, insa nimeni nu ma ajuta. Poti sa mori in tara asta, ca nimanui nu–i pasa. Mai am o fiica de 20 de ani. Este casatorita. Are o fetita cu doua saptamani mai mica decat Catalin. Pe 8 martie, cand m–a vizitat, m–a gasit plangand aici… Nu insist sa aiba grija de mine. M–as bucura sa fie fericita in familia sa. Nu vreau sa–si distruga caminul din cauza mea... Surorile, pe care le–am ajutat in viata, au uitat de mine. Ma gandesc, deseori, cine am fost si unde am ajuns. Eram patroana localului. Am castigat bani, uneori chiar ma consideram o prospera femeie de afaceri. Acum sunt in situatia cand nu am bani pentru a–mi cumpara o bucata de paine. Sunt inglodata in datorii. Doar unei singure persoane ii datorez 4000 de dolari. Alteia — 10 mii USD. Alteia — 37 de mii. Cand realizez care este suma datoriilor, mi se innegreste in fata ochilor."

«Iarna dormeam cu micutul intr–un ger de 28 de grade»

Situatia copilului este foarte complicata: "Il port in brate. La varsta lui trebuia sa faca primii pasi, insa nu poate. Nu am bani sa–i cumpar vitamine, lapte, branzeturi, carne. Cat am fost insarcinata, am locuit tot in bar. Am stat aici pana in ultima zi. L–am nascut foarte greu. Avea gurita rupta, a trebuit operat. Iarna, la minus 28 de grade, dormeam cu copilul in brate in barul neincalzit. Primii copii i–am crescut fericiti, insa acesta, sarmanul, nu are parte de nimic.

Am actionat in judecata Pretura Buiucani, deoarece refuza sa–mi ofere si in continuare spatiul in chirie. Chiar si in aceste conditii, vor sa mi–l demoleze, fara a–mi restitui pierderile. Cum ii pot lasa sa strice totul, cand o groaza de bani am investit doar in constructia localului? Nu am bani sa platesc un avocat, pentru ca barul constituie singura mea sursa de existenta. Daca il pierd, idee nu am ce sa fac. Mi–a trecut prin cap sa ma sinucid, dar Catalin ma opreste de la acest pas. In fiecare luna copilul primeste o suta de lei. Astept acesti bani ca pe un dar minunat. Daca ajung sa mananc o data pe zi, e bine. De obicei ma aleg cu resturile care raman de la copil. Nu am o polita de asigurare. Doctorul care are grija de mine s–a crucit cand a auzit ca locuiesc intr–un bar. M–a intrebat de ce nu merg la casa de copii, sa lucrez educatoare acolo si sa am grija de Catalin. Eu, insa, nu pot sa–i las sa–mi demoleze localul."

Nina, vanzatoarea de la coltul barului:
"Imi dau seama ca este tragica o astfel de situatie pentru o mama cu un copil mic. Imi este mila de ei, dar cred ca tot ea este responsabila de situatie. Nu mai are 18 ani. Ar fi trebuit sa se gandeasca bine, inainte de a face ceva."

Natalia Damanskaia, proprietara barului vecin:
"Mai vine pe la noi si le oferim cate un ceai sau o farfurie cu supa. E greu de imaginat cum poti trai cu un copil mic in astfel de conditii. Nu are apa. Cum sa–l ingrijeasca? Iarna, cand era frig, ii permiteam sa se incalzeasca in localul nostru. Nimeni, in acest stat, nu se gandeste la cei sarmani. Arata mai rau ca o cersetoare. Micutul mananca prost, iar la zece luni a si fost operat de doua ori. Imi aduc aminte ce femeie era, avea telefon mobil, masina, haine frumoase. Uneori se intreaba si ea cum a ajuns sa traiasca din mila oamenilor."

Ecaterina Moraras, batrana care are grija de N.S.:
"Sunt pensionara. Femeia asta are grija de copil, desi ii este foarte greu. A ramas fara apartament. E pe drumuri. Incerc sa o ajut cum pot. Ii permit sa vina la mine sa spele micutul, sa–i spele hainele. Am o camera de 8 metri patrati. Locuiesc impreuna cu sotul meu. El intelege situatia si nu–mi reproseaza. Copilul este bolnav. Are nevoie de ingrijiri speciale."

Frumos, ca in fata Parlamentului

Am solicitat opinia reprezentantilor intreprinderii "Topaz", vizavi de situatia N.S. si a localului din fata intreprinderii. "Omeneste o intelegem ca–i intr–o situatie foarte grea, dar nu putem sa o ajutam. Statul este cel care ar trebui sa le poarte de grija oamenilor aflati in situatii similare." Intrebati ce ar face in cazul in care barul ar fi demolat, acestia au raspuns: "Am sadi flori, sa fie frumos, ca in fata Parlamentului."

Ziarul de Garda a solicitat opinia juristului Preturii Buiucani, Tamara Rosca:
"Doamna a arendat o portiune de teren asupra careia, in prezent, nu are autorizatie. Afacerea sa nu intruneste conditiile necesare pentru o activitate comerciala. Faptul ca locuieste in acel bar, este o incalcare dubla, deoarece sta intr–o incapere ce nu corespunde cerintelor locative. Si–a pus in gaj apartamentul. L–a pierdut intr–o afacere cu o banca comerciala. Din cate imi amintesc, are viza de resedinta la Magdacesti, prin urmare are unde locui. Faptul ca isi doreste sa locuiasca la Chisinau, intr–o ghereta, este un capriciu, nu o necesitate. Ghereta urmeaza a fi demolata. Incaperea, peretii ii apartin. Locul pe care este construita ghereta, insa, nu–i apartine."

Sofia Suleanschi, Winrock International:
"Astfel de probleme se solutioneaza in instanta de judecata. De obicei, tragedii de acest fel se intampla atunci cand oamenii isi incep un business, fara a sti ce li se poate intampla mai tarziu. La Ministerul Economiei functioneaza o directie a micului business, preocupata de politicile in domeniul incepatorilor in afaceri. Poate la minister au vreo idee. Pe de alta parte, s–ar putea ca pentru acel loc sa existe alte planuri. In acest caz, si autoritatile care au sprijinit–o sa–si puna pe picioare afacerea ar trebui sa fie responsabile de consecinte."

Tamara Lesnic, sefa Directiei protectia drepturilor copilului a Preturii Buiucani:
"Exista mai multe solutii pentru copil. Sunt institutii in care conditiile de intretinere sunt destul de bune. Mama ar trebui sa decida. Ar putea sa lase copilul in una dintre aceste institutii si sa–si caute de probleme. Cred ca, in nici un caz, copilul nu ar trebui sa devina obiect de santaj."

Diana Raileanu