Ca peste tot in lumea ortodoxa, clopotele bat in aceste zile, seara de seara, si in bisericile de la Ismail si din satele Ismailului. Numai ca Saptamana Patimilor nu a facut pace la Ismail. Situatia de la Hagi–Curda, despre care relatam in editia trecuta, ramane tensionata si incerta. Maltratarea preotului Mitropoliei Basarabiei, Anatol Curtev, de la biserica "Sf. Petru si Pavel" de catre emisarii Mitropoliei Odesei nu a pus in alerta nici o institutie de stat. De fapt, a pus, doar ca, in loc sa investigheze cazul, organele de ancheta s–au apucat sa cerceteze membrii comunitatii. Acestia sunt acuzati de faptul ca au scos cazul in presa. Epitropul bisericii, Vasile Iordachescu, a fost avertizat ca, in cazul in care mai face apel la presa ori va adresa "scrisori" organismelor internationale, "va fi incarcerat". Obsesii, de fapt, cunoscute. Maniere deprimante. Stil aproape NKVD–ist. Semnalul este unul foarte prost. Pe fundalul anului 2007, in vecinatatea Romaniei si, deci, a UE, Ucraina arata ca un vas cu fundul spart, pornit sa iasa in mare.

Acum doi ani, in aceeasi Saptamana a Patimilor, aceiasi emisari ai Mitropoliei Odesei din protopopiatul de Ismail amenintau ca in noaptea Invierii Domnului vor organiza la Hagi–Curda varianta ucraineana a "Noptii Sf. Bartolomeu". Pe toata durata noptii biserica s–a aflat sub veghea organelor de ordine si de securitate, secondate de forte speciale de interventie, cu cabule pe fata si cu armele incarcate. Daca tinem cont de exceptionalitatea acestei "situatii", consecintele urmau sa fie destul de regretabile pentru uneltitori. N–a urmat, insa, nimic. De parca nefirescul care intervenise era ceva absolut firesc. De parca cei, care au stat de–a lungul noptii "cu ochii" pe lumea din biserica, sau de pe ulitele satului nu aveau si ei dreptul omenesc la o altfel de Noapte a Invierii. De parca nebunia prefacuta isi preschimbase statutul si nu mai este o cadere ci o valoare morala.

Problemele cu care se confrunta Ucraina in raport cu comunitatile conlocuitoare, inclusiv cele religioase, raman pe ordinea zilei si in Saptamana Patimilor. Si aceste probleme nu conteaza deloc mai putin pentru imaginea Ucrainei, decat alegerile din care Kievul isi revine cu greu. Da, nu e simplu sa umbli pe maidane fluturand drapele, panglici si fulare portocalii si sa strigi "Daiosi Evropu", dar oricum mai usor decat sa corespunzi standardelor Europei. Eu doresc Ucrainei viitorul european, pe care Ucraina intarzie sa si–l doreasca.

Petru Amariei